In urma cu mai bine de o suta de ani, regele Carol I stia foarte bine cine este domnul Caragiale. Ba, uneori, nenea Iancu era invitat la sindrofii la Palat. Citeam pe undeva ca intr-o astfel de ocazie, mai in gluma, mai in serios, dramaturgul i-a cerut regelui bani imprumut.
"Regele nu imprumuta, regele daruieste", i-ar fi raspuns suveranul. "Caragiale nu primeste pomana, Caragiale ia cu imprumut", ar fi fost replica mucalitului ploiestean. Si non e vero...
Altceva voiam sa spun insa. Om metodic si foarte serios, printul prusac se simtea obligat sa-i cunoasca pe oamenii importanti din tara in care domnea. Dupa un secol si ceva, un presedinte din partea locului isi permite sa chicoteasca sagalnic si sa nu stie cine este cel mai proeminent scriitor al momentului din tara in care s-a nascut. Veacul inainteaza, vorba fabulistului. Si inainteaza al naibii de repede, de vreme ce nici oamenii tineri nu mai au tragere la inima la insusirea culturii de baza. E o gafa de neiertat sa nu stii numele cine stie carui fotomodel sau al ultimilor rapperi, dar se poate trece cu vederea faptul ca habar n-ai de treburi care, pe vremea tineretii mele, erau considerate elementare. Sa ma ierte Dumnezeu, dar pustimea asta da masterate peste masterate si nu stie gramatica.
Iar despre altele... N-as vrea sa trec drept un batranel plicticos care se plange de "tineretul de azi", am multi prieteni tineri, dar am grija sa mi-i aleg dintre cei care stiu ceva carte. Nu de alta, ci ca sa avem teme de conversatie comune.
Un amic meloman care lucra acum cativa ani la un post de televiziune mi-a spus ca era de serviciu cand s-a anuntat pe agentiile de presa moartea marelui pianist Sviatoslav Richter. Naiv, s-a dus repede sa-si informeze seful de tura sau editorul de stiri: "A murit Richter!". Iar seful s-a alarmat: "Aoleu, ala cu cutremurul? Baga stirea in fata!".
O tanara pretendenta la eternitate facea o lucrare de mare intindere si voia sa adauge un pic de sare si piper metaforic. Ii casunase pe Seherezada nu stiu de ce si m-a intrebat: "Domnule, stiu despre ce e vorba, dar imi scapa niste detalii, ce era cu gagica asta? Facea vraji sau ce? Si de ce i-au trebuit mai multe sute de nopti?". Vezi Doamne, stia bine toata povestea, dar nu statea bine cu amanuntele...
O doamna respectabila imi prezinta nepotul, studinte in drept si publicist. "E stralucitor, stie legile ca pe apa. Sigur, ma ocup si eu de el, sa-i sistematizez cultura de baza." Ma bucur de initiativa cucoanei si ascult fascinat cum imi povesteste junele ca a vazut la televizor un film "politist psihologic" cu un student care omoara o batrana si are si ceva remuscari, dar atmosfera e cetoasa. Baiatul a prins bine imaginile, dar bag seama ca matusa nu a ajuns cu sistematizarea la Dostoievski. Ca sa verific, il intreb titlul filmului. "Nu mai tin minte, era ceva cu o crima." Adicatelea fara pedeapsa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
