40.000 de copii abandonati, cu 40.000 de destine distruse. Campania "Vreau si eu parintii mei" a cerut schimbarea legii, pentru ca ei sa nu fie victimele unor prevederi care le luau sansa de a avea o familie. 75.0000 de romani au semnat petitii online care au ajuns mai apoi pe mesele autoritatilor. Dupa ce senatorii si-au dat votul, la o luna de la inceperea campaniei, martea aceasta legea modificata a trecut de Camera Deputatilor si, in curand, va intra in vigoare.
Romania e tara care isi leapada copiii cel mai usor din intreaga Europa. La fiecare sase ore, un copil e parasit de mama lui in maternitate, iar statul il inchide intr-un sistem bolnav, din care iese mutilat pe viata.
Campania "Vreau si eu parintii mei" derulata de Stirile PROTV, a atras atentia asupra unei legi, cea a adoptiilor, care, in loc sa incurajeze integrarea micutilor intr-o familie, ii tine departe de cei ce viseaza sa infieze un copil. Ceream atunci schimbarea legii adoptiilor, desfiintarea centrelor-mamut si mutarea pruncilor in familii: adoptative sau angajate. Dupa ce am lasat petitiile la Camera Deputatilor, am dus un set si la Ministerul Muncii, care are in grija Centrele de Plasament unde se afla internati 23 de mii de copii.
Ultima oprire am facut-o la Oficiul Roman pentru Adoptii, initiatorul noi legi a adoptiilor si institutia care ar trebui sa ia in discutie existenta unor complete de judecata care sa se ocupe exclusiv de soarta acestor copii.
Proiectul de lege a trecut de plenul Senatului la o luna de la demararea campaniei "Vreau si eu Parintii mei", iar Camera a aprobat modificarile in ultima saptamana a lunii noiembrie.
Odata intata in vigoare, legea schimba timpii pana la care un copil e declarat adoptabil.
Sa ne amintim. In octombrie 2009, intr-o zi rece de octombrie, o mama lasa pe malul raului Somes, acoperita cu o gramada de crengi, o fetita de numai cinci zile. Plansul ei a fost auzit de un barbat care se plimba pe faleza. La spital, medicii i-au spus Crenguta Somesan, dupa locul in care fusese parasita. Cateva zile mai tarziu, mama declara politistilor ca a lasat-o pentru ca n-avea cu ce s-o creasca. Fetita a ajuns in casa unui asistent maternal, acolo unde am intalnit-o si noi anul trecut, cand avea doar patru luni. Ne-am intors la ea dupa un an. Era tot in casa mamei angajate si pana atunci nu fusese vizitata de nimeni din familie. Si totusi rudele isi puteau da acordul la adoptie. Primii intrebati au fost bunicii din partea mamei. N-au luat fetita. Si bunicii din partea tatalui au avut un cuvant de spus. Nici ei nu au dorit-o. Prinsa intre o lege proasta si indecizia rudelor, fetita e si azi tot in casa asistentei maternale. A implit deja doi ani si inca n-are parinti. Desi i-a fost deschisa procedura prin care putea fi declarata adoptabila, instanta nu s-a pronuntat pentru ca mama n-a mai fost de gasit, fiind plecata la munca in strainatate. De altfel, zeci de copii au ramas in sistem pentru ca parintii nu s-au prezentat in fata judecatorilor.
Odata cu intrarea in viagoare a noii legi, copiii ca si Crenguta, care timp de un an n-au fost vizitati de rude, sunt declarati automat adoptabili, fara a se mai tine cont de opinia familiei. De asemnea, noua lege aduce schimbari si pentru copiii lasati in sistem ani de zile, pana cand autoritatile le gaseau rudele de pana la gradul patru.
In familia Banco, in luna mai s-a mai nascut un copil. Al zecelea. O fetita. Mama a lasat-o insa in spital, pentru ca n-are cu ce s-o creasca. Vechea lege le cerea asistentilor sa caute toate rudele de pana la gradul patru si sa le intrebe daca vor sa ia copilul in grija. Asistenta sociala a fost nevoita sa-i caute mai intai pe bunicii fetitei. Daca nu reusea reintegrarea, mergea spre fratii si surorile lor, ajungand intr-un final pana la verii primari ai mamei. Si rudele tatalui sunt numeroase. Daca parintii lui nu vor lua copilul, anagatii directiei trebuia sa-I caute pe fratii si surorile lor, dupa care le cautau copii, adica verii tatalui. Asadar, soarta fetitei ar fi fost in mana a aproape 50 de oameni.Daca unul singur promitea ca o ia acasa, iar asta nu se intampla, copilul ramanea in sistem
Noua lege le ia dreptul de a mai decide soarta unui copil pe care nu si-l doresc. Daca timp de un an rudele nu sunt interesate de copil, nu-l viziteaza si nu-l iau acasa, acesta e declarat adoptabil. Si mai simplu va fi in cazul pruncilor abandonati in scari de bloc sau alte locuri publice.
O fetita lasata in urma cu cateva zile de mama ei pe un calorifer din maternitate va fi declarata adoptabila in 30 de zile, daca parintii nu sunt de gasit.
Noile prevederi aduc in discutie si Tribunalul Copilului, pentru care ProTv a militat in campania "Vreau si eu parintii mei!" In acest moment, exista o singura institutie de acest fel, la Brasov.
Schimbarea legii adoptiilor da dreptul romanilor cu domiciulul in strainante sa adopte.
Campania "Vreau si eu parintii mei" nu a determinat doar schimbarea unei legi care statea in sertarul autoritatilor de mai bine de doi ani, ci a adus parinti in vietile unor copii ale caror povesti au fost prezentate in cadrul Stirilor PROTV.
Alex n-a fost niciodata un copil dorit. Abandonat de la nastere, a trecut in numai 12 ani de viata prin prea multe incercari. Pana la 2 si opt luni, a crescut la leagan, de acolo a fost luat de o asistenta maternala la care a locuit pana la opt ani cand s-a incercat integrarea lui in familia naturala. Intoarcerea in familie a fost un esec si de aceea a fost dus la o alta asistenta maternala unde a stat doar o luna. De acolo a fost mutat intr-un centru de plasament, ca intr-un final sa ajunga intr-o casa de tip familial a fundatiei Bunul Samaritean. Mutat de la o familie la alta, inconjurat de oameni pe care nu i-a simit niciodata parinti, Alex s-a risipit putin cate putin printre deciziile celor ce i-au hotarat viata. Din cauza legii greoaie a fost declarat adoptabil abia la opt ani, iar cei care isi doreau un copil nu l-au vrut din cauza varstei. Prea mare pentru a intra in visurile celor ce doreau sa infieze si prea mic ca sa fie pe picioarele lui, Alex si-a cautat libertatea protestand fata de toti si de toate. "As vrea sa fiu director la o fundatie sa ajut copiii sa creasca cu mama lor…. m-am impacat cu gandul ca asta nu este posibil." - spunea el. Copilul nici macar nu banuia ca vorbele lui vor atinge sufletul unei mame care isi pierduse copilul intr-un accident in urma cu cinci ani. Seara i-a povestit sotului despre baiat, iar a doua zi sunau deja la centrul care il gazduia pe copil. Au trecut printr-o ancheta sociala, au luat aprobari si avize si dupa doua saptamani mergeau sa-si ia fiul acasa. Aceea a fost ziua in care Alex a lasat in urma totul. Anii grei in care a crescut singur si traumele care il transformasera intr-un razvratit. Trei luni mai tarziu il reintalneam in noua lui casa. E tot el, desi pare alt copil. La fel de comunicativ, doar ca discursul lui e altul: e fericit, a inceput o viata noua, are alte planuri de viata. Mai mult decat atat are in sfarsit mama si tata. Alex e un copil salvat. De oameni care au inteles ca dragostea lor poate salva un copil de varsta mare. Sunt 23 de mii ca el care cresc in centre de plasament, si 40 de mii in sistemul de protectie. Vechea legea a adoptiei i-a tinut prizonieri, asa ca cei de varsta mare sunt acum condamnati. Putini sunt insa cei care stiu ca acesti copii pot fi luati in plasament. O forma simpla prin care ei pot fi luati in familie si crescuti frumos.
Pe Rodica am intalnit-o prima data anul trecut, in luna iunie. O fetita cuminte, cu suflet mare si vise si mai mari. La numai 10 ani, isi recita propria viata ca pe o poezie folosind vorbe auzite la oamenii din jur. Cei carora pentru scurte perioade de timp le-a spus mama sau tata. Rodica s-a simtit abandonata de prea multe ori si de prea multi oameni. Cand avea cinci ani, o familie din Noua Zeelanda ar fi vrut sa o infieze, insa moratoriul impus Romaniei privind adoptiile internationale, dupa ce despre tara noastra se vorbea ca despre o exportatoare de copii, avea sa puna capat visului ei de a creste cu parinti. Ne-am despartit atunci de Rodica cu speranta ca intr-o buna zi va avea si ea o familie. Ca vorbele ei vor atinge sufletele oamenilor mari ce pot privi dincolo de handicapul varstei. Un copil special cu destin scris de functionari, autoritati sau legiuitori pentru care ea e doar parte din statistici. Sunt mii ca ea. Zeci de mii de copii cu zeci de mii de povesti pe care romani n-au cum sa le auda. Putini stiu ca-i pot vizita in centre, ca-i pot lua acasa in vacante ca le pot deveni parinti.
Azi, dupa mai bine de un an, o gasim pe Rodica in acelasi centru. Cuvintele ei au fost auzite de oameni buni care au venit sa o cunoasca. Doua familii isi doresc sa-i ofere fetitei un camin. Putini stiau ca fetita ar putea fi luata in plasament, o forma prin care familiile nu mai trec prin hatisurile legii adoptiei. Dupa o ancheta sociala facuta de directia pentru protectia copilului, familia o putea lua acasa dupa ce se pronunta instanta. Este cel mai simplu si rapid mod prin care copiii de varsta mare pot fi ajutati.
Andreea Iliescu, o tanara din Bucuresti, asculta emotionata vorbele fetiei. A vazut-o in campania "Vreau si eu parintii mei" si a simtit nevoia sa o cunoasca, sa o asculte si sa o ajute. E poate unica salvare pentru copiii trecuti de doi, trei ani pe care nimeni nu i-a vrut.
Rodica se teme ca anii vor trece si ea va ramane tot acolo. Fara parinti. Vechea lege a adoptiilo n-a incurajat plasarea lor in familii care visau un copil. Campania "Vreau si parintii mei" a dus la schimbarea legii si a destinelor unor copii ale caror povesti au impresionat o multime de oameni. Sunt insa multi care asteapta: sa-I vizitati in centre, sa-I luati acasa si traiti miracolul de a salva sufletului unui copil. Sunt 40 abandonati, cu 40 de mii de povesti nestiute, care inca astepta un semn ca la un moment dat vor avea si ei parintii lor.
Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 27 noiembrie 2011
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
