Rândurile acestea sunt despre muzica făcută de ambasadori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite. Este vorba despre un material muzical cuprins în două CD-uri pe care le-am descoperit mai mult sau mai puţin întâmplător, cel mai recent fiind Strong UN, Better World, dar care prin forma de prezentare şi mai ales prin calitatea muzicii m-au determinat să dau o formă gândurilor de mai jos.
Muzica aparţine tuturor! Pare axiomatică o astfel de afirmaţie. Dar dacă stăm să ne gândim puţin s-ar putea să nu ne simţim prea confortabil cu ideea că muzica noastră preferată s-ar regăsi în preferinţele tuturor celor din jur. Iar dacă ne gândim nu doar la actul receptării, ci şi la cel al interpretării, atunci – trebuie să o recunoaştem – devenim şi mai intransigenţi. După ce că ajungem tot mai greu să acordăm timpul (nu mai vorbim de bani!) receptării actului artistic produs de mari profesionişti, mai poate avea vreun amator într-ale muzicii pretenţia de a beneficia de atenţia publicului?
Există şi un gen de idee preconcepută referitoare la anii în care eram sufocaţi de propaganda culturii de masă. Acum, toleranţa noastră începe să crească, cu o viteză destul de mică, dar într-o direcţie sigură.
Ascultând materialul sonor de pe cele două albume care alunecă stilistic de la easy-rock la classic, trecând prin pop sau easy-jazz, am fost mai puţin surprinsă de mesajul textelor care îndeamnă, firesc, de altfel, la efortul comun de a menţine şi a ne bucura de pace, cât de remarcabila reuşită a materialului din punct de vedere stilistic.
Excelenţele lor, doamna Simona Miculescu director al biroului Organizaţiei Natiunilor Unite la Belgrad, alături excelenţele lor domnii ambasadori ONU reprezentanţi ai Danemarcei – Ib Petersen (chitară bas), Coreei de Sud – Oh Joon (baterie), Serbiei – Milan Milanovic (chitară), Thailanda – Virachai Plasai (chitară) şi Tonga – Mahe’uli’uli Sandhurst Tupouniua, mânaţi de dragostea pentru muzică şi beneficiind de vocaţia finalizării unui proiect realizat în echipă şi-au demonstrat din plin voinţa de a face un lucru de calitate şi din postura de muzicieni, cu un entuziasm dublat de un remarcabil profesionalism.
În postura de vocalist, dar şi de co-autoare a unora dintre texte, Simona Miculescu este iniţiatoarea proiectului care a debutat cu un proiect discografic eminamente vocal, alături de ambasadorii reprezentanţi ai Capului Verde, Canadei, Costa Rica sau Nauru şi care reuşeşte să pledeze convingător pentru ideea că, indiferent de poziţia pe care o ocupăm în societate putem fi mult mai eficienţi şi în consecinţă mai fericiţi dacă găsim calea de a ne altoi eforturile cu pasiune si măcar puţin spirit ludic.
Proiectul UN Rocks, reprezintă nu doar în spirit, ci şi în substanţă faptul că o doză mai mare de entuziasm şi disponibilitate, alături de o notă de inocenţă, pe care obişnuim, din păcate, să ne-o reprimăm cu consecvenţă în viaţa de zi cu zi ne-ar face tare bine, mai ales în vremurile acestea. De asemenea, faptul că profesionalismul poate fi asociat şi cu noţiunea de hobby străbate din subtextul celor două CD-uri.
Cred că, de fapt, ceea ce impresionează într-o bună măsură este şi ceea ce se simte, pe lângă muzică. Nu este doar proba unor incredibile voinţe, ci îndemnul de a încerca şi noi să nu ne limităm la croiala adesea prea strâmtă în care se desfăşoară propria noastră existenţă. Pentru că, de fapt, nu doar muzica, ci şi viaţa însăşi ne aparţine, de fapt, tuturor.
Aşadar, dacă toţi ambasadorii din lume…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
