Ziarul de Duminică

CONTRIBUTII/ Elitele si arhitectura rezidentiala (VII). Conacul Filipescu si Vila Albatros

CONTRIBUTII/ Elitele si arhitectura rezidentiala (VII). Conacul Filipescu si Vila Albatros

1. Copaceni – semineul din salonul distrus; 2. Vila Albatros din Buzau. Fotografii din arhiva Narcis Dorin Ion

03.03.2010, 15:08 1628
Narcis Dorin Ion este directorulMuzeului National Bran. In anul 2006 si-a sustinut teza de doctoratcu tema Elitele si arhitectura rezidentiala in Tarile Române(sec. XIX-XX), in fata unei comisii din care au facut parteacad. Dan Berindei, acad. Dinu C. Giurescu si acad. RazvanTheodorescu. Coordonator stiintific - prof. univ. dr. Ioan Opris.Lucrarea urmeaza sa apara la Editura Oscar Print, in primavaraanului 2010. Publicam in continuare ample fragmente dinaceasta.
TOT PAUL GOTTEREAU a realizatplanurile Conacului Filipescu de la Copaceni (judetulIlfov), proprietatea lui Gheorghe Emanuel Filipescu(1841-1913), fost maresal al Palatului Regal. Prin testament,Filipescu a donat conacul printesei Maria, care - devenita regina aRomâniei - il va transforma intr-una din "casele sale de vis",alaturi de Balcic, Bran, Pelisor sau Cotroceni.
Alta lucrare de arhitecturarezidentiala rurala semnata de Paul Gottereau este ansamblulConacului Vacarescu-Callimachi de la Manesti, judetulPrahova. Primul conac de la Manesti a fost ridicat in secolul alXVII-lea de catre familia Manescu, la mijlocul secolului al XIX-leaconacul fiind in proprietatea lui Dumitru Manescu-Filitti si asotiei sale, Elena Arsachi. In 1863, fiica lor, MariaManescu-Filitti (m. 1922) s-a casatorit cu Theodor C. Vacarescu(1842-1913), general, diplomat, istoric si om politic. In perioadacât a fost maresal al Curtii domnitorului Carol I (1873-1881),Theodor Vacarescu a supravegheat lucrarile de constructie acastelului Peles din Sinaia. Ridicarea resedintei regale i-a servitgeneralului Vacarescu drept model de inspiratie pentrureconstruirea conacului din Manesti. Lucrarile au inceput in 1882si au durat zece ani, in 1892 având loc inaugurarea oficiala anoului conac. Planurile de reconstructie a acestuia au fostrealizate de arhitectul Paul Gottereau, supravehgerea lucrarilor depe santierul de la Manesti revenindu-i lui Radu Vacarescu. Conacul,de mari dimensiuni (55 m x 21 m), este realizat dupa un plansimetric, pe trei niveluri (subsol, parter si etaj), având laextremitati doua vaste terase cu arcade sustinute de coloane dinlemn sculptat. Acestea incadreaza turnul central al conacului,prevazut in vârf cu un foisor, la care se accede printr-o scara dinlemn. Atât la exterior, cât si la interior conacul surprinde prinbogatia decoratiei sale din lemn sculptat, azi distrusa inintregime. Cele doua holuri vaste, de la parter si etaj, eraudecorate cu frumoase lambriuri sculptate in lemn si cu faiantecolorate. La etaj se ajungea prin intermediul a doua scariinterioare din lemn masiv, plasate fiecare in câte una dintre celedoua aripi decrosate ale cladirii, ambele flancând holul mare de laetaj.
Cu totul remarcabila a fostdecoratia interioara a conacului din Manesti, cu greurecognoscibila astazi din ruinele arse. Vitraliile au fostexecutate de R. Ziegler, pictorul care le-a realizat si pe cele alecastelului Peles, si reprezentau fie pe Doamna Chiajna sau peDoamna Necsuta, fie diferite compozitii decorative geometrice siblazoane nobiliare românesti. Din pacate, toate acestea au fostdistruse in urma unui incendiu in 1974, care a dus la ruinareatreptata a cladirii. Plafoanele incaperilor conacului eraurealizate din lemn sculptat, saloanele aveau picturi murale,stucaturi de mare rafinament, seminee cu cahle ornamentale,policandre, mobilier de arta, sculpturi si tablouri pretioase,toate aceste valori intestimabile fiind mistuite de incendiu. Doarcele câteva fotografii de epoca, realizate in urma cutremurului dinnoiembrie 1940, si oferite noua de doamna AlexandraCallimachi-Reininger (nepoata lui Jean Callimachi si fiica RoxaneiCallimachi, ultima proprietara a conacului) mai pastreaza imagineainterioarelor fabuloase ale fostei resedinte a Vacarestilor siCallimachilor din Manesti. Ni s-a pastrat insa o descriere exacta aconacului in memoriile Anei Maria Vacarescu-Callimachi (1892-1970),fiica lui Radu Vacarescu si a Mariei Cazotti, care s-a casatorit in1911 cu printul Jean Callimachi (1880-1940) chiar in conacul de laManesti, unde a locuit pâna in 1936.
"Domeniul - isi amintea AnaMaria Vacarescu-Callimachi - a apartinut familiei bunicii mele pelinie paterna inca din secolul al XVI-lea, dar nimic din patinaacelor timpuri nu se mai pastreaza astazi in exteriorul casei. Eaapare intr-adevar ca o constructie lunga, destul de ingusta,ciudata, cu saloane si camere enorme, spatii deschise, numeroasescari, tainite nefolositoare, poduri imbiind la hoinareala sipivnite adânci. Refacut in a doua jumatate a timpurilor victoriene,din care s-a pastrat numai grosimea originala a peretilor, aproapede fortareata, oprind astfel dogoarea zileleor de vara, caminulcopilariei mele se impunea printr-o savoare aparte. Arhitectural,nu apartinea nici unui stil anume, dar amprenta orientala eravizibila mai ales in liniile lucraturii din lemn vopsite in maronciocolatiu, in turnuletul octogonal destul de caraghios ce se iteadin centrul constructiei (prost proportionat si acoperit in modneasteptat cu o scufie rotunda din lemn) si in balcoanele salemari, intinse pe o suprafata de 15 picioare, numite pridvor inlimba româna, ce completau desenul primului etaj. (...) Astfel amreusit sa pastrez marele salon, destul de ingust, dar cu o lungimede 52 de picioare, impreuna cu toate obiectele ce il defineau - dela tipul tapetului pâna la ingalbenitele fotografii de epoca:draperiile bogate de brocard, inflorate in rosu si galben, divanelesi fotoliile cu armaturi de abanos, biroul negru cu superbemedalioane din portelan de S'vres, candelabre de cristal minutioslucrate, vase chinezesti de bronz montate la baza lampilor de ulei,albume legate in piele fina, scrumiere ornamentale, papusi cucomplicate broderii de matase, manunchiuri de pene exotice folositede strabunica mea pentru a-si curata statuetele de Meissen. Dar,mai ales, impozanta soba de portelan alb ce domina intreaga sala -nimic din toate acestea nu a fost deteriorat de-a lungul timpului,chiar si batrânul si dezacordatul pian ce a supravietuit in vechiulsau colt uitat, pentru a-mi reaminti de chinurile exercitiilor melemuzicale din copilarie".
In 1892 a fost construita sibiserica din parcul conacului, pentru ridicarea ei TheodorVacarescu apelând la serviciile arhitectului Paul Gottereau, care arealizat planurile dupa indicatiile arhitectului Lecomte du Nouy.Constructia propriu-zisa a bisericii a fost executata de antreprizaarhitectului R. Lieber din Ploiesti, intre anii 1892-1896, iarpictura interioara este semnata de Nicolae Vermont.
Tot la arhitectul Paul Gottereaua apelat si boierul buzoian Alexandru Marghiloman pentruconstruirea conacului sau din Buzau, cunoscut sub numele de VilaAlbatros. Situat in mijlocul unui imens parc dendrologic, lamarginea orasului Buzau, ansamblul conacului Marghiloman estecompus din vila propriu zisa, mai multe corpuri secundare sigrajduri pentru cai, aici Alexandru Marghiloman infiintând unadintre cele mai importante herghelii din România. Fiu al lui Ion(Iancu) Marghiloman si al Irinei Izvoranu, Alexandru Marghiloman(1854-1925) va fi unul dintre importantii oameni politiciconservatori ai României, devenind pe rând ministru al Justitiei,al Lucrarilor Publice, al Afacerilor Straine, al Finantelor, deInterne, prim-ministru al României (5 martie - 24 octombrie 1918)si presedinte al Partidului Conservator (1914-1924). Având astfelun rol important in viata politica si in societatea româneasca,Alexandru Marghiloman isi va construi la Buzau un adevarat domeniurezidential, continuând ceea ce incepuse tatal sau, IonMarghiloman. Construirea Vilei Albatros a inceput in anul 1884,inaugurarea oficiala având loc treisprezece ani mai târziu, in1897. De proportii impozante, Vila Albatros atrage atentia princorpul central decrosat, care cuprinde holul de onoare si al caruiacoperis este terminat printr-un pitoresc foisor dinlemn.
Decorata fastuos in interior,dupa cum putem observa in putinele fotografii de epoca pastrate,vila Albatros a primit vizita celor mai importante personalitatiale României moderne. Pentru regina Maria "Alexandru Marghilomanera omul elegant al partidului, bine imbracat, zâmbitor, apropiatsi placut in purtare. Era bogat, tinea cai de curse si avea o casaintocmita cu belsug. Ii placea sa primeasca si primirile luidovedeau o larga risipa si o oarecare dorinta de a uimi. (...) Inlocuinta lui de vara lânga Buzau, sotia lui, nascuta Stirbey (maitârziu d-na Ion Bratianu), de care am mai vorbit, il ajutase saintocmeasca o prea frumoasa gradina. Tot acolo isi avea herghelia.Ne placea foarte mult sa mergem la Vila Albatros, ne aducea amintede viata in tarile straine; imi placeau caii si pretuiam multcapsunele cultivate, precum si frumosii trandafiri care deosebeaucasa lor. O zi petrecuta la vila lui Marghiloman era totdeauna o ziplacuta si Marghiloman ne facea sa uitam cu totul ca era ministru".Din pacate, dupa 1948, Vila Albatros a fost transformata deautoritatile comuniste in depozit C.A.P., fiind adusa in stare deruina si abandonata in 1985. A urmat un deceniu de nepasare dinpartea autoritatilor si de jefuire sistematica a cladirilorconacului Marghiloman, abia in 1996 incepând un amplu proces derestaurare a acestui monument emblematic pentru orasulBuzau.
Pentru casele din Bucuresti, IonMarghiloman va apela la serviciile arhitectului Carol Benis (m.1896), membru fondator si primul vicepresedinte al SocietatiiArhitectilor din România (1891-1892), cu studii la Viena. Cladirea,situata in strada Biserica Amzei nr. 13-15, colt cu stradaChristian Tell (fosta Luminii) a fost construita in anul 1873 dupaplanurile lui Benis si extinsa in 1889, adapostind astazi sediulAmbasadei Frantei. Alexandru Marghiloman isi va construi si el inBucuresti o resedinta impunatoare, proiectul fiind realizat dearhitectul Petre Antonescu. Cladirea era situata pe bulevardulBratianu (azi Gheorghe Magheru), la intersectia cu strada Mercur(azi pictor Arthur Verona), unde avea si intrarea principala.Decoratia interioara a casei a fost incredintata firmei Krieger dinParis, care a furnizat piesele de mobilier, covoarele si draperiilede matase si catifea.
Dupa decesul lui AlexandruMarghiloman in 1925 (inmormântat in cavoul sau din Cimitirul Bellu,construit dupa planurile arhitectului francez E. Desclers), sotiasa Maria (n. Petrescu) vinde casa unei societatii automobilistice,"Cristea", de la care este cumparata de stat, care o demoleazapentru a construi aici, in 1931, cinematograful "Aro" (opera aarhitectului Horia Creanga). Interesant e ca pentru construirea -in 1890 - a primei sale case din Bucuresti, situata in FundaturaEldorado, Alexandru Marghiloman apelase tot la serviciile lui PaulGottereau pentru realizarea proiectului, dar probabil ca zona nu i-a convenit devreme ce- in jurul anului 1900 - va zidi in centrul Bucurestiului oresedinta prin care si-a uimit contemporanii.
Din volumul inpregatire la Editura Oscar Print

Cezara Mucenic, Bucureşti. Unveac de arhitectură civilă…, p. 58.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO