Ziarul de Duminică

CRONICA LITERARA / Negru pe negru

CRONICA LITERARA / Negru pe negru
19.08.2009, 15:29 195
Negru pe negru* e un volum-umbrelă care asamblează două cărţi ale lui Aurel Pantea: Negru pe negru (1993) şi... Negru pe negru (2005). Cine bănuieşte că avem de-a face aici cu o adevărată obsesie nu e, fără indoială, departe de adevăr. Mai ales că titlul/titlurile volumelor amintite admit o dublă interpretare.
 
Prima, şi cea mai la indemână, priveşte afinitatea de esenţă dintre cuvânt şi lucru, dintre limbaj şi lume, in care negrul literelor nu face decât să scoată la iveală (era să zic la lumină...) lipsa de sens a „negrului" existenţei. Cealaltă explicaţie, care mi se pare insă mult mai adecvată, se referă la o anumită contaminare a realităţii de către cuvinte: negrul „hârtiei" (adică al lumii) nu este unul dat, ci obţinut prin proliferarea canceroasă a limbajului, asemenea unei pete de cerneală care acoperă treptat intregul suport pe care este aşternută. Prin urmare, scrisul acţionează ca un fel de black hole (ciudată coincidenţă cromatică!): el este un fel de antimaterie care absoarbe – sau, dacă vreţi, „amortizează" – ireversibil materia inconjurătoare.
In definitiv, agonia relaţiei dintre limbaj şi realitate este tema centrală a poeziei lui Aurel Pantea. De la debutul prin Casa cu retori (1980) până la volumul de faţă, ea străbate o creaţie lirică de o coerenţă remarcabilă. Ca şi forma discursului, de altfel: incă de la primul său volum, poetul a mizat pe un stil fragmentat şi lacunar, in care cuvântul se instituie mai degrabă ca organ al coroziunii decât ca vehicul al juisării. Căci, pentru Aurel Pantea, poezia nu este un instrument al instituirii realităţii prin limbaj, ci unul al salvării ei de limbaj. De altfel, aceasta este misiunea pe care o sugerează unul din cele mai bune texte ale cărţii: „Aşa ceva peste ani nu se va mai putea,/ ca fiinţa lucrurilor, ca fiinţa tuturor/ lucrurilor să se bâlbâie in limbajul meu,/ pe ţărmi şi ape şi in grădini/ lucrul cel rău şi lucrul cel bun/ prind să se roage unul de altul".
Precum se vede, textul poetic este o simplă „bâlbâială", o reprezentare intermitentă, imperfectă, ba chiar caricaturală a „fiinţei lucrurilor", care continuă să-şi păstreze un rest imposibil de captat. In faţa acestui obstacol, poetul işi desfăşoară concomitent câteva stratageme de depăşire a crizei. Cea dintâi constă in a corupe şi ruina limbajul, introducând in dezordinea sa fundamentală un nou principiu de dezagregare din care poate lua naştere o nouă sinteză: „Aici nu, aici e o faţă ingrozită… mai incolo… alta…/ să mergi… gâfâiala… vorbeşte… e important…/ totul se inregistrează… aici… in gangul acesta…/ aici s-ar putea… arhitectură veche… şi iar faţa aceea ingrozită…/ un fel de ev mediu al spaimei… nu crede pe nimeni… nu mai este/ nimeni… e… pe măsură ce inregistrezi eşti mâncat…/ te muţi in cel pe care-l vezi…/ aici… in sucurile lui ce ii dau viaţă, ce ii dau viaţa/ moale, lichidă… dar nu… un văz…/ te infăşoară, te iubeşte… consumă-l tu". O terapie eficientă ca preambul, dar inutilizabilă pe spaţii mari, de vreme ce exploatarea ei sistematică ar conduce la plictiseală şi nonsens.
Mai interesantă este cea de-a doua tehnică, şi anume teatralizarea eului. Cât timp limbajul rămâne un factor de instrăinare, singura şansă de protecţie a poetului este să-i paseze această sarcină ingrată unui delegat alegoric, care să facă in locul său the dirty job. Ultima parte a volumului este o coregrafie bine regizată in care eul liric renunţă treptat la prerogativele sale creatoare in favoarea unei figuri obscure: „cel cu totul altcineva". Atributul creaţiei cade asupra acestei persoaneenigmatice, in timp ce poetul se mulţumeşte cu ipostaza de „martor" al propriului spectacol: „Orele bătrâne, orele de iască, atunci se naşte/ cel cu totul altcineva, vine de altundeva, de altcândva/ sau din ceea ce ai uitat că ai fost sau ai fi putut să fii,/ el este iubitul serilor şi al neclarităţii, nu e dezacordul,/ e fiul neconcesiv al său, in dimineţi pustii, in/ vremea iubirilor pe moarte, in tinere uri, ori in cele crepusculare,/ el umple toate limbajele cu surâsuri tăioase, adică,/ iţi găseşti tu limbajul tău şi el te umple de sânge".
Consecinţa acestui fapt, şi cea din urmă strategie de evadare din captivitatea limbajului, este că poetica vorbirii se vede substituită prin poetica privirii. Poetul se retrage intr-o zonă securizată („in mut"), de unde contemplă spectacolul anarhic al cuvintelor: „Eu stau in mut, nu răspund atrocităţii, lângă mine lasă apă/ toate lucrurile, ca intr-o zemoasă frică, vin unii,/ constată şi pleacă/ să moară in altă parte, in locuri elocvente, să dispară auzind vorbe,/ o gălăgie pe care incă mizează, un cor satisfăcător// eu sunt tandreţea carbonizată". Volumul inchide astfel o buclă poetică şi, totodată, existenţială: declanşată de senzaţia instabilităţii realului, aventura eului sfârşeşte odată cu propria sa dispariţie. Refuzând să cedeze iniţiativa cuvintelor (adică să le facă jocul), Aurel Pantea lasă impresia, spre final, că incearcă să boicoteze chiar regulile jocului. Impresia este, totuşi, superficială, căci sacrificarea figurii vorbitoare este o iluzie necesară recuceririi realului: retras in foişorul său, poetul are acum răgazul să organizeze pe indelete noi atentate la adresa „imperiului semnelor".
Negru pe negru este un volum gândit cu răbdare şi executat cu atenţie. De aceea, scăderile sale – nu multe – vin nu din defectele de construcţie, ci din momentele neinspirate in care poetul se dedă jocurilor de cuvinte facile sau abuzului de metafore epatante: „Şi timpul nu va mai dura, şi se va despărţi/ de sine, şi va rămâne sinele său, şi acolo se va urla/ intr-o imagine mare,// acum, el stă cu sinele său, ca o femeie care, in cele din urmă,/ stă cu sinele său incărcat de sâni". In rest, Negru pe negru e o carte autentică şi provocatoare ce poartă amprenta obişnuită a lui Aurel Pantea.
 

*) Aurel Pantea, Negru pe negru, prefaţă de Al. Cistelecan, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009, 194 p. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO