După Rembrandt, a venit rândul maestrului gravurii renascentiste, Albrecht Dürer să fie oaspetele Clujului. Circumstanţele sunt identice cu cele de anul trecut când pe simezele Muzeului Etnografic al Transilvaniei, graţie eforturilor şi bunăvoinţei Fundaţiei EuroArt, au fost expuse lucrări ale artistului flamand, commentate şi în paginile ”Ziarului de Duminică”. De această dată, selecţia are în vedere 111 stampe, imprimate de Amand Durand după plăcile originale în cupru ale artistului german.
În marile muzee sau colecţii de artă ale lumii, s-au păstrat puţine exemplare din primele imprimări după plăcile de cupru, realizate de Dürer la sfârşitul secolului al XV-lea şi prima jumătate a secolului al XVI-lea la Nürnberg, dar şi la Antwerp, Bruxelles sau Köln. O parte a vechilor foi s-au degradat sau chiar s-au distrus. Destinul hârtiei este implacabil, timpul acţionează nemilos asupra sa răpind generaţiilor succesive şansa de a citi/vedea mărturiile înaintaşilor. La rândul lor, multe dintre plăcile care mai existau fuseseră deteriorate sau uzate. Iată motivul pentru care în anul 1864, la fel ca şi în cazul gravurilor lui Rembrandt, guvernul francez l-a solicitat pe Georges Duplessis, directorul Bibiotecii Naţionale a Franţei, conservator în cadrul cabinetului de stampe şi autor al unor cataloage de opere vechi considerate şi astăzi ca fiind de referinţă, să caute modalităţi pentru a salva lucrările grafice ale lui Dürer aflate la Luvru sau în colecţii private şi, totodată, să cureţe plăcile de cupru şi să refacă plăcile pierdute, pornind de la imprimările originale ale autorului.
Georges Duplessis a atribuit această sarcină dificilă unuia din cei mai buni gravori ai acelor timpuri, Amand (Armand) Durand (1831-1905). Acesta, inspirat de predecesorul său, Nicéphore Niépce, inventatorul heliogravurii, a pus la punct o tehnică specială de conservare a plăcilor deteriorate. Pentru restaurarea plăcilor uzate şi pentru reconstituirea plăcilor care nu mai existau s-au folosit argint, amalgam, oţel, mercur, cupru şi bitum din Marea Moartă. Au fost necesare luni de zile pentru a transpune o gravură cu ajutorul unei lămpi cu arc electric pe o placă de cupru, ale cărei incizii coincideau exact, cu o precizie de 1/1.000 mm, cu plăcile realizate de Dürer cu aproape 400 de ani în urmă.
Cu acest prilej, Amand Durand a mai imprimat stampe după plăcile unor mari artişti precum Martin Shingauer, Luca van Leyden şi alţii. Specialiştii, care au analizat în detaliu matriţele, afirmă că nu avem de-a face cu un „remake” obişnuit prin care se „re-întineresc” operele de artă, ci de o operaţiune complexă, asemănătoare restaurării vechilor picturi.
Nu lipsesc nici controversele… Unii colecţionari au încercat să-i desconsidere opera; fiind în posesia unor imprimări anterioare, provenite de pe plăci vechi şi uzate, aceştia se temeau de scăderea valorii lor de piaţă, ţinând cont de acurateţea imprimărilor lui Durand. Controversa continuă până azi: gravuri imprimate chiar de mâna lui Dürer sau realizate la sute de ani de la moartea sa de altcineva, chiar dacă după plăcile originale ? Răspunsul este, poate, mai puţin important. Importantă rămâne valoarea cu totul excepţională a celor 111 gravuri prezentate la Muzeul Etnografic al Transilvaniei graţie eforturilor şi bunăvoinţei Fundaţiei EuroArt. Cu o tematică preponderent religioasă, ilustrând scene din Vechiul şi Noul Testament, ele deschid vizitatorului o fereastră generoasă către universul artistic fascinant al artistului german, pictor, gravor dar şi teoretician, una din personalităţile de seamă ale istoriei artei universale.
Expoziţia rămâne deschisă până la începutul lunii iunie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
