• Leu / EUR4.7619
  • Leu / GBP5.5448
  • Leu / USD4.3202
Ziarul de Duminică

CRONICA LITERARA / Enciclopedia basmelor

16 sep 2009 3636
G. Călinescu s-a ocupat de basmintr-un studiu amplu, apărut mai intâi in "Revista de istorieliterară şi folclor"(1957-1958), tipărit apoi intr-un volum postum,"Estetica basmului"(1965), şi republicat de curând*.
Criticul intuieşte specificulformei incă din prima frază a textului: "Basmul este o operă decreaţie literară, cu o geneză specială, o oglindire in orice caz avieţii in moduri fabuloase, prin urmare supunerea lui la analizacritică este nu numai posibilă, ci şi obligatorie, din ea decurgândatât adevăruri specifice, cât şi adevăruri de ordin structuralfolcloric." Prin urmare, definiţia basmului ridică de la buninceput două tipuri de probleme: una privind particularităţilegenului in raportul cu celelalte forme literare (in special curomanul), cealaltă vizând statutul său funcţional("folcloric").
Referindu-se la primul aspect,Călinescu identifică drept notă distinctivă a genului prezenţaelementului "fabulos" sau "himeric": "Basmul e un gen vast,depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă,observaţie morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu suntnumai oameni, ci şi anume fiinţe himerice, animale. s...t Fiinţeleneomeneşti din basm au psihologia şi sociologia lor misterioasă.Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o naraţiunelipsesc aceşti eroi himerici, n-avem de-a face cu un basm." Dar, cutoate că definiţia călinesciană rezolvă o problemă, ea deschide oalta. Marcându-şi diferenţa specifică in raport cu romanul (prin"eroii himerici" care se disting de "umanitatea canonică"), basmulriscă să iasă, din cauza aceleiaşi trăsături care sfideazăconstrângerile realismului, şi din sfera prozei in general. Căci,in concepţia lui G. Călinescu, textele de această factură eraurepartizate in compartimentul poeziei; ceea ce in cazul basmului -formă narativă prin excelenţă - ar fi fost extravagant. Constrânsde aceste exigenţe, dintre care niciuna nu putea fi sacrificată,criticul va adopta o soluţie mixtă. Mai exact, el va acceptaexistenţa mai multor straturi in cadrul basmului.
Astfel, după ce polemizează, incapitolul "Fondul omenesc", cu reprezentanţii "studiilortradiţionale", care citeau basmul exclusiv din unghi ezoteric,ignorând esenţa sa de "tablou al vieţii", Călinescu caracterizeazăgenul amintit prin suprapunerea a două planuri. Mai intâi, e vorbade "planul prozaic, mai exact «prosastic», realist", care studiază"problemele cele mai acute ale vieţii individuale, familiei,societăţii". Pe acesta se pliază un al doilea nivel, "hieroglificsau simbolic, mai limpede, poematic", care "se impune conştiinţeiprin sugestii". De altfel, "chiar când simbolurile nu suntsubliniate şi cititorul, copil de obicei, nu poate raportaimaginile la sisteme complicate, se simte că basmul nu spune totulin plan psihologic, şi farmecul provine pentru unii mai ales dinmisteriosul poematic, care insă e parţial descifrabil, ointeligibilitate totală fiind contrară regulilor artei". La urmaurmei, această dublă stratificare caracterizează intregul parcursal "Esteticii basmului", ce pare un mixaj intre articolelecălinesciene de poetică a romanului şi "Universul poeziei". Astfelincât elementele discursului epic (comentate in capitole precum"Zmei", "Șerpi", "Balauri", "Uriaşi", "Alţi monştri", "Draci","Simboluri meteorologice şi cronologice", "Zâne"ş.a.m.d.) seamănăcu nişte aisberguri cărora Călinescu le determină mai intâi faţavizibilă sau prozaică (adică embrioanele de "psihologie") şi apoifaţa invizibilă, poematică (sugestiile simbolice).
Cu toate acestea, criticulidentifică in basme şi un al treilea plan, didactic, pe care ilconsideră "tolerabil atunci când e absorbit in fapte fără niciointervenţie discursivă". In definitiv, acesta e dimensiunea careconferă genului (şi) un statut "funcţional", de vehicul al moraleiunei colectivităţi. Insă chiar restricţia amintită - "fără niciointervenţie discursivă" - ne arată că, in realitate, Călinescu punecu totul intre paranteze funcţia etică a basmului pentru a se opriexclusiv asupra valorii sale literare. De altfel, această impresiee confirmată de maniera in care criticul tratează una dintreproprietăţile fundamentale ale speciei: stereotipia sa. E drept,Călinescu admite că basmul se constituie din combinarea unor"situaţii-şablon", a unor "momente s...t prefabricate", care -continuă autorul volumului din 1965 - "consistă in simple formules...t sau in soluţii, situaţiuni şi motive". Numai că aceastăparticularitate nu il va conduce pe critic către acceptarea unuistatut aparte al basmului (şi al folclorului in general) in raportcu literatura. Iar acest lucru se intâmplă din două motive. Maiintâi, pentru că, in viziunea lui Călinescu, chiar şi proza "cultă"ia naştere din combinarea anumitor subiecte-standard, adică a unor"tipuri". Apoi, pentru că, asemenea romanului, de pildă, nicibasmul nu exclude originalitatea.
In fond, acesta este şi motivulpentru care criticul respinge in principiu analiza tematică: pentrucă adepţii acestei orientări descompun unitatea substanţială abasmului şi ignoră astfel valoarea lui ca operă. "Sunt s...t basmebune şi basme anodine şi rele" - decretează Călinescu, pentru care"a urmări un motiv pe o arie geografică, in pură abstracţiune" şidesprins de context e o operaţie la fel de inutilă ca şi demersulprin care "un istoric literar ar face bibliografia adulterului". Cutoate acestea, nu e greu de observat că insuşi autorul "Esteticiibasmului"practică o analiză de tip tematic; căci, respingândclasificările aride de tipul Aarne-Thompson, el işi propune totuşisă stabilească "un indice alfabetic clar şi fără limităricategoriale şi numerice". Și, pentru a fi mai convingător, criticulne oferă următorul exemplu: "Șarpe, invăţând pe un păstor să cearăde la regele şerpilor darul de a pricepe limba animalelor.// Limbaanimalelor, inţeleasă de un păstor după ce a scuipat in guraregelui şerpilor.// Ghigorţ, găsit de un băiat intr-o ciutură şiaruncat, la cererea lui, in puţ; vindecând un băiat de bube; făcândun palat dintr-un butoi.// Butoi prefăcut in palat de un ghigorţ.//Palat dintr-un butoi prin puterea unui ghigorţ. Etc." De altfel,chiar exemplul amintit ne sugerează caracterul particular alinvestigaţiei călinesciene: indicele său e - ca să folosesc aici odistincţie a lui Umberto Eco - o "enciclopedie", nu un "dicţionar",de vreme ce ultimul mod de structurare ar fi presupus cainterpretul să descompună individualitatea basmelor pentru a(re)compune un pretins Model al Basmului. Or, dată fiind aversiunealui Călinescu faţă de "formele" sterile, o atare metodă i se va fipărut inacceptabilă. De aceea, spre deosebire de V. I. Propp şi dealţi structuralişti, criticul român va incerca să realizeze nu omorfologie a basmului, ci o fenomenologie abasmelor. Că unasemenea procedeu presupunea el insuşi identificarea şi manipulareaunor constante din structura de profunzime a textului - şi asta eposibil; insă cert este doar că G. Călinescu nu va recunoaşteniciodată legitimitatea acestei operaţii. Cu toate că, inrealitate, ea va fi aceea care-i va oferi criticului o fundamentarepentru determinarea valorii operelor. Căci, pentru autorul"Principiilor de estetică", valoarea unui basm vine din capacitateaautorului de a "copia" intr-un stil personal "şabloanele":"Esteticeşte, stereotipia ne lămureşte asupra chestiuniioriginalităţii. In niciun caz, aceasta nu e de ordin schematic.Accidentul constituie in basm esenţa. Aşezarea in timp şi spaţiu,detaliul senzorial şi moral conferă fără sforţări de invenţie atreia dimensiune. Ca şi literatura clasică, basmul e un plagiatsincer şi total, şi geniul se revelă in arta copiatului." In fond,admiţând un astfel de principiu, Călinescu nu făcea decât sătransfere asupra basmului criteriile pe care le folosea injudecarea oricărui tip de literatură.
*) G. Călinescu, "Esteticabasmului", Editura Pergamon, Bistriţa, 2007, 304 p.

ANDREI TERIAN (n. 30noiembrie 1979) este lector la Facultatea de Litere şi Arte aUniversităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, cercetător la Institutul deIstorie şi Teorie Literară "G. Călinescu" din Bucureşti, redactorla revistele Cultura şi Euphorion. Este doctor infilologie - cu distincţia Summa cum laude - al Universităţiidin Bucureşti (2007). A mai colaborat la revistele Adevărulliterar şi artistic, Bucureştiul cultural,Cuvântul, Euresis, România literară,Vatra ş.a., totalizând peste 400 de studii şi articolepublicate in periodice şi in volume colective. Dintre criticiigeneraţiei sale, a obţinut cel mai mare număr de voturi laanchetele BEST ("Bursa tinerilor scriitori", organizată deBucureştiul cultural in 2006) şi "Cei mai buni 5 tineriscriitori ai momentului" (Colocviul Tinerilor Scriitori,Cluj-Napoca, 2007).

Principalele valute BNR - luni, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7619
Diferență: 0,1451
Ieri: 4.7627
Azi: 4.3202
Diferență: 1,1306
Ieri: 4.3164
Azi: 5.5448
Diferență: 0,3075
Ieri: 5.5297
Azi: 4.3410
Diferență: 0,9488
Ieri: 4.3386