Ziarul de Duminică

DALLAS, 30

DALLAS, 30
05.09.2008, 00:35 92

Iar dupa Revolutie, intr-un acelasi elan idolatru, un miliardar autohton de carton a ridicat la Slobozia o copie fidela a ranchului Southfork.
Imi amintesc, din anii copilariei, cum la ora difuzarii serialului strazile bucurestene deveneau pustii. Toata lumea se grabea sa ajunga acasa, in fata televizoarelor, pentru a prinde ultimele suferinte din dragoste ale lui Bobby si cele mai noi masinatiuni ale lui J.R. In Romania ceausista, care devenea tot mai cenusie si mai trista, serialul acesta a reprezentat un adevarat fenomen social. In anii '80, televiziunea nationala si-a redus programul la o "esenta" de doua ore pe zi, cu telejurnale oficiale si, intre ele, una-doua emisiuni propagandistice. Abia sambata seara mai scapa cate un film american, care de regula prezenta viata grea a muncitorului de acolo, a sclavului negru, a tuturor exploatatilor pusi la jug.
Retrospectiv, se poate spune ca Dallas a fost ultima poarta deschisa, pentru noi, catre acea societate americana care, mai apoi, ne-a fost prezentata exclusiv reductionist, tendentios, caricatural. Din istoria familiei Ewing, prezentata si serializata in episoade cu destule clisee si naivitati, se putea vedea ce este aceea economie de piata, ce inseamna de fapt un parteneriat intr-o afacere, care este structura actionariatului, ce rol are capitalul. Nu mai putin, cat de importanta este familia, alaturi de individ, in ecuatia businessului american. J.R., machiavelicul frate al angelicului Bobby, ne-a devenit tuturor foarte simpatic tocmai prin suprapunerea lui perfecta, in mentalul nostru, cu tiparul capitalistului pur-sange. Voia mereu sa castige si cu aceasta i-a sedus, practic, pe toti bietii cobai ai clasei muncitoare, intoxicati ideologic cu "etica si echitatea socialista".
Un fapt si mai important a fost ca acest serial ne-a facut sa visam la o societate si la o lume, pe atunci, inaccesibile. Nu numai o lume cu femei frumoase si bauturi fine pe marginea piscinei (cand noi ne calcam in picioare pentru ratia de ulei si mergeam la fabrica la primele ore ale diminetii), dar o lume cu atatea posibilitati de a opta, cu atata libertate de a se manifesta.
Am inteles, urmarind fascinati Dallas, ca de fapt vrem sa traim ca ei, ca dusmanul de clasa repartizat noua de tovarasi preaiubitori si grijulii.

AFACERI DE LA ZERO