Ziarul de Duminică

Cu ce ne înfruntăm în fiecare zi/ de Ziarul de duminică

Cu ce ne înfruntăm în fiecare zi/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

28.05.2015, 23:59 106

Călin Hentea – Când se vor sătura românii de propagandă?

Eseuri incorecte politic

Editura Eikon

De câţiva ani, Călin Hentea ne bombardează cu cărţi despre propagandă, uneori, ca în 2014, cu mai multe titluri, toate extrem de pline de informaţii şi miez şi stârnind discuţii. Cărţi aşteptate, cum subliniază Adrian Cioroianu în prefaţa volumului pe care îl prezentăm acum (lansat săptămâna trecută la Bookfest): „După atâtea cărţi de-a dreptul savante despre propaganda noastră cea de toate zilele, Călin Hentea propune aici o culegere de texte de o respiraţie mai amplă, distribuite precum notele pe portativ: câte un snop de idei pentru fiecare gamă. Tema acestor eseuri? Evident, tot propaganda. De această dată, văzută în acţiune, într-o succesiune de cazuri concrete – inclusiv Adolf Hitler, Nicolae Ceauşescu şi altele mai noi – care să-l atragă pe cititor, să-l pună pe gânduri. Titlul acestui volum-culegere mi se pare delicios: Când se vor sătura românii de propagandă? Trimite, evident, la o întrebare la care majoritatea dintre dvs. veţi fi tentaţi să răspundeţi: niciodată!”

Autorul însuşi pare să răspundă întrebării, încă de la începutul cărţii:

„Propaganda este un substantiv comun. Foarte comun. Atât de comun, încât toată lumea îl foloseşte, dar puţini ştiu ce înseamnă. Ce înseamnă, de fapt, propaganda? Unde începe şi unde se termină aria de acoperire a acestui concept, cu un plural incomod – propagande? Cum o putem recunoaşte atunci când ea se află în plină acţiune? Ne putem oare feri de ea? În fond, ce rost are propaganda? Cât costă şi ce produce propaganda? Să recunoaştem: nu ştim, cu adevărat, prea multe despre propagandă, deşi o folosim sau o invocăm foarte des.

Niciuna dintre întrebările-titlu din cuprins nu şi-a găsit până în prezent un răspuns pe deplin dovedit şi clarificat. Cu atât mai puţin chestiunea propagandei la români, aleasă drept titlu al acestui volum. Pentru fiecare situaţie în parte, faptele şi datele disponibile sunt interpretabile şi pot duce spre rezultate diferite. Istorici de mare anvergură ai propagandei nu au îndrăznit să formuleze verdicte limpezi şi categorice privind eficacitatea sau moralitatea propagandei.

Nu mi-am propus să fac dezvăluiri, să dau verdicte, să conving, să blamez sau, dimpotrivă, să idolatrizez pe nimeni şi nimic. Sunt doar gânduri legate de fapte şi întâmplări care bântuie încă istoria recentă şi mai ţâşnesc din când în când în actualitate. Există două tipuri de personaje generice în această carte: câteva popoare cu mai mare impact istoric şi câţiva dintre liderii acestora.

De ce «incorecte politic»? Pentru că am scris aceste eseuri referitoare la subiecte delicate şi controversate ale istoriei recente şi contemporane ignorând voit confortabila protecţie asigurată de chingile «corectitudinii politice». Pentru că opiniile şi explicaţiile mele adesea nu coincid cu poziţiile general acceptate şi susţinute din interes pecuniar sau dintr-o oarecare comoditate ştiinţifică. Chiar şi titlul cărţii conţine o transparentă aluzie incorectă politic. Aceste pagini au fost scrise fără obişnuitele şi uneori ipocritele pretenţii de obiectivitate şi neutralitate politică, şi au la bază doar un maximum disponibil de bun simţ şi libertate de conştiinţă. Am descoperit astfel că, nu o dată, respectul pentru adevăr şi dorinţa de a fi cinstit cu tine însuţi te pot împinge spre «incorectitudine politică».

(...)

La întrebarea «Când se vor sătura românii de propagandă?», un răspuns onest ar fi: «Nu prea curând». Decât să citească dincolo de propaganda electorală, unora li se pare mai comod să nu se ducă la vot, motivând savant şi în gura mare că «nu merită efortul, pentru că oricum toţi sunt la fel şi toţi fură». Pentru a se elibera de drogul propagandei, românul trebuie să se întoarcă la munca şi la meseria sa (oricare ar fi aceea) bine făcută şi împlinită, renunţând cu desăvârşire la nenorocitul de «Merge şi aşa». Această opţiune i-ar consuma mult mai benefic timpul şi energia disponibilă. Din puţinul timp şi energie care i-ar rămâne, el ar trebui să-l dedice fie studiului autodidact (pentru că educaţia ultimelor decenii a fost mereu corijentă) şi nu consumului de vorbe goale risipite pe micul ecran sau Internet. Pentru că nu doar consumul excesiv de zahăr, sare şi grăsimi dăunează grav sănătăţii, ci şi bulimia retorică. Românul trebuie să se obişnuiască a-şi afla şi a-şi recunoaşte limitele sau neputinţele, pentru a le putea eventual depăşi, iar dacă nu, să admită simplu şi cu demnitate: «Nu ştiu», sau «Te rog, ajută-mă!». Doar atunci când societatea românească va restabili şi accepta ierarhii autentice ale valorilor în fiecare domeniu, o selecţie şi o promovare cinstită a acestora şi nu pe bază de fidelităţi politice sau mafiote, ea va putea să-şi regăsească identitatea, adevăratele interese, stabilitatea şi liniştea pe care şi-o doreşte atât de mult. Abia atunci, românul va deveni insensibil sau indiferent la demagogia şi populismul politicienilor şi va putea cântări atent doar faptele acestora. Abia atunci, românul, devenit imparţial, nu va mai putea fi minţit şi dus cu vorba dulce atât de uşor. Abia atunci, românul se va putea dezintoxica de propagandă. Dar până atunci...”

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO