Pe seama lui circulau tot felul de povesti, menite sa-ti starneasca si mai abitir curiozitatea. Aflasem ca fusese discipolul cel mai inteligent al lui Constantin Noica, filosoful selectandu-l de la bun inceput printre cei unsprezece „jucatori" de elita ai tarii. Din motive obscure, invatacelul preferase sa ramana totusi la Iasi. Aici, pe malul Bahluiului (spre dezamagirea magistrului nevoit sa constate, vai!, alta „dezertare"), Gherghel a creat mai apoi o faimoasa scoala de jurnalism in jurul Opiniei studentesti, gazeta unde publicau, in plina noapte totalitara, un N. Steinhardt sau un Andrei Plesu, ca sa nu mai vorbim de vedetele locului, de la Dan Petrescu si Luca Pitu, la Emil Brumaru si Liviu Antonesei.
Auzisem, de asemenea, pe multi meseriasi ai condeiului (printre care O. Nimigean nu va fi fost chiar cel mai neinsemnat) evocand frumoasele vremi cand Valeriu Gherghel le-a dezvaluit tainele artei de a scrie fara cusur. Luand in calcul toate aceste marturisiri pline de admiratie, confirmate de prietenia cu „magistrul" Ursachi, vestit prin exigenta fata de semenii sai, sau de pasnica intelegere cu „sucitul" Emil Brumaru, mi se parea inca si mai stranie absenta publica a personajului din viata trepidanta a urbei. In plus, fapt si mai curios, Valeriu Gherghel nu publicase inca nici un volum, dovedind o intelepciune ce depasea limitele intelegerii mele de june ambitios si dornic de afirmare.
Dar nu m-am dat batut. Tot intreband in dreapta si-n stanga, am aflat ca-mi pot vedea idolul in carne si oase la seminariile de filosofie medievala. Zis si facut. Intr-o buna zi, impreuna cu un grup de prieteni, am dat pur si simplu buzna in amfiteatru, sperand sa asistam la un spectacol pe masura asteptarilor noastre. Insa n-a fost sa fie! Desi stia ca veniseram sa-l ascultam, profesorul din fata noastra ne-a ignorat cu desavarsire, discutand pe un ton egal, timp de doua ore, niste incalcite probleme tehnice cu cativa studenti mai isteti din primele randuri. Am ramas, evident, cu buza umflata.
De atunci nu l-am mai vazut pe Valeriu Gherghel. Aveam sa-l reintalnesc recent, dupa mai bine de un deceniu, cu ocazia lansarii primei carti a domniei-sale (Porunca lui Rabbi Akiba. Ceremonia lecturii de la Sfantul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri si autofrictiuni exegetice, Polirom, 2005) – eveniment, intr-adevar, memorabil...Cat despre carte, ce sa mai zici? Dupa ce o citesti, incepi parca sa intelegi altfel tacerea autorului. Si sa-i dai dreptate.
De altfel, aici, dincolo de eseurile in care isi etaleaza ca un carturar cu minte diamantina si ca virtuoz al condeiului cultura prodigioasa asimilata direct de la sursa, intr-o parada (auto)ironica de eruditie monstruoasa si de stiinta vesela, autorul isi asuma riscul de a vorbi (slava Domnului!) fara circumlocutiuni, firesc si sincer, despre sine. Constient ca „nimeni nu e semnificativ prin el insusi" si ca, „de obicei, cititorul deduce din opera profilul psihologic al scriitorului si chiar conturul sau fizic, in datele antropometrice esentiale", Valeriu Gherghel traseaza cateva linii in vederea schitarii propriului portret. Doar cateva, pentru ca autoportretul e doar vag conturat. Atunci, nu ne ramane decat sa ni-l imaginam noi pana la capat, desi suntem preveniti asupra zadarniciei unei astfel de fapte: „Renuntati sa ghiciti din dosul operei omul. Nu seamana niciodata". Bizar lucru. In loc sa ne descurajeze, cuvintele astea ne pun parca si mai mult pe ganduri...
Cine este, asadar, Valeriu Gherghel? Unii l-au confundat cu Paulo Coelho, cel mai cunoscut scriitor de pe glob. Altii, cu pictorul Val Gheorghiu, intelectual cu gusturi alese, mai putin vestit in cele patru colturi ale lumii, dar celebru printre rafinati. Multi cred ca stranse legaturi de sange cu inalte fete bisericesti l-ar fi propulsat in locuri considerate, din motive inca obscure, foarte ravnite. Quis est homo hic?
In ce ma priveste, ezit sa dau un raspuns. Nu am pus niciodata prea mare pret pe zvonuri. Continuu cu naivitate sa cred numai in cuvintele autorului. Si sa nu fiu un cititor suspicios. Sa simt din plin bucuria lecturii. Si sa nu ma tem numai pentru atata lucru.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
