– Domnule Cristian-Aurel Roman, sunteţi un istoric cu o experienţă bogată, şi, în acelaşi timp, un pedagog. Credeţi că ne putem juca „de-a istoria“ ?
– Cred ca joaca este un mijloc de a atrage publicul larg şi voluntarii, dar miza jocului este una serioasă: aceea de a limpezi mintea tinerei generaţii şi de a-i oferi coordonate de viaţă. Lecţia cea mai importantă a istoriei este una globală. Cum să nu repetăm greşelile trecutului ? Cum să facem din prezent un viitor fără regrete ? În Camp Virtus încercăm să găsim răspunsuri unor asemenea dileme.
– Atunci, ce este Camp Virtus ? Cum traduceţi pe înţelesul tuturor noţiunea de „reconstituire istorică” ?
– Camp Virtus este un deziderat mai vechi al asociaţiei Virtus Antiqua, care a prins viaţă abia acum, în vara lui 2016. Când spun „centru de reconstituire istorică în aer liber”, mă gândesc la un spaţiu deschis permanent (deşi dependent, deocamdată, de condiţiile meteo) şi accesibil tuturor, în special elevilor, studenţilor, turiştilor, familiilor întregi, copii şi părinţi, în egală măsură, în care dorim să punem accentul pe latura educativă a activităţii noastre. Suntem bucuroşi că, în sfârşit, cu sprijin privat, am obţinut un teren numai al nostru, în apropierea Clujului, într-un cadru natural admirabil, unde putem să ne desfăşurăm în voie proiectele, să dăm frâu liber fanteziei, fără a fi încorsetaţi de rigorile citadine. Este un loc unde vizitatorii se pot implica direct, învăţând istorie sub forma de divertisment, dar cu propriile simţuri. Ce înseamnă „a reconstitui istoria” ? Înseamnă că aici vom putea recompune elemente ale vieţii sociale de acum două milenii, pe înţelesul generaţiilor de astăzi.
– Care este povestea iniţiatorilor acestui proiect, asociaţia Virtus Antiqua?
– Virtus Antiqua a fost infiinţată în 2010 de către un grup de istorici cu experienţă anterioară într-ale reconstituirii istorice, cărorora li s-au adăugat studenţi şi alţi pasionaţi ai acestui domeniu fascinant. Am vrut să luăm de la capăt firul pasiunii noastre, să trecem efectiv la treabă prin arheologie experimentală, să testăm cum se trăia în Antichitate pentru a putea evidenţia mai bine paralela dintre trecut şi prezent. De atunci, ni s-au alăturat mulţi voluntari, unii din alte domenii decât cel istoric, care au prins gustul reenactment-ului; mă grăbesc să adaug că niciodata nu suntem destui pentru acest proiect, deci recrutarea este deschisă.
De la înfiinţare şi până astăzi, nu am rămas „închişi” între zidurile romane ale taberei clujene, ci am ieşit în lume, căutând să ne înfăţişăm ideile şi altora, cu scopul de a ni-i apropia, de a le trezi gustul pentru asemenea activităţi. Am participat la festivaluri importante de profil din ţară, precum cele de la Porolissum (Zalău) şi Călugăreni (Mureş), am colaborat cu muzeele de istorie la proiectele lor culturale, am realizat prezentări speciale pentru studenţi, dar şi pentru elevi în cadrul săptămânii Şcoala altfel.
– În ce constau activităţile desfăşurate aici? Ce resorturi speraţi să declanşaţi în rândul tinerilor participanţi?
– La Camp se poate trage cu arcul şi cu praştia (pe model antic), se pot proba echipamente şi costume de epocă, cele mai multe confecţionate de membrii Asociaţiei (costume de senatori, matroane, sclavi, gladiatori, centurioni, soldaţi auxiliari, războinici daci), se vor juca jocuri romane, se poate face instrucţie specifică legiunilor romane, precum şi exersa manevre militare (cu scuturi şi săbii de lemn), primind comenzi în limba latină.
În centrul parcului, la marginea dealului, acolo unde se află o zonă plată, vom amenaja o arenă care sugerează un amfiteatru roman, cu toate caracteristicile sale: gradene – treptele pe care stau spectatorii, pulvinus – zona centrală acoperită, un fel de lojă de onoare, harena – nisipul de unde vine însuşi numele arenei.
În vederea reconstituirii istorice, am construit din temelii un cuptor funcţional de copt pâine; vrem să mai facem o forjă pentru confecţionarea obiectelor din metal precum cele utilizate de antici, o casă dacică după planurile celor cercetate până acum de arheologi, un bordei îngropat folosit drept locuinţă pe parcursul mai multor perioade istorice. Avem în plan şi amenajarea unei grădini de cca. 200 m.p., unde vom cultiva (şi, apoi, vom întrebuinţa la gătit!) plante, în special din cele aromatice, folosite de daci şi de romani (se ştie că, pe atunci, nu erau cunoscute roşiile, porumbul, cartoful, vinetele, floarea soarelui şi, din fericire, ....tutunul !)
Într-un cuvânt, cei care ne vor călca pragul vor putea simţi greutatea unei armuri sau a unui scut, vor mirosi parfumuri romane, vor gusta reţete de acum doua mii de ani, vor vedea si cultiva plante cunoscute de către daci şi romani, vor învăţa limba latină prin intermediul comenzilor militare, vor putea scrie pe tăbliţe cerate, într-un cuvânt se vor putea „scufunda” în istorie.
Cei mici pot experimenta regulile de bază ale arheologiei la „Colţul arheologului” descoperind şi învăţând principiile stratigrafiei şi arheologiei în general; vor ridica zmee (deocamdată moderne, dar pregătim şi zmee după modele de stindarde dacice). Aceste activităţi de tip hands-on sunt menite, dincolo de modalitatea de divertisment în aer liber, să declanşeze întrebări şi comparaţii legate de trecut şi prezent, ajungând, la modul ideal, la valorizarea reuşitelor dar şi a greşelilor trecutului pentru a înţelege mai bine prezentul.
– Cum arată o zi la Camp Virtus?
– Camp Virtus va fi deschis în principiu în toate week-end-urile cu vreme bună, iar intrarea este gratuită. Pentru a menţine proiectul, vom taxa unele activităţi. Plata se va face pe bază de jetoane, achiziţionate la faţa locului, imitându-le pe cele romane şi sugerând, o dată în plus, întoarcerea în trecut. În zilele în care vom porni focul în cuptor, cei prezenţi vor putea gusta pâinea şi lipiile coapte proaspăt, mâncarea romană la ceaun, sau chiar cunoscutul vin aromatizat al romanilor, cunoscut sub numele de mulsum. Nelipsite în programul săptămânal vor fi spectacolele: simularea luptelor de gladiatori, manevre de luptă cu noua noastră unitate de soldaţi auxiliari Cohors I Batavorum (alcătuită din studenţi voluntari!), dansuri romane, diverse alte ceremonii. Vom avea şi sfârşituri de săptămână tematice, cu ateliere de cosmetică şi coafură romană, cursuri de oratorie şi gestică, ateliere de istoria scrisului, competiţii, târguri de carte şi cine ştie ce idei ne mai vin…
Oricum, suntem deschişi spre diverse parteneriate, fiind gata să găzduim spectacole, concerte, reconstituiri istorice medievale sau din alte epoci.
– Cum reconstituiţi viaţa de acum 2000 de ani? Cât este ficţiune şi cât adevăr istoric în ceea ce realizaţi?
– Încercăm să fim cât mai autentici, cât mai aproape de mărturiile care ni s-au păstrat din civilizaţiile dacică şi romană. Consultăm surse istorice, analizăm cercetări arheologice şi, pornind de la ce se ştie, experimentăm. Construim, meşterim, testăm felul în care se făceau şi se utilizau anumite obiecte, pentru a descifra valoarea şi funcţiile artefactelor istorice şi a patrimoniului, dar şi pentru a ajunge la înţelegerea fenomenelor şi a proceselor de ansamblu. Pentru a realiza costumele, echipamentele, construcţiile, pentru a reconstitui ceremonii religioase şi civice, reţete de mâncare şi băuturi, manevre de luptă şi dansuri antice, ne reîntoarcem la surse, la izvoarele scrise păstrate din antichitate. V-aş da numai două exemple: am consultat cu atenţie cărţile de bucate, precum celebrele reţete ale lui Apicius pentru a pregăti oferte culinare cât mai apropiate de cele preparate de strămoşii noştri.
– Vă întrerup pentru a vă întreba: cum „reconstituiţi” mâncarea dacilor ?
– Nu este prea complicat, aşa cum ar părea la prima vedere. Meniurile dacice pot fi reconstituite pe baza vaselor de mâncare găsite de arheologi în stare carbonizată. Dacă vreţi să ştiţi cum se prezenta un terci dacic, reţeta ne-a fost oferită de istoricul Liliana Suciu, într-un studiu publicat acum câţiva ani: grâu – cca 45%, mei – cca 27%, linte – cca 21%, orz – cca 6%, la care adăugaţi , după gust, boabe de muştar.
Speciile pe care le vom cultiva în Grădina romană ne sunt cunoscute din aceleaşi culegeri de bucate de care aminteam, dar şi din diverse alte scrieri şi picturi antice (cum ar fi cele de la Pompei şi Herculanum) în care se pot recunoaşte detaliile plantelor folosite pentru ghirlande, pentru obţinerea parfumurilor, sau pur şi simplu decorative, în grădini. Într-un cuvânt, apelăm la informaţiile obţinute prin săpături arheologice (de pildă, seminţele carbonizate descoperite de arheologi identifică speciile cunoscute mai demult) pe care le filtrăm prin propria noastră experienţă de istorici.
O provocare inedită a constituit-o construirea cuptorului de pâine. Sunt cunoscute diverse reprezentări ale unor cuptoare de acest tip; s-au descoperit, prin săpături arheologice, bazele lor, dar rămâneau numeroase semne de întrebare: cum se zideau ele efectiv, cum se aplica lutul şi care era compoziţia sa pentru a nu crăpa, cum arăta hornul...
Astfel, prin încercări practice, ne străduim să înţelegem ce mâncau, ce obiceiuri aveau, cum se luptau, într-un cuvânt cum trăiau oamenii în urmă cu 2000 de ani. Coborâm în timp la strămoşii noştri cu gândul la destinul generaţiilor viitoare.
– Elevii sunt acum în vacanţa mare. Părinţii lor vor intra în concedii. Ce mesaj doriţi să le transmiteţi prin intermediul Ziarului de duminică?
– Lunile august şi septembrie vor fi pline pentru noi. Mai tot timpul ne vom afla în Camp Virtus, la Sălicea, la câţiva kilometri de Cluj-Napoca, unde ne vom aştepta oaspeţii. Pentru detalii şi orar, cei interesaţi pot accesa site-ul nostru www.campusvirtus.ro. Maşina timpului de la Cluj nu intră în vacanţă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
