Născut la Iaşi, la 26 ianuarie 1943, Constantin Rezachevici a urmat cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, absolvite în 1965 A lucrat apoi, neîntrerupt, timp de 41 de ani, la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Române, străbătând toate treptele, de la cercetător stagiar la cercetător principal (din 1997 până în anul pensionării, 2006). Din 2007 îşi continuă activitatea în calitate de cercetător ştiinţific I la Centrul pentru Patrimoniul Românesc din cadrul Institutului de Istoria Artei "George Oprescu" al Academiei Române. Doctor în ştiinţe istorice cu teza "Radu Şerban şi epoca sa" (1978), laureat al Premiului "Nicolae Bălceascu" al Academiei Române pe anul 1978, Constantin Rezachevici este specializat în istorie medievală. A publicat mai multe volume (între care Istoria popoarelor vecine şi neamul românesc în Evul Mediu, 1998; Rolul românilor în apărarea Europei de expansiunea otomană. Secolele XIV-XV. Evoluţia unui concept în contextul vremii, 2001;Cronologia critică a domnilor din Ţara Românească şi Moldova a. 1324-1881, I, Secolele XIV-XVI, 2001) şi peste 300 de studii consacrate acestei perioade, a participat la elaborarea unor fundamentale volume colective (între care vol. V al tratatului academic de Istoria românilor, 2003), contribuţiile sale impunându-se prin bogăţia surselor (interne şi externe), rigoarea şi meticulozitatea documentării. A fost, de asemenea, editorul multor documente interne şi externe (Cronica Moldovei de la Cracovia. Secolul XIII - începutul secolului XVII, 2006 etc.).
-Vorbeaţi despre Neagu Djuvara; sunteţi unul din puţinii specialişti care nu s‑au implicat în critica teoriei sale despre originea cumană a primei dinastiii din Ţara Românească…
- Nu, pentru că atunci când s‑a pregătit să scrie despre acest subiect, mi‑a cerut extrase din lucrările mele despre Basarab I şi conflictul acestuia cu regele Ungariei Carol Robert din 1330, i‑am indicat şi izvoarele documentare, iar în urma discuţiilor mi‑am dat seama că Neagu Djuvara urmăreşte să scrie de fapt un eseu"original", despre o temă mult dezbătută anterior de istoriciişi lingviştii români. Din capul locului nu era o treabă ştiinţifică serioasă. Urma, ca să parafrazez o cunoscută vorbă populară, să arunce o piatră în apă, pentru ca zece "înţelepţi" să se chinuie să o scoată! Nu era să fiu al unsprezecelea. Pentru autorul respectiv important era să se vorbească despre el, ceea ce a şi reuşit.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
