Ziarul de Duminică

Controversatul Noica / de C. George Sandulescu

Controversatul Noica / de C. George Sandulescu

Autor: C. George Sandulescu

31.01.2013, 23:52 133
Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri - Universitatea din Bucureşti, The British Council, Institutul Cultural Român şi Ambasada Irlandei - anunţǎ publicarea volumului Controversatul Noica răsare din nou! editat de C. George Sandulescu

Acest mic volum intitulat Controversatul Noica răsare din nou! încearcă să dovedească două adevăruri neobişnuit de periculoase: în primul rând, făcând o comparaţie între Noica şi Heidegger, subliniază superioritatea lui Noica cu privire la viziunea filozofică a Limbii. În al doilea rând, chiar mai spinos decât primul caz, avem înaintea ochilor o grămăjoară de bucăţele de text, care nu satisfac nici măcar cele mai elementare cerinţe editoriale.

Nu numai că Noica este un filozof al Limbii superior lui Heidegger: el rămâne de la început până la sfârşit un "sufletist" în tipul de argumentaţie. Numai şi numai un lingvist de meserie vede că trebuie lăsată cu totul la o parte lupta neîncetată dintre limbile Mari - ca germana şi franceza - şi limbile Mici, ca româna sau albaneza. (Engleza este atât de colosal de mare încât ocupă un loc aparte…)

Heidgger porneşte de la început greşit, alegând un scurt poem cu valoare literară dubioasă, care nici nu ajunsese încă în momentul discuţiei la forma sa definitivă. În consecinţă, argumentaţia nu este în cele din urmă decât o analiză literară. Spre deosebire de el, Noica abordează frontal Limba, iar cheia raţionamentului lui este un simplu cuvinţel de patru litere şi anume R O S T. (Nu degeaba îl foloseşte autorul chiar şi în Testamentul său literar… În dicţionarul român-englez al lui Leon Leviţchi din 1960, prima traducere de seamă în limba engleză a cuvântului rost este 'meaning, sense'.) Pornind de la acest cuvânt aparent neînsemnat, Noica edifică o teorie impresionantă a Limbii, care, spre deosebire de cea a lui Heidegger, deschide orizonturi mari. Dacă o luăm în această direcţie, primul pas este să repunem limba română în locul ei de drept, ca limbă europeană. (Vasile Alecsandri luase un premiu în Franţa cu Latina Gintă!) Numai astfel începem să înţelegem ce voia Noica să ne spună, mai ales atunci când ridica în slăvi Caietele lui Eminescu. Numai şi numai în acest mod îşi va căpăta el statutul de mare gânditor european în cele ale limbii.

Partea a doua a volumului reconstituie o Prefaţă la Ediţia Princeps a Manuscriselor lui Eminescu, unde, dintr-o gafă editorială, fragmentele luate din NOICA ― extrem de diverse, de altfel ― nu apar cu sursele lor, ceea ce dă impresia că Noica însuşi mai era în viaţă la publicarea acestei ediţii impresionante, şi a scris chiar el prefaţa în chestiune.

Volumul se încheie cu piatra de încercare reprezentată de Testamentul literar al lui Noica, republicat de noi în şapte forme diferite, ceea ce ridică o problemă fascinantă în sine, ca direcţie de cercetare ― şi o asociaţie de idei cu cele şapte păcate capitale. Şapte păcate sunt şi ele pe lumea asta… Cititorul obiectiv trebuie să opteze, fără nicio altă alternativă, pentru versiunea cea mai scurtă. Cititorul comunist din anul 1988 (vezi Viaţa Românească de pe atunci), cât şi cititorul post-comunist din anii ce au urmat, este împins să preia forma mai lungă a Testamentului. Aceasta răspândeşte un iz puternic de totalitarism… Nu rămâne decât să citiţi singuri ultima propoziţie a Testamentului în cele şapte versiuni în acelaşi timp, pentru a vă forma părerea personală.

Ceea ce cer eu cititorilor acestui mic volum este să parcurgă Testamentul lui Noica de la coadă la cap, începând chiar cu ultima propoziţie, şi să hotărască singuri: să aleagă una dintre ortografii - rost sau rest -, şi una dintre versiuni ― mai lungă sau mai scurtă. Dacă ar fi să comentez într-un fel sau altul, aş spune că în multiplele variante ale Testamentului un nechemat sau altul şi-a spus şi el cuvântul. Dar m-am hotărât de la bun început să nu comentez. Prefer să las conştiinţa tuturor românilor să hotărască. Eu nu am făcut decât munca unui lingvist meticulos: am adunat bucăţele de text care vor intra într-o bună zi în "Operele complete ale filozofului român Constantin Noica". Operele complete ale lui Stalin s-au dus pe gârlă! Operele complete ale lui Ceauşescu s-au dus şi ele pe gârlă! Operele complete ale lui Noica, însă, nu se vor duce… Până una alta, problema este că nu îndrăzneşte nimeni din ţară să le facă! Incluzând chiar şi facsimilele Noiciene. Săracă ţară, săracă…

Counterfeiting Noica!, editat de C. George Sandulescu, se lansează oficial la data de "2 Februarie" 2013, dar cartea poate fi consultată şi descărcată din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/sandulescu-counterfeiting-noica.html

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO