Nu că ar fi neapărat obligatoriu, însă e destul de greu deînţeles de ce scriitorii români din ultimele două decenii n-au preafost atraşi de transpunerea în ficţiune a Revoluţiei din '89. Dacăavem destule romane ale tranziţiei, atât în cheie realistă, cât şiîn notă ludic-fantastică, în schimb, climaxul emoţional al istorieirecente lipseşte aproape cu desăvârşire din imaginarul prozei deazi.
Mai reuşită e, în schimb, reinterpretarea Revoluţiei dinromanele lui Radu Aldulescu prin binecunoscutul filtru mizerabilistşi marginal: în "Mirii nemuririi", actorii principali aievenimentelor din Decembrie '89 sunt copiii scăpaţi de la orfelinatîntr-un acces de furie. În viziunea apocrifă a prozatorului (o micăgenealogie a Răului tranziţiei), nu impulsul spre libertate sauavântul democratic, ci semisălbăticia, iraţionalul, seteainstinctivă de distrugere sunt motoarele care au condus laînlăturarea dictaturii. De observat totuşi că ambele romanesurprind turnura istorică doar episodic şi secundar, ca fundal deevoluţie a personajelor.
În schimb, prin ultimul său roman, Bogdan Suceavă, cunoscutcititorilor prin "Venea din timpul diez" drept cel mai bunspecialist al mitologiilor tranziţiei - în concurenţă doar cu PetruCimpoeşu - face câţiva paşi înapoi în timp pentru a focaliza înîntregime asupra evenimentelor din '89. Cel puţin în punctul depornire, "Noaptea când cineva a murit pentru tine" e un tensionatjurnal de campanie în care personajul narator înregistrează, lafirul ierbii, întâmplările ce dau consistenţă câtorva ore dintre 25şi 26 Decembrie. Departe de a înregistra, însă, sec, evenimentele,prozatorul are ştiinţa construcţiei în relief. Întregul efect alromanului rezidă în suprapunerea permanentă dintre instantaneeleRevoluţiei, extrem de fierbinţi (cu focurile din PiaţaUniversităţii, cu filtrele de trafic, cu baricadările în clădiri),şi întâmplări petrecute cu puţin timp în urmă, în realitatea recentdispărută a unei cazarme comuniste. Le uneşte perspectivanaratorului, fost militar în plutonul cu termen redus, devenit acumstudent în anul I la Matematică. Cele 300 de pagini descriu odiseeaunui tânăr plecat în dimineaţa de 25 Decembrie pentru a participala şedinţa Ligii Studenţilor şi deviat din drum de cursul mare alistoriei. Ritmul romanului de acţiune, cu imens potenţialsenzaţionalist, e încetinit de rememorarea aproape obsesivă a celordouăsprezece luni de pregătire militară. În mintea tânăruluirevoluţionar, fiecare gest actual îşi găseşte ecou într-uneveniment din trecutul apropiat. Soldatul pus acum în slujbaRevoluţiei reactivează reflexe ale soldatului pregătit să apere"idealurile" lumii socialiste.
Ceea ce nu-i tocmai bine nici pentru cauza Revoluţiei, nicipentru raportarea individului la ea. Căci stagiul militar dintimpul comunismului, aşa cum îl vede Bogdan Suceavă în romanul său,e, prin excelenţă, un spaţiu al arbitrarului şi al simulacrului.Pagini remarcabile, în care umorul negru se amestecă până laindistincţie cu absurdul şi cu burlescul, scrie prozatorul despre"misiunile" la care sunt supuşi viitorii stâlpi ai valorilorceauşiste. Când nu sunt obligaţi să facă menajul unităţii sau săaducă servicii personale superiorilor (antologice scenele desprecurăţarea zăpezii cu un motor de avion, despre repetiţiile pentruparticiparea la galeria diverselor echipe de fotbal sau desprecurăţenia de la Muzeul Armei), tinerii participă la acţiunimilitare butaforice: se mobilizează împotriva unor duşmani nevăzuţisau îl "protejează" pe Gorbaciov aflat în vizită la Bucureşti fărăarme în dotare.
De fapt, atât de ingenios suprapune Bogdan Suceavă planurile,încât realitatea cazarmei, activată brusc în mintea tânăruluistudent, tinde să confişte total evenimentele din prezent.Improvizaţia, nonsensul, gesturile inutile, pur propagandistice,domină asupra Revoluţiei "reale" aşa cum dominaseră asuprainstrucţiei militare de odinioară. Filtrele din centrulBucureştiului la care participă nou constituita Ligă a Studenţilor(printr-o hotărâre ad hoc) nu fac decât sporească sentimentul depanică şi să amplifice haosul general. La comanda arbitrară a unuisuperior, personajul central - căruia nu-i aflăm numele de-a lungulîntregului roman - se expune păzind toată noaptea, împreună cu doifoşti camarazi, o fereastră din clădirea Universităţii. Deşi aflatîn inima evenimentelor, tânărul nu le poate experimenta pe propriapiele: "O participare tardivă la revoluţie, o participare care nuînseamnă nimic. N-am făcut nimic zilele acestea. Doar m-am expusinutil, inutilă carne de tun într-o revoluţie care s-ar fi făcutfoarte bine şi fără mine". Astfel încât cronica angajării totale setransformă, treptat, în mărturia imposibilităţii de a lua parte,propriu-zis, la Revoluţie. Mai mult decât orice, "Noaptea cândcineva a murit pentru tine" e romanul deziluziei descoperite îninteriorul entuziasmului general. Jurnalul de campanie ce dădeatonul cărţii lui Suceavă cedează în faţa unui adevărat divan alRevoluţiei. În mod semnificativ, scena centrală a romanului nu eslalomul tânărului prin faţa gloanţelor, ci garda inutilă, darpericuloasă, de la Universitate, în care cei trei prieteni dezbatraţiunile superioare ale evenimentelor.
Dacă drama centrală a personajului principal e de a "participa"la răsturnarea istorică doar din poziţia de martor, romanul deacţiune devine roman de idei. Cine se înfruntă cu cine din momentce gloanţele n-au nici destinatari precişi, nici expeditorivizibili? Care sunt forţele favorabile libertăţii şi democraţiei,de vreme ce mai marii armatei nu sunt decât nişte politrucicaraghioşi de teapa locotenentului Cojocaru, a maiorului Balcan saua caporalului Mască, atât de colorat caricaturizaţi de fostulsoldat? Nici măcar tipologia eroică nu mai stă în picioare, căciCristi, prietenul cel mai bun al naratorului, moare şi el stupid,respectând ordinul unui astfel de comandant. Reflecţiile cuadevărat profunde ale lui Bogdan Suceavă vizează, însă, ideea decomunitate. Eşecul participării personajului central la Revoluţie -deşi se află în miezul ei fierbinte - e de regăsit înimposibilitatea identificării totale cu normele unei colectivităţi."Beat de ideea de a aparţine", cum se exprimă la un moment dat,tânărul e exclus pe rând atât din grupul militarilor sau alrevoluţionarilor activi, cât şi din cel - mai apropiat de vocaţiasa - al matematicienilor. În absenţa "visului comun", adeziunea"revoluţionarului anonim" devine simplu gest de rătăcire, iareroismele lui - entuziasme adolescentine, de moment. "Noaptea cândcineva a murit pentru tine" propune, aşadar, tipologia paradoxală arevoluţionarului fără Revoluţie.
Păcat doar că tipologia abstractă a romanului tinde să pună înumbră verosimilul psihologic. Preocupat de a ajunge pe scurtăturăla Idee, scriitorul-matematician sare etape ale complexităţiicaracterologice. Destule personaje, de la Cristi, Faţă sau Tudor(cu care naratorul compune "careul de aşi al nopţilor boeme dincazarmă"), până la Cristina, colega misterioasă înâlnită laUniversitate, sunt "umbre" ale personalităţii naratorului, fărăpsihologie proprie. În ciuda naturii meditative a personajuluicentral, interioritatea acestuia din urmă pare şi ea absentă, camtezist disputată între aspiraţia abstractă pentru matematici şiimpulsul spre acţiunea propriu-zisă - dilemă nu mai puţin schematicrezolvată prim modelul matematicianului Bernhard Riemann, activ înRevoluţia din 1848. Cartea lui Suceavă ar fi avut de câştigat,apoi, din renunţarea la titlul absolut îndoielnic, de un patetismnejustificat, oglindit în subtitluri de capitolebombastic-liricoide: "Moştenirea lui Riemann s-a preschimbat înlabirint, iar timpul circular curge în cadenţe abstracte"; "Searase deschide lăuntric, iar timpul se întoarce înapoi cu o măsurăfecundă"; "În spatele fiecărei victorii se află oameni care nu audorit-o. Timpanul diagonal al nopţii. Lipsa din lumea veche aprindelumea nouă. Un peisaj demn de contemplaţie: apocalipsă căzută pestesărăcie".
Sunt convins că toate acestea ar putea fi nuanţate/ înlăturate -fără a-i periclita valoarea - la o eventuală ediţie a II-a a celuimai tăios şi mai problematizant roman românesc despre cădereacomunismului.
Alex Goldiş (n. 26 aprilie 1982, Arad) - critic şiistoric literar, redactor al revistelor Cultura şiVatra. Doctor în filologie al Universităţii Babeş-Bolyai dinCluj-Napoca, cu o teză despre critica românească postbelică. Apublicat aproximativ 150 de cronici literare şi eseuri în:Cultura, Vatra, Bucureştiul cultural,Echinox, Tribuna, Steaua, Cuvântul etc. Prezent în volumelecolective: Horea Poenar (coord.), Dicţionar Echinox, 2004;Ruxandra Cesereanu (coord.), România înghesuită, 2006; SandaCordoş (coord.), Spiritul critic la Cercul literar de laSibiu, 2009.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
