Ziarul de Duminică

Cornel Taranu (II): M-au inspirat atat Tzara, cat si armatele romane din secolul al II-lea...

Cornel Taranu (II): M-au inspirat atat Tzara, cat si armatele romane din secolul al II-lea...

Generatia "muzicii noi" si Roman Vlad in 1964. De la stanga la dreapta: Gheorghe Costinescu, Mircea Istrate (jos), Coca Niculescu, Dan Constantinescu, Roman Vlad, Doru Popovici, Tiberiu Olah, Mihai Mitrea Celarianu, Cornel Taranu, Alexandru Hrisanide, Radu Stan

27.10.2006, 19:52 264

Cu o silueta eleganta si adolescentina la cei peste 70 de ani, jovial, prietenos si plin de insufletire, dar cu replica prompta si acida atunci cand partenerul de dialog o merita, Cornel Taranu este una dintre figurile emblematice ale Clujului. Il poti intalni aproape zilnic trecand spre Conservator prin fata Librariei Universitatii, cu pasi mici si energici si cu nelipsita geanta studenteasca aruncata peste umar. Atunci cand iti vorbeste despre prieteni, iti spune de la bun inceput ca existenta de compozitor i-a fost marcata decisiv de personalitati din lumea literelor: Tristan Tzara si poetii avangardisti interbelici, Lucian Blaga, Nichita Stanescu, alaturi de reprezentantii noului val poetic impus incepand cu anii '60. (Radu Constantinescu)

Am avut extrem de multe de invatat in Franta. Cand am revenit in tara, am fost intrebat de multe ori, mai deschis sau mai voalat, de ce nu am ramas acolo. Adevarul este ca in perioada in care am fost la Paris nu am reusit sa scriu muzica aproape deloc. Eram atat de impresionat si de avid sa vad ce se intampla in jur, incat nu puteam lucra, am schitat doar niste idei. Apoi, o doamna mi-a facut un horoscop si mi-a zis ca nu voi reusi sa creez niciodata decat la mine acasa. Mi-a mai spus si altele, dar cel putin in prima privinta a avut dreptate. In plus, familia avea nevoie de mine, iar eu speram ca, in tara, lucrurile vor merge mai bine, ca vom putea circula mai usor, ceea ce s-a cam intamplat pana prin anii '70. Pe de alta parte, aparuse o generatie noua de poeti: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ana Blandiana; eram prieten cu toti, aveam senzatia ca se "misca" ceva in cultura, ca impreuna putem face niste lucruri deosebite. Si chiar le-am facut...
In 1957, cand am absolvit la clasa maestrului Toduta, am scris doua lucrari: una dintre ele pornea de la cele trei poeme Cetini negre de Lucian Blaga si s-a cantat la Filarmonica in data de 6 aprilie 1958. In revista Tribuna trebuia sa apara o cronica elogioasa a muzicologului Ilie Balea. N-a mai aparut, a fost scoasa din spalt, pentru ca in acele zile avusese loc o plenara a partidului care condamnase misticismul si obscurantismul. Iar eu le-am dat pe tava organelor locale clujene ocazia de a demonstra ca asa ceva nu trebuie sa se mai repete. Timp de doi ani, am fost "oaia neagra" in toate sedintele.
Pe Blaga l-am cunoscut personal. Am avut, la un moment dat, chiar un proiect de a scrie o opera pe un text al sau. Proiectul nu s-a finalizat din cauza unei gafe cumplite pe care am facut-o. Lucian Blaga mi-a incredintat un text care se numea Invierea, o balada populara, cea cu ciuma si cu mama care isi blestema cei sapte copii. Doamna Blaga nu stia nimic despre acest proiect, iar eu nu stiam ca intre sotii Blaga exista, uneori, o lipsa de comunicare. Oricum, intr-o zi cand m-am dus acasa la poet ca sa discut despre compozitie, am stat de vorba cu Cornelia Blaga, i-am povestit la ce as vrea sa lucrez, iar dansa a avut o reactie suparata: "Bine, dar aceasta este deja o problema rezolvata... Nu mai e nevoie sa vina cineva sa faca asa ceva...". Nu stiusem ca textul fusese deja transpus muzical de fratele ei, compozitorul Tiberiu Brediceanu. Ulterior, m-am gandit ca Blaga, nefiind foarte incantat de prestatia cumnatului, a incercat sa colaboreze si cu un compozitor mai tanar, care, eventual, ar fi reusit sa se apropie mai mult de spiritul originar al acestui poem dramatic.
Mi-a placut mult literatura de avangarda dintre cele doua razboaie mondiale. Am pus pe muzica cinci poeme de Tristan Tzara, dintr-o faza de creatie de dupa dadaism, unde se confirma a fi un mare poet; nu neaparat pentru ca a fost avangardist, ci pentru ca a fost pur si simplu un mare poet. In timp, dupa ce elementele dadaiste din poezia sa s-au mai edulcorat, a scris poeme de dragoste de o mare frumusete. Am compus pe texte de Ion Vinea, din volumul care a aparut doar cu cateva zile inainte ca el sa moara. Am gasit niste poeme stranii de Camil Petrescu in Patul lui Procust. Mi-a placut si poezia lui Ion Barbu, de care insa nu am reusit sa ma apropii ca muzician, poate si din cauza ca unii dintre colegii mei avusesera succese atacand aceasta zona.
M-am simtit apropiat artistic de poetii Cercului Literar de la Sibiu, care, aproape toti, au avut probleme cu regimul comunist. Ii stiam foarte bine pe Balota, pe Doinas, pe Radu Stanca, pe Ioanichie Olteanu. Cu unii eram in relatii de familie, ne vizitam cu Ion Negoitescu care era un personaj scaparator, scria niste versuri moderniste absolut socante, care dupa '47-'48 nu se mai puteau publica.
Apoi au venit poetii tineri, colegi de generatie sau chiar mai tineri, care mi-au placut foarte mult. Am avut contacte personale cu unii dintre ei (Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana) si asa m-am apropiat de versurile lor; pe altii i-am cunoscut dupa ce am avut curajul sa compun muzica pe texte din volumele aparute. Bun prieten mi-a fost si Cezar Baltag, fiu al unui preot din Basarabia, despre care se povestea ca, odata, in timpul unei furtuni cu fulgere, se afla in biserica tinand o cruce de metal in mana, iar trasnetul a trecut prin cruce fara ca el sa pateasca nimic. Mi-a placut si Mircea Dinescu, pe care il vedeam, uneori, pe la Sinaia, autor de o prospetime remarcabila, ii stiam pe dinafara zeci de versuri.
Compozitiile mele au pornit insa nu doar de la poeme, ci si de la texte-document. Am scris o lucrare corala, Testamentul doamnei Teofana, dupa testamentul mamei lui Mihai Viteazul la moartea fiului ei. Am extras o mare parte din acel lamento, care mi s-a parut de o mare frumusete poetica. Era scris intr-o admirabila romaneasca veche, probabil de catre un batran monah. Aceasta lucrare a fost interpretata de corul Madrigal in 1988 si apoi interzisa. Pentru o cantata, am extras fragmente din Supplex Libellus Valachorum. Am compus, de asemenea, Ferparul lui Avram Iancu, dupa un text din 1872, scris intr-o romana ardeleneasca, cu o ortografie de tranzitie, latinista, ce evoca sentimentele natiunii romane la moartea tribunului. Ultima fraza era cam asa: "Iar spiritul sau sa plane asupra natiunii binefacatoriu!". O alta piesa, Cantus Transilvaniae, este inspirata de o inscriptie pe o piatra aflata la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca si care ofera informatii administrative despre armatele romane din Napoca si Porolissum. Cu alte cuvinte, un text militar. L-am pus pe muzica pentru ca am simtit o rezonanta aparte, auzeam cum pasesc armatele romane, zgomotele scuturilor lor, semnalele dacilor cu capetele de lup pentru a-si speria dusmanii... Am incercat sa adaug din imaginatie ceva din zona respectiva. Asadar, m-au interesat si m-au inspirat atat Tristan Tzara, cat si armatele romane din secolul al II-lea...
In tot acest timp, am ramas tot timpul conectat la fenomenul muzical european in ceea ce privea muzica contemporana. Adevarul este ca in acei ani plutea ceva in aer, si asta o simtea tot grupul din care faceam parte, colegii mei clujeni, dar si cei din Bucuresti; intre ei l-as aminti pe Mircea Cristescu, care mi-a dirijat in tara si in strainatate multe lucrari, sau alti colegi, dirijori interesati de muzica contemporana, printre care Petre Sbarcea si Emil Simon, portdrapelul muzicii lui Sigismund Toduta. Toti aveam dorinta de a aduce ceva nou in muzica si de a incerca, pe cat posibil, niste solutii personale, pe care la unii le-au gasit, iar altii mai putin. Asta se va vedea in timp. Toti eram interesati sa vedem ce se intampla in lume din punct de vedere muzical, incercand sa discernem noile valori care apareau in compozitie. Dar, despre toate acestea, in episodul urmator.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO