Se poate realiza mai mult decât o analogie între mecanismeleeconomice care produc serii ale unui original şi mecanismeleproducerii, difuzării şi consumului de bunuri spirituale? Ceea ce apus pe gânduri lumea analiştilor - şi pare a fi în continuare unmister - este funcţionarea operei literare, capacitatea ei de a-şipăstra calităţile şi specificitatea şi în cazul multiplicării ei pediverse suporturi. Sigur, obiectele pot fi de calitate diferită -ediţii comune, ediţii de lux etc. - şi pot produceplăcere/admiraţie în sine Obişnuinţele de lectură sunt altele, dar,fundamental, opera nu se schimbă. Nici măcar în situaţiile noilorsuporturi - audiobook-ul, de exemplu - opera nu îşi modificăesenţa. Lectura lui Andrei Pleşu din "Craii de Curtea Veche", sprea da un exemplu, este o interpretare. Doar una dintre multe alteleposibile, nicidecum o altă naraţiune intitulată "Craii deCurtea-Veche". Multiplicarea unui original nu afectează esenţalui.
Locul lăsat gol - în urma operaţiunii de cenzură - trebuieumplut şi astfel apare înlocuitorul. Înlocuitorul nu estemultiplicarea unui original, ci un produs camelelonic care iaînfăţişarea unui produs unic, original şi valoros. Înlocuitoruleste creator de iluzii, satisfăcând nevoia unei mase de a nu fimarginalizată, de a nu fi exclusă de elitele ce se constituie la unmoment dat într-o societate. Gablonţurile, imitaţiile, falsurile,copiile creează iluzii (iluzia de a fi bogat, iluzia de a aparţineunui mediu social superior). Efectul benefic în plan social estedezamorsarea bombei sociale care ar exploda în condiţiile adânciriiprăpastiei care-i separă pe cei foarte bogaţi de cei foartesăraci.
Nu altfel acţionează literatura de consum; ea este creatoareailuziei de includere a unui public larg în circuitul valorilorculturale.
În "Jurnal", L.N. Tolostoi scrie despre binefacerileschimbărilor în modă. Producându-se materiale de calitate încantităţi mai mari decât cererea, stocurile vor fi vândute, după cemoda a trecut, la preţuri accesibile, astfel încât şi păturile nufoarte bogate vor putea îmbrăca materiale de calitate, chiar dacănu mai sunt la modă. Fapt posibil pentru secolul al XIX-lea, cândpiaţa nu era globalizată, dar practic imposibil pentru secolul XXşi, mai ales, XXI, în condiţiile în care răspândirea rapidă ainformaţiilor la nivel planetar conduce la crearea necesităţii şiimplicit la sporirea impresionantă a cererii.
Reţinem, aşadar, că o primă calitate a înlocuitorului esteaccesibilitatea. Înlocuitorul este accesibil din toate punctele devedere. În felul acesta, el este produs într-un număr cât mai marede exemplare - un număr mare de exemplare înseamnă costuri deproducţie mai mici - şi e achiziţionat de un număr cât mai mare decumpărători.
Literatura de consum se poate analiza -cu cele mai mariprofituri - prin prisma acestui atribut fundamental(accesibilitatea) la nivelul textului, publicităţii/difuzării,tirajelor şi preţului.
Schema propusă de Heinrich F. Plett în "Ştiinţa textului şianaliza de text" -schemă ce aşază opera în relaţie cu realitatea,cu autorul şi cu publicul - are capacitatea de a pune în ordine şia clarifica rapid şi eficient atât poeticile textului (elaborate îndecursul vremii), cât şi cercetările literare, impresionante caposibilităţi de abordare a operei - opera şi realitatea, opera şiautorul ei, opera şi publicul sunt numai primele şi cele mai laîndemână abordări, dar prin permutări şi combinaţii ne oferănenumărate alte posibilităţi de cercetare, cum ar fi de exemplurealitatea şi autorul, autorul şi publicul, realitatea şi publiculetc. Centrul de interes pentru întreaga lume în care trăim s-amutat către public. El este în miezul preocupărilor şi tot ceea cese întreprinde, la orice nivel al vieţii sociale, politice,economice, financiare şi, evident, culturale pleacă de la analizalui: compoziţie, statut, nevoi, aşteptări etc. Strategiile, toate,au un singur scop: de a-l convinge să achiziţioneze, să îşiînsuşească un produs. Cu cât produsul îndeplineşte mai multeroluri, răspunzând unor nevoi, aspiraţii diverse etc, şi concureazăla împlinirea lor, cu atât creşte şansa vandabilităţii lui.
Literatura vedetelor stabileşte o legătură directă autor-public,survolând opera. Afirmaţia se bazează mai întâi pe înţelegerea însine a mecanismului care transferă, se foloseşte de un public gatafăcut pentru a-l livra unui alt domeniu, dar şi şi pe observaţiafăcută de mine pe parcursul unui an în care am comentat, pentru orevistă mondenă, astfel de cărţi. Numărul de accesări era directproporţional cu voga de moment a autorului-vedetă, iar comentariilerefereau numai la autor şi nu la textul comentat. Nu conta ce sespunea, ci cine spunea. Reacţiile erau polarizate: adulări şinegări necondiţionate. Ambele avându-şi punctul de sprijin în afaratextului. Adulările - pe notorietate, negările - pe elemente,secvenţe de biografie (reale sau numai provenite dinfolclorul/zvonurile/bârfele ţesute în jurul oricărei vedete).
Reacţiile emoţionale puternice sunt rezultatul inversăriiraportului dintre autor şi operă. Ne aflăm exact la polul opus aldizolvării autorului în anonimatul care lasă loc operei să seexprime prin sine şi foarte departe de preocuparea lui FernandoPessoa de a-şi semna de fiecare dată cu un alt nume textele spre anu influenţa receptarea lor critică prin grila deformantă araportării la autor şi la alte texte ale sale.
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licenţiat alFacultăţii de Filologie (1974) a Universităţii Bucureşti. Laureatal Academiei Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cărţile de prozăi-au fost premiate de ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti,Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista "Luceafărul". Premiul APLERpentru jurnalism cultural.
Este prezent de la primul număr, săptămânal, cu rubrica"Reportaj", în Ziarul de Duminică.
Este preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
