Ce secret a descoperit Tatiana de Rosnay, că după şapte romanepublicate în Franţa dă lovitura cu al optulea, "Se numea Sarah",scris în engleză? Fascinează atât povestea din roman, cât şipovestea romanului, căci "Se numea Sarah" a depăşit ca tiraj douămilioane de exemplare, în Statele Unite ale Americii se menţine susde tot în topul vânzărilor, traducerile duc cartea spre cititoriide pretutindeni.
Autoarea a început să se documenteze pentru carte în 2001, ascris-o în mai puţin de un an în engleză (din iulie 2002 până înmartie 2003) şi a reuşit să o publice abia în 2005 la altă editură,Héloïse d'Ormesson. Tatiana de Rosnay este bilingvă, fiind născutădin tată francez şi mamă englezoaică. Cele şapte romane scrise înlimba tatălui nu au propulsat-o aşa cum a făcut-o al optulea, celscris în engleză.
Scriitoarea şi recunoaşte că a simţit nevoia să scrie înengleză, poate şi fiindcă personajul principal, Julia Jarmond esteo jurnalistă americană care trăieşte la Paris. Ea primeşte de lapublicaţia unde lucrează comanda unui articol despre razia de laVélodromed'Hiver, când se comemorează 60 de ani de la episodulruşinos şi tragic din istoria Franţei, când evreii francezi au fostadunaţi de poliţia franceză, ţinuţi în velodrom şi apoi deportaţi,iar între ei se aflau 4.000 de copii.
Viaţa Juliei Jarmond din Parisul anului 2002 are necazurile ei:căsătorită cu un francez pe care îl iubeşte, ea totuşi simte căeste înşelată, că n-a fost acceptată de familia lui completniciodată, ba chiar descoperă o infidelitate ce a durat aniîntregi. Povestea ei înrămează o tragedie petrecută în 1942, cea afetiţei evreice de 10 ani, care îşi încuie frăţiorul de 4 ani înascunzătoarea lor secretă, atunci când aude bătăile poliţiştilor înuşă.
Romanul alternează povestea fetiţei dusă, împreună cu părinţiiei, în Vélodromed'Hiver, apoi în lagăr, obsedată să-şi salveze fratelecăruia îi promisese că se întoarce şi povestea Juliei Jarmond, pecare investigaţiile o duc la "scheletul din dulap": secretulpăstrat de familia soţului ei, legat de apartamentul în carebunicii s-au mutat în cursul aceluiaşi an, 1942…
Structura de thriller te ţine cu sufletul la gură, aşa că teacaparează câteva ceasuri bune, practic, nu poţi lăsa cartea dinmână. Dar succesul se naşte din temele scoase la lumină, incomodeşi dureroase, care, măcar după atâtea decenii, trebuie înfruntate,cât şi din formula folosită, cu două planuri narative, din misterultrecutului care shimbă radical prezentul. Julia Jarmond nu arelinişte până când nu află ce s-a întâmplat cu Sarah şi facedescoperiri tot mai dramatice.
Mai întâi complicitatea şi laşitatea colectivă faţă de smintealaistoriei - oamenii obişnuiţi, acum bătrâni, trăiesc cu povara celorvăzute atunci: lungul convoi al evreilor ridicaţi de poliţiştiifrancezi, supunerea docilă a autorităţilor faţă de comanda germană.Se adaugă pe parcursul aventurii teribile trăite de Sarah refuzulţăranilor de a le primi în casă pe fetiţele fugite din lagăr,denunţul făcut de un medic.
Şi, în compensaţie, gesturile rare de omenie: o femeieîndrăzneşte să le arunce pâine celor arestaţi pentru vina de a fievrei, doi bătrâni oferă găzduire celor două fetiţe fugare şi peuna reuşesc să o salveze. Trecutul explorat de Julia Jarmond îiclarifică propria viaţa şi o determină să facă alegeri decisive,căutarea luminează dâra lăsată în urmă de Sarah şi în Franţa şi pepământul american…
Tatiana de Rosnay, Se numea Sarah, traducere din limbaengleză de Monica Dinu, Editura Litera, 2010; 320 pag.
ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă afilologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o tezădespre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă,oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclulbănăţean", Ed. Univers, 2000). Colaborări la revistele Adevărulliterar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară,Viaţa Românească.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
