Multa vreme am cautat sa tin cat mai ascunsa inspaimantator de lunga lista a autorilor celebri din care n-am citit nici macar un rand - na!, uite c-am spus-o!
Am prins ceva curaj dupa ce l-am auzit (intr-o Serata muzicala, daca nu-mi joaca feste memoria) pe Horia Roman Patapievici afirmand ca nu exista lecturi obligatorii. Parca mi s-a luat o piatra de pe inima. Dar nu pentru mult timp, caci dupa aceea m-am gandit: "Ei!, da, lui ii da mana s-o spuna, dupa ce-a citit toate cartile care s-au scris vreodata!" - caci asta e impresia pe care ti-o lasa.
Mai ales ca, in continuarea linistitoarei propozitii, eseistul nuantase destul de mult enuntul. Nu-mi amintesc cuvintele, dar as risca sa rezum ideea printr-o parafraza la un banc celebru: sigur ca se poate sa nu-l citesti pe Kant, dar e pacat...
Iarta-ma, Doamne, caci am pacatuit. Nu o data, ci de nenumarate ori.
Ca sa pot trai totusi cu constiinta acestor pacate, am fost nevoit sa mi le explic cumva.
In definitiv, cum ajunge un om sa citeasca prima oara o carte? Cat ar fi lumea asta de mare si viata asta de complicata, nu sunt decat cateva variante.
Unu: te obliga cineva s-o faci (scoala, parintii, alta autoritate).
Doi: te obliga nevoia (varianta manifestata in special in cazul manualelor profesionale).
Ia te uita, am inceput cu obligatiile. O fi freudian.
Trei: iti recomanda cartea cineva a carui parere conteaza pentru tine (aici intra - sau ar trebui sa intre - si critica literara).
Patru: din snobism.
Cinci: pentru ca o citeste toata lumea (buna) - vezi, inainte de decembrie 1989, "Magicianul", "Cel mai iubit dintre pamanteni", "Tai Pan", mai nou "Codul Da Vinci" sau "De ce iubim femeile". De subliniat ca aceasta varianta difera de snobismul propriu-zis si tine mai degraba de un soi de emulatie, de fenomen social-cultural.
Sase: din consecventa (ai mai citit alte carti de acelasi autor si ti-au placut).
Sapte: din curiozitate (care poate fi starnita de orice: titlul, coperta, o legenda legata de carte/autor etc.)
Opt: din intamplare.
Noua: ca urmare a unei abordari sistematice ("toti oratorii greci").
Zece: pentru ca e rusine sa nu citesti macar o carte a autorului respectiv.
Daca am uitat vreo varianta, va rog sa mi-o semnalati.
In ceea ce ma priveste, raportul este: unu - 15%, doi - 5%, trei - 50%, cinci - 10%, sase - 10%, opt - 5%, noua - 5%. Nu joaca nici un rol snobismul, curiozitatea si rusinea. Asta e.
tczarojanu@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
