Lucrarea din care va prezentam fragmentele defata este o premiera in literatura romana de specialitate sireprezinta o relatare exhaustivaa istorieiprimului guvern revolutionar romanesc, din iunie-septembrie1848. Emanuel Badescu a reusit sa reinvie evenimentele de la1848 zi dupa zi, aproape ora dupa ora, transformand istoria acelorzile intr-un remarcabil text, care se citeste pe nerasuflate sicare, in plus, e doldora de informatii, majoritatea inedite. Faptsi mai interesant, autorul incearca sa dea raspuns unui sir deintrebari ramase in suspensie pana astazi.
Vineri, 11iunie
Vrand sa ia pulsul armateidinaintea evenimentelor care - nu avea nici un dubiu dupa citireaepistolei guvernului provizoriu - puteau izbucni in orice moment,Gheorghe Bibescu si-a propus sa cerceteze patriotismul sifidelitatea ei si, desigur, daca era si ea conectata la miscare. Cuacest gand l-a chemat pe seful ostirii, polcovnicul Odobescu. Maiintai voia sa "cerceteze" trupele de cavalerie incartiruite lacazarma "Sf.Gheorghe" de pe Podul de Pamant, construita la cerereasa intre anii 1844-1846 si de acolo sa se duca la cazarma"Alexandria", a infanteriei, construita de Alexandru Dimitrie Ghicala cativa stanjeni de Curtea Arsa.
De la palatul sau, inaltat deBrancoveni la poalele Dealului Mitropoliei, trasura domneasca atrecut pe langa Hanul Golestilor intrand in mahalauaArhimandritului, de unde, ocolind uriasa gradina a PalatuluiBrancoveanu, a trecut podul de la Sf. Ilie Gorgani si, urmand liniaserpuitoare a drumului "de tara" ce ducea la casele Campinenilor siGolestilor, a oprit in dreptul bisericii Farmazonului. Domnul siseful ostirii au fost primiti cu ovatii. Apoi, dupa ce Bibescu atinut un discurs despre credinta ostaseasca in care dadea deinteles ca, foarte curand, este posibil ca un roman sa traga cupusca in alt roman, insa rebel, i s-a raspuns raspicat de catreunii ofiteri "ca ei sunt gata a-si varsa sangele in contravrajmasilor patriei, dar sange de roman, sange patriotic nu vorvarsa niciodata!" In alte imprejurari, cei care debitau asemeneacuvinte ar fi ajuns direct la Curtea Martiala. Principele, insa, aurcat in trasura, alaturi de Ion Odobescu, fara sa porunceasca nicio pedeapsa impotriva "ofiterilor anarhisti" si, facand caleintoarsa pana la podul de la Sf. Ilie Gorgani, a ajuns, luand-o peulita Uranus, la cazarma Alexandria. Era ora 11. "Ostirea - scrieGrigore Lacusteanu - l-a primit prin numeroase aclamatii si urale".Trecand in revista batalioanele, Domnul le-a tinut un discursneobisnuit. Nu a vorbit despre apararea tronului, ci despre"nenorocitul accident de la Sosea"! Subliniind acest amanunt,maiorul Lacusteanu, martor ocular, adauga ca un ofiter, capitanulFarcasanu, abia sosit din Oltenia, i-a cerut Domnului sa primeasca"Constitutia care au decretat-o poporul roman". "Voda - scrie cuobida maiorul -, in loc de a-l pune sub judecata la minut si a-limpusca in cateva ceasuri pentru o asemenea insolentarevolutionara, spre a da un exemplu ostirii", a cerut prudenta: "cade nu vom fi prudenti, un regiment de cazaci ne va face de rusine".Nu revolutia il preocupa, ci slabiciunea tinerei armate romane...Prinzand curaj, "Enache Dimitriu, de natie roman din Transilvania",l-a pus pe Bibescu sa jure pe drapel "ca nu vor intra muscalii intara". Era ceva nemaiintalnit. In loc sa-i intoarca spatele,indignat sau furios, acelui oarecare ofiter care il umileadinaintea ostirii, "Domnul scoate sapca, saruta steagul si zice:«Jur pe a mea viata si pe a Mariei Sale Doamna, ca nu vor intramuscalii in tara!»" In randurile ce au urmat acestei scene,Lacusteanu califica destul de corect atitudinile partilor: "anarhiedin partea ofiterilor si inertie din partea domnului", ambelespecifice fazei de inceput a unei revolutii. Astfel, GheorgheBibescu nu numai ca a permis pregatirea revolutiei, ci a dat chiaro mana de ajutor izbucnirii ei. Acest fapt rezulta si dininsemnarile lui Lacusteanu: "Vagabonzii, care urmareau pasurileDomnului, asteptau pe la ulucile cazarmii sa vada rezultatul si,indata ce au vazut pe Voda ca a jurat in sensul de mai sus, aualergat prin targ, facand propaganda ca Voda a primit Constitutiasi sa mearga norodul la palat sa-i multumeasca". Intr-adevar,miscarea a pornit din acea zona a orasului, pana la ora 16 iesindpe ulite tot mai multi bucuresteni, proportional cu numarul lorcrescand si cu nerabdarea. Proclamatia, in sute si mii deexemplare, a aparut ca din senin pe uluci, pe ziduri, ca foaievolanta, oamenii luand cunostinta de continutul ei si, implicit, demisiunea lor. Pe nesimtite, spiritul de turma facea loc spirituluicivic. Nu lipsea decat impulsul. La ora horarata, a rasunat prelungsi puternic clopotul cel mare al Mitropoliei, urmat de indata decelelalte clopote din oras. Doua-trei sute de "desculti" - oameniipregatiti de Ion Bratianu - "cu steaguri tricolore si cocarde lapiept, unii strigand Ura!, altii Sa traiasca Constitutia!" s-auraspandit pe ulite, inviorand multimile, colorand sarbatoresteprivelistea. Nu se mai zareau ranile produse de Marele Foc, iarholera fusese uitata: speranta in mai bine actiona ca un plasture,ca un medicament miraculos. Poetul Ion Catina s-a desprins de ungrup de "desculti" si, urcandu-se pe o bucata de zid, a cititmultimii adunate printre ruinele Hanului Sf. Gheorghe cele 22 dearticole ale Constitutiei. Pe Lipscani, in fata "LibrarieiNationale", deschisa de Danielopol la Hanul Serban Voda cu un an inurma, Nita Magheru - "initiat in toate secretele", cum precizaNicolae Kretzulescu - a urcat pe un scaun si, desfasurand un steagtricolor, dadu citire Proclamatiei de la Islaz, anuntand apoi caguvernul revolutiei vine spre Bucuresti cu zece mii de panduri simii de tarani. Multimea a izbucnit in urale entuziaste, auzite, cusiguranta, si de functionarii Consulatului Rus, situat inapropiere, pe Podul Mogosoaiei. Nu mai e nici o indoiala camiscarea valaha era indreptata, in primul rand, contraprotectoratului rusesc. Raptul Basarabiei, semnat chiar aici, inBucuresti, la Hanul lui Manuc, amintirea bestialitatii luiJeltuhin, nota aditionala ce incheia Regulamentul Organic impusaromanilor de catre tar pentru a le impune blestematul protectoratrusesc, toate acestea erau indicii limpezi in ceea ce privestesensul miscarii. In plus, Bibescu, respingand ajutorul militarrusesc, ii tradase pe cei care i-au sustinut prin manevre de culiseurcarea pe tron, adica pe rusi. Intrucat nici majoritatea boierilornu mai era de partea acestora, respingand de curand "rascumparareasuzeranitatii turcesti pe baza unui imprumut din Rusia de 20 demilioane de taleri", generalul Duhamel a realizat ca trebuie sa seretraga din Tara Romaneasca. Nu avea insa nici un dubiu ca vareveni. Dintr-un punct de vedere, situatia ii convenea: argumenta olunga, poate definitiva ocupare armata a Principatului si nu-iexclus ca agentii sai sa fi dat in taina o mana de ajutordeclansarii "rebeliunii". Generalul Mavros, informatorul tarului,era bunicul lui Ion Ghica si "tainuitorul" arhivei"Fratiei"!
Dupa terminarea discursului,Nita si George G. Magheru au format o lunga coloana, indreptandu-sespre Palatul Bibescu. S-a facut jonctiunea cu mai multe grupuri debucuresteni, dar si de tarani din imprejurimile Capitalei, carestrigau "Dreptate! Dreptate!" "Astfel - apreciaza Florian Aaron -taranii cu orasenii infratiti, intre rasunete de glasuridetunatoare, inaintara pe ulitele Capitalei catre palatulPrintului. Multimea popolului adunat aci era nenumarata. Printulprimi pe tarani cu cea mai mare blandete si bunatate si le fagaduiimplinirea cererilor lor. Dar popolul bucurescean, care crescea pefiecare minut, incat se parea ca s-a golit tot orasul si s-a stransla palat, nu s-a multumit numai cu atat. Tinerimea, capretutindenea, da ton la toate miscarile, la toate dorintelegloatelor. Mii de strigari se repetau una dupa alta, cerand caPrintul sa subscrie punctele Constitutiei". Trebuie facutaprecizarea ca o parte din multime ocupase palatul si ca ilinconjura amenintator pe Domn. Intrucat emiterea unor acte subpresiune este discutabila din punct de vedere juridic, putand fiinvocata mai tarziu sub forma de scuza, este de presupus ca unjurist de talia lui Bibescu a inteles imediat avantajul situatiei,nefiind exclus sa fi ordonat el insusi patrunderea "gloatei"intr-un palat aparat de ziduri de un stanjen si de batalionulcomandat de maiorul P. Cerchez. Risca, dar isi apara imaginea infata contemporanilor reactionari si a posteritatii. In jurul sau seaflau "rebelisti" cunoscuti, precum Nicolae Golescu, mai putincunoscuti, precum Ion C. Bratianu, mai cu seama fara barba si cuochelari albastri, si necunoscuti, precum cadetii Ion si George G.Magheru. Intr-o camera alaturata, ascuns, se afla Ion Odobescu, unom descris de Halepliu ca figurand printre complotisti... Informat,desigur, de Odobescu, maiorul Lacusteanu povesteste ca Domnul,ezitand sa semneze "Constitutia", George G. Magheru ar fi scos unstilet si i-ar fi poruncit: "Iscaleste!" Sa fi jucat teatruGheorghe Bibescu? Cu cateva minute mai inainte promisese taranilorca li se va face dreptate, acum il oprea tocmai articolul 13...Singur intre "dusmani", tot ar fi iscalit "Constitutia". Unicaexplicatie a "ezitarii" sale este provocarea deliberata a situatieide maxima presiune. Era o capcana in care a cazut repedeneexperimentatul fiu al prefectului de Romanati. S-a multumit cu omustrare blanda si a iscalit. Cand a aparut Odobescu si l-aintrebat cu fatarnicie - nu-i permitea situatia! - daca sa-iimpuste pe "rebelisti", Domnul a raspuns: "Sa nu dai, Odobescule!"Atunci, sustine Lacusteanu, l-ar fi inaltat in rang de general sii-ar fi promis ca isi va pastra "postul de ministru de rezbel".Intr-un moment de inspiratie, singurul, Ion Odobescu a refuzatoferta. Va reveni curand asupra acestei hotarari...
Semnarea "Constitutiei" a fostanuntata poporului de Nicolae Golescu, de la balcon, cum afirma C.Calescu-Vartic. Mai realist si mai inteligent decat toti"rebelistii" si "craii" din incapere la un loc, Ion Bratianu ainteles - secondandu-l cu brio pe Bibescu - sa profite la maximumde toate avantajele acestei situatii "de presiune" populara. Intuiaca daca guvernul va ramane acelasi, semnarea "Constitutiei" subpresiunea strazii va fi considerata nula. Se impunea numirea unuinou guvern, format din oameni de prestigiu, dar de incredere, caresa o apere. In consecinta, a pus aceasta problema, fiind sustinutimediat de colonelul Golescu. Fara sa stea pe ganduri, Bibescu asubscris la idee si a cerut numele noilor ministri. Unii i-au fostdictati de Nicolae Golescu, altii de catre Ion Bratianu, care, innotele sale, isi atribuie intregul guvern... Nicolae Golescu eraministru dinlauntru, Stefan Golescu, logofat al dreptatii, IonEliade Radulescu, logofat al credintei, Gheorghe Magheru, ministrude finante, Nicolae Balcescu, secretar de stat si ministru altreburilor din afara, Ion Odobescu, sef al ostirii, C.A. Rosetti,prefect al politiei. Stiindu-l pe Rosetti inchis la Malmaison,Domnul ar fi intrebat: "Care Rosetti?", "Cel de la puscarie", i-arfi raspuns Bratianu. Mai importanta decat aceasta numire, care nuil deranja deloc, era din punctul de vedere al lui Bibescuobtinerea portofoliului lui Odobescu. Nicolae Golescu nu aprotestat, fiind vorba de superiorul sau la Polcul Nr. 3, in cadrulcaruia activa, si de un om cu merite uriase in punerea pe picioarea unei armate intemeiate cu nici doua decenii in urma. Nu aprotestat nici Ion C. Bratianu, care frecventa asiduu casa Odobescude langa Biserica Icoanei. Acolo ii cunoscuse pe Grigore Caracas,pe C.A. Rosetti si pe Maria Grant, singurii oameni in care aveaincredere, la rand urmand, probabil, Ion Odobescu... (Se puneintrebarea: de ce l-a mentinut Domnul in functie pe Ion Odobescuintr-un guvern revolutionar? Ca sa-i apere tronul? Respingandinterventia armatei tariste, jurand pe drapelul national ca el nu-iva aduce pe rusi in tara, clipele domniei sale se apropiau desfarsit. Pe de alta parte, intre membrii noului guvern figuraucativa republicani notorii, unul dintre ei fiind Bratianu. Estelimpede ca nu avea la ce sa se apere. L-a mentinut ca sa fie maruldiscordiei? Nu avea nimic de castigat. O explicatie cat de catplauzibila ar fi razbunarea. Aflat inca sub impresia de maximaintensitate a atentatului, nu putea sa uite ca in complot seamestecase - din cauze necunoscute - si Odobescu. Cunoscandu-iintransigenta si mania ordinii, intrevedea, probabil, declansareaunui conflict brutal cu majoritatea revolutionara si, mai ales, cu"junii imbuibati de doctrine socialiste". Daca acesta a fostmotivul real al acestei atat de controversate numiri, GheorgheBibescu nu s-a inselat in privinta efectelor ei. Totul depindea decolonelul Odobescu, daca accepta sau nu functiaoferita.
Numirea noului guvern a fostintampinata cu ovatii de multime. Era victoria lui Ion Bratianu sia "strazii". Departe, cale de 8 poste, un alt guvern revolutionar -cuprinzand, ce-i drept, si trei ministri legali - schimbacarmuitori locali, inainta ofiteri in grad, dadea porunci siproclamatii. Daca revolutia avea, datorita imprejurarilor sievident trecator, doua guverne, statul nu putea sa aiba decat unul.In vreme ce Nicolae Golescu era condus in triumf spre casa, IonBratianu s-a strecurat prin multime pana in Dobroteasa, la AxenteSever, unde a scris "guvernului de la Islaz" sa porneasca repedespre Bucuresti. In apropiere, la Mitropolie sau in Piata Mare,"muzica militara canta marsilliesa romana, popolul striga: Satraiasca Constitutia!" Insotiti la inceput de vreo 60 de persoane,Henrik Winterhalder si Alexandru Golescu-Albul au pornit in grabaspre Cazarma Cavaleriei sa-si elibereze prietenul, pe C.A. Rosetti.Cand au ajuns in dreptul casei "fratelui" Constantin Aristia,situata peste drum de poarta cazarmii, au constatat cu uimire sienorma placere ca numarul insotitorilor se triplase. Alegand laintamplare un "voinic", cei doi au format o delegatie care s-a dussa discute cu comandantul eliberarea lui Rosetti, numit de Vodaprefectul politiei. Fie ca nu stia ori se prefacea ca nu stie,comandantul a tergiversat lucrurile pana cand a sosit capitanulMavrocordat cu o proclamatie in mana si strigand de departe sloganerevolutionare. Atunci a cedat, eliberand toti "prizonierii", maimult de 50 de oameni. Spontan, soldatii au fraternizat cu multimea.Mare amator de spectacol, Rosetti a tinut un discurs despre prezentsi viitor, despre datoria patriotica a ostasului. Avand, camprematur, revelatia victoriei, i-a cerut lui Winterhalder satipareasca o gazeta pe care a intitulat-o "Pruncul roman". Primulnumar sa fie gata a doua zi... De la cazarma, Rosetti a plecatprecipitat acasa, pe Ulita Izvor, unde sotia sa astepta sa nasca.Winterhalder, Al. Golescu-Albul si Mavrocordat s-au dus cu multimeala Agie si l-au eliberat pe capitanul Teologu.
Ziua de 11 iunie, piatra detemelie a Romaniei Moderne, se incheia. Unii se pregateau saparaseasca tara, precum generalul Duhamel, consulul Kotzebue, AlecuVillara si Ion Manu, altii, ramasi in Capitala, diagnosticausanatatea privilegiilor si avutului lor, sperand ca revolutia, caretocmai se inscaunase, este o maladie usoara si efemera. Cei multijubilau.
Din volumul cu acelasi titlu, inpregatire la Editura Cadmos.
EMANUEL BADESCU (n. 25august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe alBibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la UniversitateaBucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele"Formula AS", "Lumea Magazin", "Magazin Istoric" si la "Ziarul deDuminica". A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia -Bucureşti si Imnurile nationale la romani.Este şi coautor al volumelor Scurtăistorie aregalităţii in România, Nicolae Ionescu.Bucureştii de altădată,De la Vatican la Ierusalim, Conspiraţiasecurităţii,Bucurestii in imagini in vremealui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
