Editurile noastre publica sute de carti in fiecare luna, o enorma productie de carte care copleseste de-a dreptul cititorul intrat intr-o librarie. Prin rubricile diverse ale Ziarului de Duminica destinate cartilor, ne-am propus sa fim un ghid pentru cel care doreste sa se informeze asa incat, atunci cand ajunge intr-o librarie, sa se poata orienta mai usor. La Cartea de literatura sunt semnalate carti aflate deja pe rafturi, intre care facem, fireste, o selectie. Le sunt destinate cronici cartilor asupra carora merita sa ne oprim mai mult, din diverse motive, explicate de cei doi cronicari literari ai ziarului. La fel se intampla cu cartea de istorie, de stiinta, de economie, de arta. Din noianul de volume in curs de aparitie sau in pregatire alegem, o data la doua saptamani, cate unul pe care il prezentam printr-un fragment, speram incitant, la rubrica Avanpremiera. In sfarsit, in cadrul rubricii de fata, am invitat editurile sa ne semnaleze cate o carte aflata in pregatire, sa ne prezinte, pe scurt, de ce merita acea carte sa apara, sa fie cumparata si citita si, in masura in care exista, sa ne dezvaluie avatarurile prin care a trecut editorul.
La Editura ART se afla in pregatire Roza din Alexandria de Manuel Vazquez Montalban. Traducere de Ileana Scipione.
„Nu sunt o cronica politica, ci una morala si sentimentala, despre nevoia de a opta intre pesimismul si cinismul existent nu numai in Spania, ci in toata cultura occidentala." Astfel isi caracteriza Montalban romanele, ale caror puncte de plecare sunt de multe ori propriile obsesii tematice sau lingvistice – o fraza ori un cantec – care determinau acumularea treptata a materialului, a trairilor si formarea complexa a personajelor. In Roza din Alexandria, Montalban are ca laitmotiv cantecul popular Morena salada, subliniind si in acest mod cultura populara a personajului principal, Pepe Carvalho, legata de anii copilariei si ai adolescentei.
In romanul de fata, Montalban straluceste prin gaselnite remarcabile in realizarea personajelor, dar si printr-o serie de sageti trimise astfel incat sa demonstreze teoremele vitale ale detectivului: neputinta de a i-o lua inainte asasinului, iubirea in care acesta le invaluie pe victime, chiar daca pleaca de la premisa ca lumea se imparte in victime si calai, dispretul – prin saturare – aratat culturii si corolarul lui Montalban si al lui Carvalho, in acelasi timp, prin antonomaza: „Traim doar o data si trebuie sa invatam sa iubim si sa traim".
Manuel Vazquez Montalban (n. Barcelona, 1939 – m. Bangkok, 2003), scriitor si jurnalist spaniol, a publicat culegeri de versuri, romane si eseuri, dintre care cele mai cunoscute sunt Cuestiones marxistas, Manifiesto subnormal (1970), Cronica sentimental de Espana (1971), Happy end o Guillermota en el país de lasGuillerminas (1974), Mis almuerzos con gente inquietante (1984), El pianista (1985), Los alegres muchachos de Atzavara (1987) si Y Dios entro en La Habana (1998). Seria romanelor al caror protagonist este detectivul Pepe Carvalho l-a transformat pe Montalban intr-unul dintre cei mai cititi scriitori ai Spaniei si in cel mai bine vandut autor in afara granitelor tarii sale.
De-a lungul prodigioasei sale cariere, Manuel Vazquez Montalban a primit Premiile Planeta, International de Litterature Policiere, Nacional de Literatura, Nacional de la Crítica, Literar European, Bunche al Criticii din R.F. Germana, Ciudad de Barcelona, Recalmare, Raymond Chandler, Nacional de las Letras Espanolas, Grinzane-Cavour.
„Nu doar bune romane politiste, ci, in egala masura, comentarii asupra evenimentelor istorice importante si analize din interior a schimbarilor din societatea si viata politica a Spaniei si Cataloniei" (Marcel Berlins, The Times). „Personajele lui Montalban au o aura de excentricitate glorioasa... Cititorul este absorbit in aceasta lume sordida, de remarcabila energie a scrisului si de distributia originala a locuitorilor ei" (Times Literary Supplement).
La Editura Vremea urmeaza sa apara Frica. Istoria unei idei politice, de Corey Robin, traducere din limba engleza de Doina Jela si Sorin Ghergut.
Corey Robin face o analiza a fricii ca raison d'etre al regimurilor represive si drept catalizator al progresului economic. In prima parte prezinta imaginea terorii, asa cum apare ea la Thomas Hobbes, in Leviathanul si Behemoth, la Montesquieu, in Scrisori persane si Despre spiritul legilor, la Tocqueville, in Despre democratie in America, la Hannah Arendt, in Eichmann la Ierusalim si Originile totalitarismului. Cea de-a doua parte este dedicata fricii „in stil american" - mccarthyism, terorism, ignorarea problemelor muncitorilor –, concluzia fiind ca actiunile noastre vor fi in continuare conditionate de frica, chiar daca razboiul impotriva terorismului va fi castigat.
Frica este parte integranta a conditiei umane. E un sentiment primar care ne poate motiva sa actionam pentru prezervarea sinelui sau care ne poate face sa reactionam irational, punandu-ne in pericol pe noi insine, dar si pe ceilalti. Astfel, e normal ca politica sa se intereseze de modurile in care ii poate manipula pe indivizi insuflandu-le frica.
Corey Robin a obtinut cu Frica. Istoria unei idei politice Premiul Best First Book in Political Theory, acordat de American Political Science Association. Cartea a fost publicata in 2004, la prestigioasa Editura Oxford University Press si este deja tradusa in sase limbi. Corey Robin e profesor de stiinte politice la Brooklyn College si la Graduate Center din cadrul City University of New York. Publica articole in The New York Times, The Washington Post, The London Review of Books si American Political Science Review. Este autorul altor patru volume pe teme din domeniul stiintelor politice, Robin concentrandu-si atentia pe studiul conservatorismului si neoconservatorismului american contemporan. A studiat istoria la Princeton si stiintele politice la Yale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
