Ziarul de Duminică

CRONICA LITERARA/ Volumul din poem

CRONICA LITERARA/ Volumul din poem
13.01.2010, 15:09 117
Cu toata modestia ei aparenta, poezia lui Mircea Ivanescu aiscat destule gâlcevi. Caci, pe cât de docil si de lipsit devitalitate se infatisa poetul in developarea propriului fluxverbal, pe atât de recalcitrant se dovedea fata de grileleierarhice sau interpretative ale criticilor sai.
Astfel incât intre verdictele militienesti ale lui Al. Piru sigeneroasa adeziune a lui Ion Negoitescu sau intre lecturavitalist-empatica a lui Gheorghe Grigurcu si aceealivresc-mediatoare a lui Al. Cistelecan se casca un veritabil abis.Si totusi, in ciuda acestor puncte de difractie, care au descompus,precum ochiul unei insecte, lirica ivanesciana in atâteareprezentari eterogene, de nu de-a dreptul contradictorii, existamacar un punct de consens, un nod textual in care se impletesctoate aceste interpretari.
E vorba de asa-zisa monotonie a poeziei lui Mircea Ivanescu, omonotonie care trebuie inteleasa in doua sensuri complementare:atât ca tonus scazut al discursului, care se desfasoara pe nistecoordonate "joase", fara denivelari majore de semnificatie, cât sica omogenitate in timp, ca etalare aproape redundanta a aceleiasipoetici de la un volum la altul. Cu alte cuvinte, pe de o parte,poezia ivanesciana pare alcatuita nu din texte, ci dintr-un singurtext care se autoregenereaza in diverse constelatii lirice, iar pede alta parte, poetul nu arata ca ar avea "vârste", ci o singura"figura" - chiar si aceea aproape imposibil de identificat.
Oricât de exagerata, calificarea are, totusi, un fundamentreal si acesta trebuie cautat in tehnica poetului, care a ramaspâna in momentul de fata aceeasi ca in piesa care deschide prima sacarte: "Si eu am umblat odata cu o amintire/ in mâini, strângând-oatent, sa nu-mi scape./ (Imi alunecase odata - si se rostogolisede-a dura/ pe jos. Am sters-o frumos, cu mâneca hainei/ nu mi-afost frica. Amintirile mele sunt mingi -/ nu se sparg niciodata.Numai daca-mi scapa,/ din mâini, se pot rostogoli foarte departe -/si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar sa ma intind lamarginea mea, sa-mi las mâna/ din ce in ce mai lunga in jos, safugaresc amintirea. Imi iau mai bine o alta. Si asta poate fifalsa.)./ Si eu am umblat, deci, odata cu o amintire in brate - (sima gândeam, cu un rânjet/ rau, ca intr-o carte celebra, nu mai stiucine/ umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-si/ drumul).Si parca nu e tot una?" (Dar sunt si amintiriadevarate, vol. Versuri, 1968)
La o prima lectura, poemul se dovedeste de o transparentaexemplara. Si totusi, in miezul textului subzista inca un sâmburede opacitate care nu numai ca genereaza intreaga retea de sensuri,dar impune si un tip particular de lectura. Poezia modernistaopune, de regula, o rezistenta de tip semantic, prin literaritate:legaturile dintre figuri sunt destul de clare, insa figurile inseleramân enigmatice. Cu alte cuvinte, dificultatea cititorului e aceeade a gasi "cârligul" potrivit pentru a agata realul: odataefectuata aceasta ancorare, tropii cad rând pe rând, dupaprincipiul dominoului. In schimb, poezia lui Mircea Ivanescu opuneo rezistenta de tip sintactic, prin literalitate: segmentele dediscurs sunt relativ limpezi, insa relatiile dintre aceste segmentesunt adesea greu de stabilit. In cazul textului de fata,indeterminarea sensului e cauzata de ambiguitatea ultimeipropozitii. Ce e "tot una" aici? Amintirea poetului - cu celebrultopos cultural, identitate secreta care dezvaluieinconsistenta eului ca "fiinta de hârtie"? Sau regresiunea inmemorie cu miscarea de descensus ad inferos, sugestie difuzaa calvarului amintirilor? Indiferent de optiunea cititorului,existenta unei interpretari diametral opuse subzista latent intext. Mai mult decât atât, poetul isi va rafina aceasta tehnica inurmatoarele volume, astfel incât, gratie unui complicat mecanism deadverbe, pronume, paranteze si incidente, Mircea Ivanescu vainscena o veritabila babilonie care se desfoliaza intr-unrepertoriu indefinit de sensuri.
Prin urmare, la autorul Poesiilor alese "regula"monotoniei trebuie perceputa cu corectiile de rigoare: s-a spusdespre Mircea Ivanescu ca toate volumele sale alcatuiesc un singurpoem; dar poate ca n-am gresi prea mult daca am spune ca in fiecaredin poemele sale asteapta sa fie descoperite volume intregi.
*) Mircea Ivanescu, Poesii alese, EdituraStiinta, Chisinau, 2009, 128 p.

ANDREI TERIAN (n. 30 noiembrie 1979) este lector laFacultatea de Litere şi Arte a Universităţii "Lucian Blaga" dinSibiu, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară "G.Călinescu" din Bucureşti, redactor la revistele Cultura şiEuphorion. Este doctor in filologie - cu distincţiaSumma cum laude - al Universităţii din Bucureşti (2007). Amai colaborat la revistele Adevărul literar şi artistic,Bucureştiul cultural, Cuvântul, Euresis,România literară, Vatra ş.a., totalizând peste 400 destudii şi articole publicate in periodice şi in volume colective.Dintre criticii generaţiei sale, a obţinut cel mai mare număr devoturi la anchetele BEST ("Bursa tinerilor scriitori", organizatăde Bucureştiul cultural in 2006) şi "Cei mai buni 5 tineriscriitori ai momentului" (Colocviul Tinerilor Scriitori,Cluj-Napoca, 2007).

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO