• Leu / EUR4.7480
  • Leu / GBP5.4269
  • Leu / USD4.1981
Ziarul de Duminică

CONTRIBUTII/ Elitele si arhitectura rezidentiala (V). Dedesubturile construirii noului Palat Regal

CONTRIBUTII/ Elitele si arhitectura rezidentiala (V). Dedesubturile construirii noului Palat Regal
Lucrarile de constructie a noului palat regal au fost incepute de regele Ferdinand in decembrie 1926 si s-au terminat in septembrie 1940, derularea lor facându-se in cinci etape distincte, fiecare cu specificul ei, datorat arhitectilor si decoratorilor care au lucrat. In prima etapa a reconstructiei (decembrie 1926 - 15 mai 1928), din dorinta de a comprima cheltuielile, regele Ferdinand I a cerut ca palatul sa fie refacut in acelasi stil si sa se mentina in mare parte fundatiile existente, urmând a se largi cladirea numai inspre gradina, iar la zidurile parterului sa se schimbe doar golurile si nivelul planseului primului etaj. Arhitectul Casei Regale, Karel Zdenko Liman, a prezentat suveranului un proiect cu fatade in stilul neorenasterii germane, iar secundul sau, Ion Ernest, un anteproiect cu acoperisuri inalte in stilul Adams, agreat de regina Maria.
Din dorinta regelui Ferdinand, a fost aprobat proiectul lui Liman, dar dupa decesul suveranului (20 iulie 1927), generalul Nicolae Condeescu, noul maresal al Palatului, a schimbat - la cererea reginei Maria - componenta Biroului de arhitectura ce dirija lucrarile. In aceste conditii, arhitectul Liman s-a retras impreuna cu secundul sau, lucrarile fiind incredintate arhitectului Nicolae Nenciulescu (care a primit un onorariu de 4% din valoarea totala a lor), secondat de Constantin Dobrescu, care s-a retras si el urterior, in urma unui conflict cu seful sau si cu antreprenorul Axerio. Diplomat al scolii de Arte Frumoase din Paris (1910), Nicolae Nenciulescu (1879-1973) construise pâna atunci mai multe case particulare in Bucuresti, abatorul din Constanta si Baile calde de namol din Eforie-Sud, dar nu executase nici o lucrare de asemenea proportii ca palatul regal. Nenciulescu a primit comanda executarii planurilor noului palat regal datorita faptului ca era in anul 1928 seful Serviciului Tehnic al Ministerului Agriculturii si Domeniilor, calitate in care verificase si supraveghease lucrarile desfasurate pâna atunci. La 15 mai 1928 a inceput etapa a doua in reconstructia palatului regal, prin decizia ministrului Agriculturii si Domeniilor, Constantin Argetoianu, care stipula ca Ministerul prelua lucrarile asupra sa, planurile si devizele necesare urmând a fi intocmite de Serviciul de Arhitectura din subordinea sa.
Cum Karel Liman era foarte batrân, regina Maria a gasit in arhitectul Nicolae Nenciulescu un partener de dialog, care s-a dovedit un executant docil al ordinelor suveranei, fapt ce a dus la o buna colaborare pe parcursul celor patru ani (1928-1932) in care s-au conturat planurile intregii cladiri. "Regina - isi amintea Constantin Argetoianu - a pretins o fatada in stil Adams si a procurat lui Nenciulescu o serie de stampe din combinatia carora a iesit constructia actuala. (...) Am avut o serie de sedinte, când cu Regenta, când cu regina, când cu toti impreuna. Nenciulescu, un excelent baiat, bâlbâia si, timid din fire, nu indraznea sa contrazica pe regina, care batea din picior si schimba de fiecare data planurile".
Astfel, Nicolae Nenciulescu a realizat proiectele corpului central al palatului, ale celor doua aripi (Kretzulescu si Splendid, dinspre Ateneu), ale Corpului de Garda, toate aceste proiecte fiind prezentate la 20 iulie 1928, intr-un salon al Palatului Cotroceni, reginei Maria, printesei Elena, membrilor Regentei si guvernului spre dezbatere si aprobare. Peste numai patru zile, Ministerul Agriculturii - prin titularul sau, Constantin Argetoianu - aproba planurile si instituie o comisie "de supraveghere a lucrarilor", compusa din arhitectii Karel Liman (inlocuit, la scurt timp, pe 22 august 1928, cu Nicolae Ghika-Budesti, de la Comisia Monumentelor Istorice), Petre Antonescu, rectorul Academiei de Arhitectura, si Nicolae Nenciulescu, caruia ii revine si conducerea generala a lucrarilor, dupa decesul lui Liman in 1929.
Peste o luna, la 10 august 1928, s-a organizat o licitatie pentru efectuarea lucrarilor, fiind invitate sa participe nu mai putin de paisprezece antreprize, dintre care a câstigat firma italianului C. Petrazzoli, dar licitatia a fost anulata din motive pe care ni le explica acelasi Constantin Argetoianu, Ministrul agriculturii si Domeniilor. "Intr-adevar - consemna memorialistul din Breasta Doljului - avusese loc o licitatie la care preturile cele mai avantajoase fusesera cerute de numitul Petrazzoli si licitatia fusese aprobata pe numele lui. Dupa licitatie, Nenciulescu mi-a adresat insa un raport prin care se constata ca preturile cerute de Petrazzoli, atât pentru material cât si pentru mâna de lucru, erau cu mult inferioare preturilor de pe piata si ca, in plus, zisul Petrazzoli era falit. Nenciulescu conchidea ca, in asemenea conditii, lucrarile nu puteau fi executate decât prost si cu material prost si - cum era vorba de mari lucrari in beton armat - soliditatea constructiei putea fi periclitata. In consecinta, Directia Arhitecturii imi cerea anularea primei licitatii si tinerea unei a doua, de la care Petrazzoli ar fi exclus ca falit".
A doua licitatie, organizata la 29 august 1928, a fost câstigata de firma inginerului Emil Prager, cel mai mare specialist in beton armat al momentului, care a preluat lucrarile de fundatii, zidarie si beton armat. In aceasta etapa firma lui Emil Prager a executat lucrarile la rosu (subzidiri, beton armat, zidarii) ale Corpului Central si ale Corpului de Garda. Concomitent s-au elaborat si planurile pentru imbracarea fatadelor cu placaje de piatra, in care s-au intercalat, cu o structura speciala, elementele decorative: bandouri, cornise, pilastri, coloane balustrate. Firma Prager a realizat si acoperisul din tabla al aripii centrale a palatului.
Dupa revenirea in tara a principelui Carol si proclamarea sa ca rege (8 iunie 1930), lucrarile de constructie a palatului regal intra in etapa a treia (13 iunie 1931-15 martie 1932), ce sta sub semnul directivelor date de generalul Constantin Ilasievici, maresalul Palatului, ca lucrarile sa fie incredintate unor firme recunoscute. In acest sens, Gh. Ionescu-Sisesti si Constantin Argetoianu, ministri ai Agriculturii si Finantelor in guvernul Iorga, au semnat un decret la 13 iunie 1931, cu urmatoarea motivatie: "Palatul Regal este o constructie de arta. (...) Lucrarile urmeaza sa fie date spre executare specialistilor si artistilor recunoscuti in tara sau strainatate".
Sub semnul acestor sugestii guvernamentale si regale incepe a patra etapa, decisiva, in constructia palatului regal (15 martie 1932 - 28 ianuarie 1937), când - sub impulsul regelui Carol al II-lea si beneficiind de o finantare masiva din partea statului (430 milioane lei) - lucrarile sunt finalizate in mare parte, la 18 aprilie 1936 facându-se receptia generala a intregii constructii.
La 15 martie 1932, regele Carol al II-lea l-a insarcinat pe arhitectul Arthur H. Lorentz, vechi prieten din timpul exilului parizian al suveranului, sa coordoneze lucrarile palatului regal si sa le termine in cel mai scurt timp. Suveranul apelase la Arthur Lorentz datorita prieteniei si fidelitatii pe care acesta le aratase lui Carol si Elenei Lupescu in anii 1925-1930, dar si lui ii va incredinta, in aprilie 1932, planurile de reconstructie a noului castel Foisor de la Sinaia, pe amplasamentul vechiului Foisor (construit de arhitectul Karel Liman, la solicitarea regelui Carol I) distrus de un incendiu la 14 aprilie 1932. Castelul Foisor va fi reconstruit, din temelii, intre anii 1932-1933, de catre antreprizele inginerului Emil Prager si a arhitectului Ion Ernest. In momentul preluarii lucrarilor de catre Arthur Lorentz constructia de zidarie era in mare parte terminata si invelita cu tabla, iar lucrarile de piatra ale fatadei erau in curs de executie. In aceasta etapa antrepriza Emil Prager a executat lucrari de constructie in interiorul Corpului Central, lucrari de pavaje si constructia la rosu a aripei Kretzulescu, a carei fatada a fost placata tot cu piatra.
Acum s-au facut toate amenajarile si decoratiile interioare ale palatului regal, cu participarea a 41 de firme si a 25 de pictori, sculptori si decoratori, rezultatul constituindu-se cu adevarat intr-o opera de arta, asa cum dorise regele Carol al II-lea. Cu decoratia interioara generala si realizarea mobilierului palatului a fost insarcinata Maison "Maple et Co." din Paris. Lucrarile de feronerie (ferestre metalice, portaluri, usi, rampe de scari, marchize) au fost executate de firmele Haug et Co., Schwartz, Fichet, Hautmont din Paris, Repal din Leipzig, Brandt & Stahlfenster, Peter Feld etc. S-au facut si lucrari in bronz cizelat de catre atelierele V.V. Rascanu, F. Rocca si Armando Ricordini. Mai scumpa a fost lacatuseria artistica, incredintata firmei Fontaine din Paris. Sculptorul italian Gemme Santalena a executat lucrarile de marmura (galbena si neagra din Belgia si de la Ruschita) din Sala de Argintarie, Capela si Garderoba. Faianta si gresia din Curtea de onoare au fost montate de atelierul Salzberger & Gronen, in timp ce firmele Ottone & Marchetti si Barta & Stözbach s-au ocupat cu vopsitoria in ulei si zugravelile decorative.
Tâmplaria (galerii, dulapuri, birouri, scaune din brad, molift si stejar) si parchetul (din stejar, nuc si pluta) au fost executate si montate de atelierele Laurentiu Lengyel, Alexandru Steiade, Lomas, Iautze, Lobel & Lindemann, P. Krause, G. Georgescu si Societatea "Industria Lemnului". Candelabrele din bronz aurit si lustrele au fost furnizate de Maison "Bagues" din Paris, geamurile de cristal pentru intreg palatul fiind oferite de societatile O.V.O.C. si N.I.C.O. S-au executat si lucrari de tapiterie (pentru fotolii, canapele si banchete, fiind imbracate in piele de caprioara si casetele de argintarie) de catre atelierele G. Ionescu si Iosef Tupy & Thum. Un artist din Brasov, Einschenk, a reconditionat orga reginei Elisabeta, care a fost mutata in sala de orchestra amenajata de P. Krause.
Lucrarile de instalatii electrice au fost incredintate firmelor Siemens-Schukert, Electro-National, G. Sanatescu si Societatea de Gaz si Electricitate, aparatele fiind furnizate de societatea Dura S.A. Societatea de Telefoane a montat instalatia telefonica in palat, in timp ce firma Scherer a instalat doua aparate cinematografice si un ecran de proiectie intr-o sala special amenajata, regele Carol al II-lea fiind un mare cinefil, dupa cum se observa si din Jurnalul sau. Palatul a fost dotat si cu ascensoare, furnizate si montate de firmele Stigler si Porn. Bucataria a fost utilata cu instalatii moderne, asigurate de R. Gaiser, frigoriferele electrice purtând marca Brown & Boveri.
Palatul se remarca insa prin lucrarile de decoratie interioara, pictura si sculptura, realizate de artisti renumiti: Jean Dupas, Arthur Verona, Henri Catargi, Iosif Iser, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Rudolf Schweitzer-Cumpana, Francisc Sirato, Dumitru Ghiata, Gheorghe Petrascu, Dumitru Stoica, Cecilia Cutescu-Storck, Cornel Medrea, Ion Jalea, Constantin Baraschi, Dimitrie Stiubey, Marius Bunescu, Stefan Popescu si altii.
Construit in forma de U, palatul regal se desfasoara in jurul unei Curti de Onoare, având doua intrari principale, ambele dispuse pe aripa centrala si care conduc in doua mari holuri, precedate fiecare de catre un vestibul. Holul din stânga, de forma octogonala, a fost conceput in stil neobizantin si conduce spre Scara invitatilor, construita din marmura galbena de Sienna, care merge pâna la etajul al III-lea deservind apartamentele regale. Holul din dreapta, oficial, este de forma patrata si deserveste scara de onoare, numita Scara Voievozilor - care conduce la Sala Tronului - si Sala de mâncare, incadrata intre cele doua holuri de la parte. Peretii din hol erau decorati in epoca cu câteva tablouri: Cetatea Alba si Castelul Foisor, picturi in ulei de Francisc sirato, Portretul regelui Carol I de A. Schwartz si Coasta de Argint de Nicolae Tonitza.
Sala de mâncare, conceputa in stil englezesc Adams, avea plafonul impartit in douazecisicinci de cupolete, tratate in chip de chesoane, care servesc si ca reflectoare pentru luminarea salii. Pardoselile au fost realizate din marmura franceza si belgiana, semineurile din marmura de Ruschita iar usile din bronz turnat si din acajou masiv. Mobilierul, azi disparut, era din lemn de nuc, iar scaunele imbracate partial cu piele albastra. Sala era decorata cu tablouri de Rudolf Schweitzer-Cumpana (Roadele pamântului si Vânatul) si Iosif Iser (Pierrot si Colombina, peisaje de padure si de deal) comunica cu un elegant bar-fumoar ai carui pereti erau lambrisati cu lemn african "peroba". Barul avea un semineu, deasupra caruia erau expuse doua tablouri ale lui D. Stiubey (reprezentând o lupta navala in timpul vechilor moldoveni si o lupta navala moderna).
Scara Voievozilor, care incepe din holul oficial, a fost construita din marmura de Carrara a scarii de onoare a vechiului palat si are o cupola decorata cu o pictura alegorica de Arthur Verona, reprezentând "Unirea tuturor românilor". Pe friza sunt expuse medalioane sculptate in basorelief de Cornel Medrea, reprezentându-i pe voievozii si regii României. Teatrul particular al regelui Carol al II-lea - situat la etajul I al aripii din dreapta palatului, cu o capacitate de 120 de locuri - are peretii si usile placate cu lemn de lamâi. Vestibulul teatrului avea peretii decorati cu o friza realizata de pictorul Enea reprezentând artele: Literatura, Muzica, Arta Dramatica si Coregrafia, Pictura si Sculptura, Arhitectura. Coridorul ce lega vestibulul de teatru avea peretii decorati cu picturi murale ale lui Dimitrie Stiubey reprezentând Arta Dramatica si Arta Populara. Plafonul Teatrului a fost lucrat in stuc si cuprinde o mare pictura pe oglinda si pe sticla, opera a pictorului francez Max Ingrand. Loja regala avea fotolii din lemn de acajou iar pe peretii capitonati cu rips de matase erau expuse doua tablouri ale lui Gheorghe Petrascu si doua ale lui Stefan Popescu.
Incaperea cea mai reprezentativa a palatului era Sala Tronului, care ocupa intreg etajul I al aripii centrale. In stânga Salii Tronului era salonul particular al regelui, Salonul Verde, al carui plafon era impodobit cu o pictura a lui D. Stoica, reprezentând "Restauratia" de la 8 iunie 1930. In Sala Tronului usile sunt incadrate de patru coloane monolitice din marmura de Ruschita, inalte de 5 m. Deasupra usilor laterale, in dreapta si stânga, troneaza portretele regilor Carol I si Ferdinand I, realizate de pictorul Aurel Bordenache. In Sala Tronului pictorul Marius Bunescu a reprezentat cele trei fluvii de hotar ale tarii: Nistrul, Tisa si Dunarea. Tronul regal - un baldachin compus dintr-o cupola ridicata pe patru coloane aurite, cu capiteluri de vulturi - este asezat intr-o absida semicirculara, ridicata cu doua trepte deasupra salii. Plafonul Salii Tronului este impododobit cu o fresca reprezentând "Artele", opera a Ceciliei Cutescu-Storck. O alta sala cu decoratie pictata este Sala Argintariilor, care avea peretii imbracati cu acajou mat ceruit si cu oglinzi, iar pe plafon pictura "Zodiacul", realizata de artistul francez Jean Dupas.
Dupa toate aceste amenajari interioare, la 1 ianuarie 1935, orele 10 dimineata, s-a inaugurat - in prezenta regelui Carol al II-lea, a reginei Maria, a membrilor guvernului si a altor oficialitati - noua Sala a Tronului. Lucrarile au continuat insa pâna la abdicarea regelui, in septembrie 1940, in aceasta ultima etapa fiind construite dependintele din Splaiul Independentei (grajduri, ateliere, pivnite, locuinte pentru personal si soproane pentru lemne) dupa planurile arhitectului Arthur Lorentz, executia lucrarii revenindu-i tot lui Emil Prager, sub supravegherea lui Nicolae Nenciulescu. Tot acum este construita si aripa dinspre Ateneu a palatului regal, numita "Splendid", ale carei proiecte au fost realizate de arhitectii Cicero Gorciu, Statie Ciortan si Nicolae Nenciulescu. Lucrarile au fost executate in doua transe de firmele inginerilor Emil Prager, Tiberiu Eremie, Ioanovici si Ignat, sub supravegherea inginerilor T. Dinescu si Gh. Constantinescu.
In anii 1939-1940 s-au facut amenajarile definitive la aripa Kretzulescu a palatului regal. In timp ce la parter a fost amenajata o piscina, la etajul I au fost restaurate apartamentele regale din vechiul palat, care au servit reginei Elisabeta si regilor Carol I si Ferdinand I. Ele au o mare insemnatate artistica atât prin decoratia din lemn sculptat a lambriurilor, cât si prin finetea sculpturii in lemn a mobilierului. Lucrarea de restaurare a acestor piese a fost incredintata atelierului lui Laurentiu Lengyel, care a reamenajat: Biblioteca, Biroul regelui Carol I, Biroul regelui Ferdinand, Sala de suvenire, Dormitorul regelui Carol, Salonul oval, Biblioteca reginei Elisabeta si Salonul de pictura.
Din volumul in pregatire la Editura Oscar Print

Etichete:

Principalele valute BNR - luni, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7480
Diferență: 0,1667
Ieri: 4.7401
Azi: 4.1981
Diferență: 0,313
Ieri: 4.1850
Azi: 5.4269
Diferență: 0,3217
Ieri: 5.4095
Azi: 4.1805
Diferență: 0,2206
Ieri: 4.1713