În urmă cu doi ani, Adriana Ene, de la Radio Trinitas, a avut o idee aproape rocambolescă: teatru radiofonic cu copii nevăzători sau cu deficienţe de vedere! Şi nu, aşa, o scenetă de câteva minute, cu doi-trei copii, ci un set de cinci spectacole complete, inclusiv ilustraţia muzicală.
Să fim sinceri: câţi dintre noi am fi crezut în şansele unui asemenea proiect? Vorbim despre copii care urmau să-şi înveţe rolurile citindu-le în Braille, după ce, fireşte, cineva le-ar fi transpus în acest limbaj! Plus toate dificultăţile legate de transport, adaptare la munca de studiou etc.
Din fericire, în proiect a crezut exact cine trebuia, adică directorul postului de radio, Ciprian Olinici, care i-a dat Adrianei mână liberă şi tot sprijinul necesar.
„Culori radiofonice în 1001 de voci”, aşa se intitulează proiectul, care a beneficiat de binecuvântarea Patriarhului Daniel şi s-a finalizat cu cinci CD-uri. 1001 nu e doar o trimitere la tot atâtea nopţi, ci şi visul echipei care a lucrat pe rupte vreme de doi ani, de a reuşi să includă într-o eventuală extindere a iniţiativei măcar o mie şi unul dintre cei peste 4.000 de copii români cu deficienţe de vedere (e cifra celor instituţionalizaţi, realitatea ar putea fi şi mai severă…).
Şi ce fel de teatru ar fi fost mai potrivit pentru nişte copii decât variantele dramatizate ale unor basme precum Harap Alb, Zâna zorilor sau Prâslea cel voinic şi merele de aur?
Cu toată delicateţea necesară, au fost selectaţi 21 de copii. Au urmat 180 de ore de înregistrare, nenumărate ore de repetiţii, opt luni de montaj. Un proiect ajutat din multe părţi, de la ARCUB şi şcolile speciale ale interpreţilor, până la sponsori, parteneri media şi Filarmonica Bucureşti, care a găzduit evenimentul de lansare a celor 5 CD-uri într-o de neuitat seară de aprilie... S-a cântat, s-a jucat, s-a povestit, s-a aplaudat frenetic. Un documentar impecabil realizat a povestit istoria proiectului. Copiii s-au dovedit formidabili, nu numai pentru capacitatea de a intra în roluri multiple, nu numai pentru talentele muzicale (voce, pian), ci mai ales pentru atitudinea plină de viaţă, de energie, de optimism. Niciunul dintre ei nu se consideră un dezmoştenit al sorţii. Din contră, sunt – mai ales în seara aceea magică! – nişte copii fericiţi.
Iar noi, în sală, am râs şi-am plâns... A fost minunat.
PS: Căutaţi CD-urile şi cumpăraţi-le, mai ales dacă aveţi copii. Am făcut-o şi noi. Măcar cu atât să contribuim.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
