Ziarul de Duminică

Cum arăta vilegiaturistul de altădată/ de Călin Hentea

Cum arăta vilegiaturistul de altădată/ de Călin Hentea

Cum arăta vilegiaturistul de altădată/ de Călin Hentea

Autor: Calin Hentea

30.03.2011, 23:23 333

Nu am mai fost demult la mare, pe litoralul românesc. Şi nici nuam de gând să mă duc prea curând, pentru că am oroare de mizeria desub tufişuri, de manelele urlate la terase, de tarabele de pestetot, de apa murdară şi plaja înghesuită, de serviciile în silă şide prostul-gust atotcuprinzător. Prefer să mă duc la alte mări şisă mă uit la cărţile poştale de la Marea Neagră, de altădată.

La începutul secolului 20, nimeni nu se gândea să-şi expunăpielea pe plajă la mare, curele montane şi cele maritime fiindrecomandate mai mult pentru aerosoli. Baia în mare se făcea cuajutorul unor cabine de lemn, amplasate pe piloni de lemn la câţivametri în larg. Mai mult, doamnele nu obişnuiau să înoate, ci doarsă se zbenguiască în mare ţinându-se de o frânghie legată de mal.Erau îmbrăcate în costume cu rochiţe, fundiţe şi pantalonaşi menitesă le ascundă, nu să le arate formele, concursul de fete cutricouri ude fiind de neimaginat. Bărbaţii care se aventurau săînoate mai în larg purtau şi ei un fel de combinezon cu mâneci şipantaloni, astfel încât peisajul unei plaje de pe litoral dedinainte de primul război mondial arăta radical diferit de celactual.

Abia în 1946 au apărut aşa-numiţii bikini - după numeleminusculului atol din Oceania unde americanii efectuaseră cu un anînainte experienţe nucleare -, dar erau consideraţi insuportabil deprovocatori şi doar Brigitte Bardot şi Jayne Mansfield au reuşit săîmblânzească atitudinea faţă de el. Cât despre banalul şiomniprezentul topless nici vorbă, iar pe nudiştii din anii 60jandarmul Louis de Funes îi fugărea pe plajele din SaintTropez.

Revenind la epoca de altădată, deşi cărţile poştale oferămărturia unei oarecare aglomeraţii pe plajele de la Techirghiol sauMamaia ori pe terasele şi chioşcurile de la Sinaia, pe atunci nicisufragiul nu era universal şi nici tot românul nu avea acces lavilegiatura la munte sau la mare. Mergeau în staţiune oamenii cuoarecare stare (materială) şi statut (social), iar atmosfera erapropice pentru mondenităţi şi bârfe, iar nu pentru distracţie şiscandal. Plaja era un fel de bulevard, un fel de corso sau de zonăpietonală actuală, unde domnii şi doamnele îşi etalau costumele,ţinute şi uniforme, unde se făcea conversaţie la o plimbare, secitea gazeta la un şvarţ, se schimbau de sub umbreluţă priviri cusubînţeles.

Nimic din puzderia de hoteluri, vile, case, restaurante, terase,chioşcuri ce se îngrămădesc haotic pe litoralul mioritic actual nuexista în 1899, tot aşa cum, atunci, Marea Neagră nu era nici lafel de flămândă de nisipul plajelor şi falezelor erodate şi nici pedeparte la fel de murdară cu deşeuri de larg consum precum înzilele noastre. Abia pe 20 septembrie 1899 a apărut Staţiuneabalneară Movilă-Techirghiol - o premieră pentru întreaga Dobroge -datorită hotelului construit de proprietarul Movilă. Construcţia afost urmată în zece ani de alte cincizeci de hoteluri şi vile. S-auconturat astfel Băile Movilă, numite apoi Carmen Sylva -considerată în perioada interbelică cea mai luxoasă staţiune alitoralului, care va fi însă trecută după 1948 în regim proletarsub numele de Vasile Roaită (cel despre care se spune că a murittrăgând sirena la greva ceferiştilor din 1933), pentru a deveni înfinal Eforie Sud.

Mamaia a fost inaugurată în 1906 ca urmare a extinderii portuluiConstanţa, staţiunea "băilor de mare" mărindu-se odată cuconstruirea rezidenţei de vară a familiei regale; primul hotel afost Rex, construit în 1936, Cazinoul datând din 1925.

Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, la fel ca şiCostineşti-ul studenţesc, sunt staţiuni de hoteluri-bloc,construite în Epoca de Aur, având cât mai multe etaje şi camerepentru oamenii muncii de la oraşe şi sate, unele cu o arhitecturămai deosebită, altele mai banale, care îşi caută încă o identitate.Aceste locuri şi-au pierdut aerul socialist aşa îmbibate cum suntde o mucava policoloră, fără a fi nici capitaliste, fie şi numaidin cauza prăpastiei dintre preţuri şi calitatea serviciilor şi acurăţeniei oferite. Nici vilegiaturiştii de acum nu mai seamănădeloc, la fire sau la port, cu cei din timpurile lui Carol I şinici cu cei de pe vremea lui Ceauşescu: le lipseşte atât eleganţaşi nobleţea autentică a primilor, cât şi cosmopolitismul disimulatprin succesele obţinute în producţie al celorlalţi.

În ceea ce mă priveşte, ştiu că nu fac parte nici din castavilegiaturiştilor de altădată, nici nu m-am putut făli cu succeseîn producţie (doar cu agăţat nemţoaice până prin 78) în tinereţeamea ceauşistă şi cu certitudine nu fac parte dintre cocălariiactuali de bani gata. De aceea nu mă duc pe litoralul românesc.

CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginerpolitehnist (1983) şi doctor (Magna cum Laude) în ştiinţe militare,a fost ofiţer în cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalistmilitar de televiziune si presă scrisă şi apoi ca ofiţer specialistîn operaţii psihologice în cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO înKosovo şi Afganistan. A publicat mai multe volume desprepropagandă, război mediatic şi istorie militară în România şiStatele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminică"şi revistei "Flacăra".

AFACERI DE LA ZERO