Ziarul de Duminică

CRONICA LITERARA / Nu mai suntem tineri

CRONICA LITERARA / Nu mai suntem tineri
13.01.2009, 17:28 150

Autorul plecat in Israel in 1988 nu detine una-doua-trei opere in sensul plenar al termenului, dar are o opera epica in intelesul amplu si rotund al sintagmei; ca si un culoar pe care performeaza, in proza autohtona, prin periodice aparitii de prim ordin. Dupa A trai in pacat (1996), Viata cu efect intarziat (1999), Sase femei (2002), Despartirea de Ierusalim (2005), carti pe care le-am citit si le-am comentat cu un interes si o placere nedezamagite, Ultimele iubiri, roman mai masiv, intra in aceleasi coordonate ale creatiei si receptarii. Autorul nu se dezminte si nu ofera lectorului altceva decat acesta, avizat, asteapta de la el. Contractul de colaborare reciproc avantajoasa este reinnoit, in termenii de multa vreme conveniti. Surprizele dezagreabile sunt excluse. Nu insa si cele placute: fiindca, stiind in linii mari despre ce va fi vorba (o poveste de dragoste, pigmentata de scene fierbinti si intretesuta cu o tematica si o problematica a complicatiilor adaptarii), vom gusta, fara indoiala, noile istorii relationale desenate si adancite de prozato

Protagonistul romanului se afla, precum majoritatea predecesorilor sai din cartile postrevolutionare ale lui Virgil Duda, intre doua lumi: una a prezentului fierbinte israelian, trait accelerat, sincopat si nevrotic; si alta a trecutului romanesc, nu mai putin palpitant, in datele initiale, dar topit acum intr-o nostalgica rememorare. Plecat definitiv din Romania de peste douazeci de ani (similitudinile cu traseul scriitorului sunt vizibile), Radu Glasberg, burlacul insingurat si lucid, e in mod frecvent absorbit cu totul de amintirile sale. Acestea reprezinta o zestre pretioasa, finita, dar, intr-un fel, inepuizabila prin continuele actualizari. De o sociabilitate structurala, predispus, nu numai prin natura meseriei (este economist la o editura si administratorul unui bloc…), la contacte si discutii cu feluriti indivizi, Glabserg e si un ins interiorizat, intors catre el insusi, bajbaind ca intr-o camera obscura printre propriile amintiri si senzatii. Are, cum spune, o imaginatie maladiva si e „bolnav de hipermemorie". In diferite secvente ale parcursului sau cotidian, diurn, asociatiile declansate de o figura sau o replica si actualizarile unor episoade adanc ingropate in memorie il izbesc cu o forta de impact destabilizatoare emotional. Iar noptile, somnul lui e de obicei agitat, cu un „epic oniric" in care vechile obsesii si crizele recente se determina reciproc.
Sa nu se inteleaga de aici ca inadaptarea personajului central, una de profunzime, este si circulara. Fara a avea o pozitie sociala inalta in lumea de adoptie, Glasberg e totusi mai mult decat un simplu, necajit emigrant. (Cum e, de exemplu, Doru-Dror, fost regizor secund, actualmente paznic la un depozit de tevi, cufundat intr-o insolubila drama familiala.) Domnul administrator se invarte intr-un cerc de cunoscuti si amici carora a ajuns, in timp, sa li se impuna. La nenorocita de editura la care lucreaza, suportand ca toti ceilalti tirania unei patroane bulgaroaice, este cel mai respectat dintre angajati si singurul care are curajul de a o infrunta pe sefa. Mai tarziu, se va apropia de frumoasa Alis, cea isterica si zgarcita. Dar nu cu sentimentele ei! Caci eroul nostru e mai degraba favoritul lor, al femeilor de diferite etnii si paliere sociale, care ii dau tarcoale ca unui latin lover dotat cu sensibilitate.
Casanova nu are mai mult de cincizeci de ani, dar se simte imbatranit, fragilizat, uzat. In schimb, femeile (de la „bunicuta" Marieta, cunoscuta biblic cu un sfert de secol in urma, la Alis, cu zece ani mai tanara decat ea; si de la Alis la... fata care-i face curat lui Glasberg) au o parere mai buna despre el, intemeiata pe experiente trecute si, de ce nu?, viitoare. In principiu disponibil erotic, personajul central se vede, treptat, confiscat si aproape devorat de Marieta: o „bomba sexuala", cum o simte el, sau „o baba lubrica si lasciva", „o curva batrana", cum o califica rivalele nu prea binevoitoare. Aceste din urma etichete trebuie privite cu circumspectie si indepartate de pe fizicul exploziv al Etei, de pe trupul sau inteligent, cum il descopera amantul naravit, de pe „carnea ei intima, trandafirie, plina de gusturi neuitate". Cand vine si revine momentul prezentarii pretinsei „bunicute" (o superba matroana, o zeita coapta, de seductii garantate), protagonistul se inflacareaza naratologic si se lanseaza in descriptii amanuntite. Erotica este, de altfel, specialitatea lui Virgil Duda. Insa cu cat analizele sunt mai minutioase si examenul persoanei iubite, mai aprofundat, cu atat realitatea propriu-zisa a Etei, natura personajului feminin, se ascunde; se indeparteaza, ca un miraj.
Jocului inselator de perspective pe care il aduce raportarea constanta la trecutul romanesc i se adauga, asadar, aceasta instabilitate a conturului real (fizic si sufletesc, caci de morala se cam scutesc cu totii) ofertat, retras si iar prezentat de generoasa matroana. Excursia celor doi la Amsterdam, pentru aniversarea a douazeci si cinci de ani de la prima lor zi de dragoste, incepe sub cele mai frumoase auspicii, pentru a se incheia problematic. „Nu mai suntem tineri", isi tot repeta unul altuia; dar nu aceasta e problema de fond. Cu un fizic feminin atat de generos si cu factorul experienta implicat in fiecare atingere, varsta nu reprezinta aici si acum un impediment. Criza apare atunci cand, din istoria veche a relatiei lor intrerupte si apoi reluate in Israel, Glasberg nu mai poate desprinde adevarul despre Eta.
Bianca Burta-Cernat, intr-o buna analiza facuta la lansarea Ultimelor iubiri, schita o comparatie cu Ela, sotia lui Stefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi a lui Camil Petrescu. O paralela si mai convingatoare se poate trasa, la nivel relational, cu amorul dintre Victor Petrini si Suzy Culala, in Cel mai iubit dintre pamanteni al lui Marin Preda. Ca si in romanul lui Preda, vedem aici un barbat indragostit, dar lucid, care studiaza o fotografie mai veche. Din ceea ce instantaneele cu tanara Eta ascund, acopera si pana la urma sugereaza, Radu Glasberg ghiceste fapte inavuabile – din punctul lui de vedere – facute, altadata, de femeia pe care o iubeste. Barbatul auto-centrat are dreptul la tot felul de experiente erotice, la episoade incarcate de sexualitate, derulate succesiv sau simultan. Femeia care ii reediteaza, pe cont propriu, aventurile este in mod decisiv vinovata si atunci cand i le relateaza, si atunci cand i le ascunde. Ea este fie josnica, imorala; fie ascunsa, prefacuta, mincinoasa. El ramanand un suflet sensibil si un amant oricand disponibil...
Gelozia retroactiva a personajului masculin si combinarile eroinei dincolo de cadrul stramt al casniciei dau un cocktail exploziv, intr-o atmosfera oricum incarcata. Adulterul se banalizeaza, in paienjenisul de amicitii si pasiuni ce nu pretind si nu servesc ideea de unicitate a optiunii, ci doar un ritm convenabil, o dinamica erotica specifica in romanele lui Virgil Duda. In jurul administratorului de bloc fojgaie o fauna de emigranti amarati si prostituate cu tarif piperat; un proxenet violent care-si exploateaza sclavele si un fost seminarist la Teologia iudaica trecut in extrema priapica; o patroana apriga in public si timida in particular; un cor de babe (adevarate babe) venite din Bulgaria si care nu au unde sa repete; un fotograf american, Andrew, o vedeta locala din showbiz devenita „curva internationala" si un frate Pierre angelic, dar cu tineretile zbuciumate. Filmul unei lungi, prea lungi iubiri isi deruleaza ultimele cadre pe acest fundal in continua miscare, tensionat si tensionant, care complica suplimentar existenta cuceritorului economist aproape cincuagenar.
In conditiile date, pare totusi mai usor sa administrezi un bloc de pe Bulevardul Washington din Ierusalim, decat propria viata sentimentala, traita relativ haotic, in mai multe lumi si la mai multe varste. E o concluzie si totodata rezumatul Ultimelor iubiri, un roman excelent condus si scris, marca Virgil Duda.
 
 
*) Virgil Duda, Ultimele iubiri, roman, Editura Polirom, Iasi, 2008, 544 p.


 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO