• Leu / EUR4.7559
  • Leu / GBP5.4795
  • Leu / USD4.1941
Ziarul de Duminică

Conacul Miclescu

25 iunie 2005. O superba zi de vara ce poate marca inceputul unei normalitati in Romania. O zi in care la Calinesti, in judetul Botosani, a avut loc un eveniment unic prin semnificatiile sale: inaugurarea unui vechi si frumos conac boieresc, apartinand familiei Miclescu, edificiu readus la viata dupa un deceniu de eforturi facute de ultimul descendent al familiei, domnul Radu Alexandru Miclescu, impreuna sotia sa, doamna Maria Ioana (Miona), nascuta Flondor.

Acest moment din viata familiei Miclescu a coincis, in mod fericit, cu implinirea de catre domnul Radu Miclescu a varstei de 70 de ani.

De aceea, emotia inaugurarii resedintei din Calinesti, in prezenta a peste 120 de invitati, a fost dublata de bucuria visului implinit al sotilor Miclescu. Un vis care a inceput dupa 1990, cand domnul Radu Miclescu a inceput procesul de revendicare a resedintei familiei sale, transformata in anii regimului comunist in sediu al C.A.P.-ului din Calinesti. Un vis la a carui implinire au fost alaturi de domnul Miclescu sotia sa, doamna Maria Ioana Miclescu, si domnul arhitect Serban Sturdza, care, cu pasiune si rabdare, a coordonat lucrarile de restaurare a conacului din Calinesti, adus intr-o stare deplorabila de functiunile nepotrivite din anii regimului comunist si de devastarile ce au urmat imediat dupa 1990.

Visul readucerii la viata a conacului din Calinesti a presupus nu numai o mare pasiune si putere de munca, insufletite de bucuria refacerii, dar si importante fonduri financiare fara de care restaurarea si reamenajarea interioara a cladirii nu ar fi fost posibile. Eforturile incununate de succes au meritat din plin, conacul din Calinesti - mobilat cu un bun gust desavarsit - fiind astazi singurul exemplu notabil de resedinta boiereasca restaurata si readusa la viata de catre fostii sai proprietari.

Prin aceste eforturi, cladirea si-a recapatat nu numai aspectul de odinioara, nu numai o parte din piesele de mobilier si obiectele de patrimoniu ale familiei, dar si viata de odinioara, fiind locuita permanent de familia Miclescu. S-a pastrat astfel legatura cu trecutul, cu istoria unei vechi familii si a unei fabuloase resedinte boieresti, reconstituirea interioarelor de epoca amintind, peste timp, de stapanii de altadata ai domeniului din Calinesti.

Edificiu de mari dimensiuni, care si-a capatat forma definitiva la sfarsitul secolului al XIX-lea, conacul Miclescu din Calinesti (comuna Bucecea, judetul Botosani) a avut dubla sansa de a rezista tuturor vicisitudinilor istorice prin care a trecut intre anii 1949-1989 si de a reintra, dupa 1996, in posesia familiei, ultimul descendent al acesteia - domnul Radu Miclescu - initiind un vast proces de restaurare si readucere la viata a resedintei boierilor Miclesti.

Mosia Calinesti se afla in posesia familiei Miclescu cel putin din veacul al XVII-lea, cladirile mici ale conacului datand din anul 1640. Tot atunci s-a zidit si primul conac de la Calinesti, pe ruinele lui Miclestii construind in 1711 - dupa cum rezulta din documentele de familie - prima varianta a conacului actual. A doua etapa, decisiva, in construirea conacului din Calinesti este legata de numele marelui vornic Constantin Miclescu (1754-1839), care a restaurat cladirea, afectata de cutremurul din 1828. Tot el a construit, in 1813, impreuna cu sotia sa, Zoe Varnav-Liteanu, si biserica din parcul conacului. In 1845, fiul vornicului, marele logofat Scarlat Miclescu (1788-1853), a amenajat pridvorul bisericii, a zugravit lacasul de cult si a lucrat catapeteasma.

Perioada de glorie a conacului din Calinesti este legata de numele lui Jean Miclescu (1856-1920) si al sotiei sale, Alina Cantacuzino (1866-1917), care va amenaja, in 1888, cele doua scari monumentale "à la française" ale conacului, care incadreaza marele salon de la etaj si faciliteaza accesul direct din parc in cele doua vaste terase ale cladirii. Alina Miclescu s-a implicat efectiv si in decorarea unor spatii interioare ale conacului: de pilda, panourile de pe peretii sufrageriei au fost pictate de proprietara impreuna cu principesa Maria a Romaniei, care a vizitat des conacul din Calinesti, in perioada 1900-1914, motiv pentru care gazdele au amenajat un apartament special pentru viitoarea regina. Conacul a fost mobilat cu mult bun gust, pe peretii tapisati cu matase fiind expuse portrete de familie sau tablouri semnate de mari maestri precum Peter Oliver, Nicolas Largillère, Jacques Louis David, Camille Corot, Gustave Courbet, Camille Pissaro. Cladirea a adapostit colectii extrem de valoroase: tapiserii, vase chinezesti, japoneze, frantuzesti, hispano-maure sau orientale (de secol XVIII), sculpturi, precum si o pretioasa biblioteca (continand 11.000 de volume, multe incunabule purtand monograma mitropolitului Calinic Miclescu, care au fost arse de soldatii rusi in 1944).

Avand stranse legaturi de familie cu marea boierime, Miclestii au fost vizitati la conacul din Calinesti de foarte multi reprezentati ai aristocratiei romane, de la Petre Carp (castelanul de la Tibanesti-Iasi, care era cumnat cu Jean Miclescu) si Dimitrie A. Sturdza (celalalt cumnat al proprietarului conacului), la Alexandru Cantacuzino-Pascanu (Nababul de la Baia-Suceava, care a stat cateva luni la Calinesti), Elena si Mihai Sutu, Constantin Argetoianu (cinicul boier din Breasta Doljului), Ioan Mavrocordat (vecinul de mosie de la Dangeni-Botosani), Constantin Gane (evocatorul atat de inspirat al trecutelor vieti de doamne si domnite), boierii Cantacuzini (rudele Alinei Miclescu), Teodor Rosetti-Solescu sau diplomati straini precum Sir Reginald Hoare, ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, ori cel al Italiei, Renatto Bova-Scoppa.

Acest mod de viata aristocratic a fost brutal intrerupt dupa cel de-al doilea razboi mondial, instaurarea regimului comunist in Romania aducand cu sine exproprierea tuturor mosiilor, nationalizarea conacelor si arestarea membrilor boierimii romane. A fost si cazul lui Gheorghe Miclescu (1903-1992), care - dupa expulzarea de la Calinesti - a facut ani grei de inchisoare, dar si al fiului sau, Radu Alexandru Miclescu (nascut in 1935), arestat (in doua randuri) la o varsta fageda pentru un imaginar complot impotriva regimului comunist (impreuna cu alti colegi de generatie: Mihai Dim. Sturdza, Marioara Cantacuzino, Ion Varlam, Grigore Ghica, Dan Florescu). In timp ce tatal si fiul se aflau in inchisoare, in familia Miclescu s-a mai petrecut o drama: sinuciderea Magdei Miclescu, mama domnului Radu Miclescu. Intr-un interviu pe care l-am realizat, impreuna cu Carmen Sandulescu, la Radio Romania International in anul 2003, domnul Radu Miclescu isi amintea acest moment tragic din viata sa: "Cand eram noi arestati, mama lucra la ambasada americana. A fost luata de pe strada si au incercat sa o forteze sa devina informatoare. A doua oara cand au luat-o au santajat-o, spunandu-i ca, daca nu accepta, pe tata si pe mine ne trimit in Siberia. Si mama s-a speriat, a venit acasa si a spus toate astea mamei ei. A doua zi de dimineata, a trimis-o pe mama ei, sub un pretext, din casa si s-a sinucis. Nu am aflat acest lucru in inchisoare si au facut o mare greseala, dupa ce am iesit, de frica sa nu fac cine stie ce prostie, au incercat sa-mi ascunda adevarul, mi-au spus ca era arestata".

In asemenea conditii, era clar ca pentru tanarul Radu Miclescu nu exista decat o singura sansa de supravietuire: exilul. Tara aleasa a fost Germania, unde familia Miclescu a dus o viata normala: doamna Miona Miclescu ca cercetator stiintific, iar domnul Radu Miclescu ca proprietar al unui celebru magazin de antichitati in Frankfurt pe Main. Magazinul de antichitati va fi si principala sursa de redecorare si remobilare interioara a conacului restaurat din Calinesti, toate piesele sale pretioase de mobilier si patrimoniu provenind de aici.

Astfel, restaurarea si remobilarea resedintei din Botosani apar nu numai ca niste gesturi firesti, de recuperare a unei proprietati de familie, dar si ca implinirea de catre domnul Radu Miclescu a unei datorii morale fata de inaintasii sai. Este un gest unic pana acum in spatiul romanesc, destinul oferindu-i ultimului descendent al familiei Miclescu sansa de a reincepe o viata noua in casa strabunilor sai si de a reinnoda, astfel, o veche traditie. O traditie care a reinceput, dupa 1990, cu restabilirea unor relatii foarte stranse intre familia Miclescu si locuitorii satului Calinesti, trei familii de tineri primind in folosinta din partea domnului Radu Miclescu loturi de teren arabil (cate un hectar) si locuinte pe domeniul conacului.

O traditie care a continuat cu dezvoltarea unui important atelier de tamplarie in fostele atenante ale conacului din Calinesti, unde si-au gasit locuri de munca patru tamplari din sat si imprejurimi, si cu organizarea unei moderne exploatari agricole. In toamna anului 2004 am asistat personal la o casatorie a unor tineri din sat, in cadrul careia - dupa slujba oficiata in biserica de langa conac - familia Miclescu, in calitate de proprietar, a pus la dispozitia mirilor sufrageria mare a conacului din Calinesti pentru organizarea mesei festive. Sunt gesturi de o mare noblete care fac cinste familiei Miclescu si se constituie intr-un model ce ar trebui urmat.

In aceste conditii, ceremonia de inaugurare a conacului restaurat din Calinesti a capatat si semnificatia unei intoarceri acasa a familiei Miclescu, in mijlocul unei comunitati care se bucura de ajutorul proprietarilor conacului si care rasplateste, cu fidelitate, aceste gesturi caritabile. Momentul inaugurarii conacului - desfasurat in salonul mare al cladirii, mobilat cu piese valoroase si decorat cu tablouri expuse pe peretii tapisati cu matase - a fost onorat de peste 120 de personalitati, intre care descendentii boierimii romane (Mihai Dim. Sturdza, Constantin Balaceanu-Stolnici, Ioana Cantacuzino, Ioana Odobescu, Serban Sturdza, Ion Varlam, Maia Sculy-Logothety, Olga Racovita, Stefan Racovitza, Maria Slatineanu, Ioana Racotta, Simina Mezincescu, Alexandru Beldiman, Irina Riscutia, Mircea Nasta) si importante figuri aristocratice din Franta, Austria sau Germania (baroanele Rothschild si Wranghel, aceasta din urma fiind si redactor la Frankfurter Allgemeine Zeitung, printul Henckel-Donnersmarck).

Ceremonia a inceput cu un Te Deum, oficiat de corul bisericii din sat, o slujba de sfintire a casei si un emotionant "La Multi Ani" urat domnului Radu Miclescu cu prilejul celei de-a 70-a aniversari. Domnul Radu Alexandru Miclescu - in tripla sa calitate de ultim descendent al vechii familii boieresti, ultim proprietar al batranei resedinte aristocratice din Calinesti si gazda primitoare pentru invitatii sai - a rostit un emotionant discurs, al carui text il redam integral:

"Ne-am intrunit azi, aici, ca sa sarbatorim readucerea partiala la viata a batranei case de la Calinesti. A fost o lupta de peste zece ani, cu toate piedicile intampinate si puse la cale de regimurile Iliescu, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, care ne-a dat puterea si vointa sa invingem, cu eforturi de rabdare si nervi, dar si cu ajutorul unor oameni de bine, pe care nu pot sa nu-i pomenesc, am ajuns aproape la liman.

La inceputuri ne-au ajutat mult familia Puscaselu si doamna Fevronia Timu, care din pacate nu mai este printre noi. Apoi, echipa de tineri a lui Ionel Stoleru, sotii Huma si Ciprian Tutuianu. Pentru refacerea ruinelor si aducerea casei in stadiul actual, trebuie sa-i multumesc lui Serban Sturdza, care a investit multa pricepere si mult timp.

Casa, asa cum este, a suferit, de-a lungul timpurilor, mai multe transformari. In mare, asa cum se prezinta acum, a fost recladita in 1711, pe temeliile unei case de aparare mai vechi. Cat de vechi nu poate spune nimeni, dar domnul arhitect Calin Hoinarescu a datat pivnitele ca fiind din secolele XVI-XVII.

Am voit acest lucru - impreuna cu Miona, care m-a sustinut din toate puterile - din motive diferite: primul, din dragoste fata de locul unde am avut o copilarie fericita; al doilea, este o datorie fata de memoria familiei si al treilea, unul mai putin nobil, acela al revansei fata de comunism. Comunismul n-a incercat numai sa ne distruga fizic, nu s-a multumit cu confiscarea totala a avutului si, din pacate, distrugerea lui, dar ne-a supus pe toti la indescriptibile umilinte, aruncandu-ne in inchisori, unde multi si-au pierdut viata, ca Alexandru Bals, Gheorghe Bratianu, Neagoe Flondor, Gheorghe Polizu-Micsunesti, Vasile Racotta, ca sa vorbesc numai de cativa. Altii, mai "norocosi", au fost siliti sa emigreze.

Alt motiv a fost sa las posteritatii o marturie: cum arata o resedinta boiereasca. Cu toate acestea, cunoscandu-ne bine tara si compatriotii, nu ne facem prea multe iluzii. De aceasta reinviere, din pacate o palida imagine a ceea ce a fost odata, dupa disparitia noastra se va alege din nou praful si pulberea. Dar omului ii este data speranta... De aceea si noi speram ca mentalitatile se vor schimba, ca temerile noastre se vor fi dovedit, poate, neintemeiate.

Sunt printre noi cativa reprezentanti ai boierimii si marii boierimi, dintre putinii care au supravietuit secolului XX. In calitate de clasa sociala, boierimiea a disparut dupa primul razboi mondial, cand si-a pierdut puterea economica si politica, iar cu al doilea razboi mondial, si mai ales datorita comunismului, majoritatea a disparut si fizic. Ca sa enumar doar cateva mari familii disparute in cursul secolului abia trecut, voi numi pe Vacaresti, Golesi, Kretzulesti, Filipesti, sase dintre cele opt ramuri ale Rosettestilor, majoritatea ramurilor Cantacuzinilor si Ghiculestilor, familiile Palladi, Krupenski, Stroici, Canano, Catargi, Sutu, Callimachi, Kostaki, Sendrea, Prajescu, iar altele - ca familiile Balaceanu, Beldiman, Miclescu - nemaiavand descendenti, vor disparea si ele in curand.

Aceasta serbare are si semnificatia unui adio (ramas bun) pe care boierimea si-l ia de la Romania. Boierimea, care timp de secole a stiut sa conduca in asa fel destinele Tarilor Romane, incat cu toate scaderile unora dintre reprezentatii ei, cu toate ambitiile si luptele interne care au framantat-o, a avut iscusinta ca - in conditiile extrem de vitrege ale istoriei noastre - sa le pastreze cel putin o autonomie interna si sa evite, cu mare abilitate, incorporarea Tarilor Romane in imperiile inconjuratoare, ceea ce n-au reusit sa evite tarile vecine, incepand cu Polonia impartita, Ungaria, Bulgaria, Serbia si Grecia.

Tot boierimea a invins piedicile puse unirii Principatelor si a infaptuit Romania moderna, prin statul parlamentar ale carui radacini au fost sadite sub Cuza Voda si perfectate sub Monarhie. Marea majoritate a membrilor guvernelor si a prim ministrilor din perioada moderna pana la primul razboi mondial, care au consolidat statul roman, au fost si ei reprezentati ai boierimii si marii boierimi.

De aceea, ne-am propus si am incercat - Miona si cu mine - sa lasam posteritatii macar o marturie despre cum aratau resedintele acestor familii".

Dupa discursul domnului Radu Miclescu, au luat cuvantul si alti invitati: profesorul Andrei Pippidi (care a facut un scurt istoric al conacului din Calinesti si al familiei Miclescu), academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici (subliniind importanta momentului si rolul boierimii romane de-a lungul timpului), genealogul Mihai Dim. Sturdza, arhitectul Serban Sturdza (care a coordonat lucrarile de restaurare a conacului), politologii Ion Varlam si Stefan Racovitza, dl. Roman, prefectul judetului Botosani si doamna Dana Petrariu de la Directia Judeteana pentru Cultura Botosani.

Ceremonia de inaugurare a conacului a fost urmata de un festin campenesc, desfasurat in parcul conacului (amenajat special pentru aceasta ocazie, cu sculpturi in sticla ale artistului plastic Ioan Nemtoi din Dorohoi) si s-a incheiat in seara zilei de 25 iunie 2005, cu un dineu oficial urmat de un bal care a durat pana in zori.

Am putut fi, astfel, martorul privilegiat al unui moment pe care l-as numi istoric: dupa 55 de ani de la nationalizarea facuta de regimul comunist, unul dintre putinele conace boieresti din Romania retrocedate proprietarilor de drept a avut sansa de a fi restaurat cu grija si remobilata cu gust pentru a redeveni o resedinta privata a familiei Miclescu si un martor singular a ceea ce au fost candva vechile curti boieresti din Romania. Fara a exagera cu nimic, pot spune ca, asa cum se prezinta astazi, conacul Miclescu din Calinesti este un adevarat muzeu aristocratic, un muzeu viu, locuit de cei care l-au readus la viata si vizitat de foarte multi prieteni de familie. Intregul domeniu de la Calinesti se constituie intr-o marturie istorica despre vremurile glorioase ale boierimii romane, orice vizita aici fiind o intalnire cu istoria insasi.

Principalele valute BNR - miercuri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7559
Diferență: -0,0357
Ieri: 4.7576
Azi: 4.1941
Diferență: 0,0072
Ieri: 4.1938
Azi: 5.4795
Diferență: 0,2525
Ieri: 5.4657
Azi: 4.1867
Diferență: -0,0668
Ieri: 4.1895