• Leu / EUR4.7383
  • Leu / GBP5.3832
  • Leu / USD4.2016
Ziarul de Duminică

Datoria amintirii

Calendarul persecutiei religioase in tarile comuniste (V)

Revenim in atentia cititorilor cu inca o serie de fragmente din cartea lui Sergiu Grossu - "Datoria amintirii. Calendarul persecutiei religioase in tarile comuniste" -, volum in curs de aparitie la Editura Masina de Scris.
Aflam si din insemnarile care urmeaza in cate feluri si cu cata sete a fost lovita Biserica. Una dintre metodele cele mai perfide a reprezentat-o subordonarea ei, transformarea slujitorilor Bisericii in slujbasi ai statului comunist. Cei care acceptau pactul puteau ajunge peste noapte patriarhi, iar cei care nu-l acceptau puteau ajunge, tot peste noapte, in puscarii, pentru tot restul vietii. Sau puteau fi impuscati in timp ce oficiau slujba in biserica, in mijlocul credinciosilor. Sau puteau fi internati in spitale psihiatrice. Cat despre credinciosii mai impetuosi, care nu se sfiau sa-si proclame credinta in public, se gaseau numeroase solutii de reducere la tacere: amenzi, agresiuni, anchete, prelucrari la locul de munca, concedieri, retragerea drepturilor parintesti etc. etc.
 
15 AUGUST 1918
In ziua de sarbatoare a Adormirii Maicii Domnului, a fost ucis de bolsevici preotul Andrei Volianski, din satul Kosulski. "Sfanta Liturghie tocmai se terminase - povesteste Mihail Polski in cartea sa "Noii martiri ai pamantului rus" - si se spuneau rugaciunile speciale in fata icoanei Sfantului Nicolae. Biserica era plina pana la refuz de credinciosi reculesi. Deodata, cativa soldati rosii, precedati de un comisar, au intrat in biserica si i-au ordonat preotului sa inceteze cu slujba si sa-si dea jos imbracamintea cu care oficia. Parintele Andrei a refuzat sa se supuna, zicandu-le ca puteau sa-l omoare, daca pentru asta venisera. Comisarul a tras de foarte aproape trei gloante in capul parintelui. Cadavrul acestuia a stat toata ziua intins in biserica. Abia a doua zi, doi preoti din vecinatate, Alexei si Aleksandr, au putut sa vina pentru a-i face toaleta funebra defunctului. Dupa ce au pus trupul neinsufletit intr-un sicriu, au sfintit biserica, pentru a o purifica in urma sacrilegiului comis, au oficiat slujba si l-au inmormantat pe parintele Andrei".
 
27 AUGUST 1967
A avut loc intr-o poiana, in mijlocul padurii, langa satul Plosko, in U.R.S.S., o adunare de rugaciune, considerata de autoritatile comuniste "o infractiune fata de ordinea publica". Crestinii evanghelici baptisti au vrut sa comemoreze astfel centenarul fondarii comunitatii lor in Rusia. "Marii vinovati" pentru aceasta sarbatorire linistita au fost credinciosii Feidak si Vilsinski, condamnati la 5 ani de inchisoare, ca niste infractori de drept comun. "Si toate acestea se petrec in cursul anului care a fost declarat anul drepturilor omului! - se poate citi intr-un apel al comunitatii din Brest, semnat de 230 de membri. Va cerem sa luati in considerare faptul ca nu noi am fost aceia care am preferat sa ne intalnim sub cerul liber, ci, in realitate, am fost fortati s-o facem, n-am avut de ales pentru ca ni s-a confiscat casa de rugaciuni in 1960. Intalnirea noastra a avut loc la mare distanta de orice fel de locuinta, de aceea consideram ca este exclus sa fi tulburat in vreun fel linstea publica".



9 SEPTEMBRIE 1990
In timp ce se afla in parohia sa din Novaia Derevnia, pentru a oficia slujba religioasa,  - ne informeaza periodicul "Mesagerul ortodox" (nr.116/1991) - parintele Aleksandr Men, una dintre figurile proeminente ale Noii Biserici ruse din timpul Perestroikai, a fost asasinat de niste "necunoscuti". Un asasinat caracterizat prin trasaturi demoniace, datorate atat atrocitatii circumstantelor, cat si vointei deliberate a asasinilor de a-l lovi pe unul dintre preotii cei mai activi, unul dintre cei chemati sa salveze multimile de credinciosi ai Bisericii, sa transmita mesajul Bisericii tuturor membrilor societatii. Om de credinta si de cultura, parintele Aleksandr Men era angajat intr-o munca imensa. Multiplica documentele conferintelor si carti de cult si reusise, invingand toate dificultatile (...), sa creeze o adevarata comunitate, comunitate unita care, la randul ei, isi intindea antenele in lume.   



13 SEPTEMBRIE 1948
In catedrala din Caransebes, patriarhul ortodox Iustinian Marina a tinut o pretinsa predica in favoarea intoarcerii oilor ratacite, adica a credinciosilor greco-catolici, acasa, la Biserica-mama: "Am avut de suferit din partea romano-catolicilor, ca din partea unor oameni pe care ii consideram drept pulbere marunta, ca din partea unor oameni care par sa apartina unei clase fara cultura. A venit momentul sa intronam egalitatea intre noi, asa cum propovaduieste crestinismul. Trebuie insa sa avertizez: daca acesti falsi preoti, tradatori de tara, vor mai incerca inca sa-si insele credinciosii, noi ii vom aduna laolalta pe acesti credinciosi. Primul patriarh al tarii, Miron, a proclamat si a infaptuit unificarea in plan politic si national; al treilea patriarh are ca sarcina unificarea Bisericii intr-o singura armata de credinciosi. Va asigur ca toate angajamentele luate de mine vor fi respectate, avand in vedere ca singura noastra preocupare consta in dezvoltarea, prestigiul si intarirea Bisericii ortodoxe romane. Traim timpuri noi, dar mai sunt unii care se plang de ele inca, vorbind despre minunatele timpuri de altadata. Epoca actuala nu este una rea; ea trebuie sa dea nastere unei lumi noi. Suntem plasati intr-un timp de unde putem vorbi despre viitorul Bisericii ortodoxe romane in tara noastra".



29 SEPTEMBRIE 1949
Congresul politic consultativ din China populara a adoptat "Programul comun" al carui prim articol garanteaza tuturor cetatenilor din China "dreptul la libertatea gandirii, a cuvantului, a presei, a corespondentei, dreptul de asociere, de stabilire a domiciliului, de deplasare, dreptul la securitatea personala, dreptul de libera alegere a confesiunii religioase, de libera participare la procesiuni sau la alte manifestari publice (fie in calitate de organizator, fie de participant). Dar aceasta pretinsa libertate, proclamata de "Programul comun", a fost putin cate putin redusa la zero, prin masuri de restrictie progresive. "In numele luptei pentru apararea principiilor si institutiilor marxiste, clerul a continuat sa fie tinut in izolare si sub supraveghere. Misionarii au fost acuzati de activitati antiguvernamentale, de propaganda in scopul raspandirii superstitiilor, de tradare in favoarea imperialismului american. A inceput, in diverse locuri, sa se interzica orice ceremonie religioasa, considerata drept "pierdere de timp, nociva pentru productia nationala". (Albert Galter, "Comunismul si Biserica catolica")



20 OCTOMBRIE 1946
Cardinalul Mindszenty scria in legatura cu celebra afirmatie "religia este o afacere privata": "Faptul ca purtam parul ondulat sau drept, ca mancam carne sau ca preferam sa fim vegetarieni - acestea pot fi considerate afacere privata. Acestea nu-i afecteaza in nici un fel pe ceilalti si nici societatea. Dar deja nu mai este o afacere privata pentru Stat, daca in gradina mea cultiv mai mult de doua sute de picioare de tutun; sau daca trec prin alambic drojdie de pruna fara sa anunt perceptorul. Acolo unde religia devine o afacere particulara viata este sufocata sub coruptie, pacate si cruzime".



25 NOIEMBRIE 1975
Puterea comunista a dus la indeplinire hotararea de a demola biserica din satul Raskovo, situat la 170 de kilometri de Chisinau, in Moldova sovietica. "In acea zi - se relateaza intr-o scrisoare adresata Papei Paul al VI-lea de catre catolicii germani si polonezi, rezidenti in R.S.S. Moldoveneasca - in fata fiecarei case stateau cate trei, patru sau cinci militieni, pentru a-i impiedica pe oameni sa iasa ca sa nu stanjeneasca demolarea bisericii. In acea zi, copiii au fost chemati la scoala la orele 8,00 dimineata, si nu la 9,00, ca de obicei. Mai mult de 15 militieni au stat de paza la scoala pentru a le interzice copiilor sa iasa in strada. Au fost aduse numeroase utilaje, transportoare, buldozere pentru a demola biserica. In zona au venit militieni din patru regiuni ale Moldovei. Chiar si armata a fost prezenta. S-a lucrat de la orele 9,00 pana la 16,00. In locul bisericii n-a ramas decat un camp arat. Este imposibil de exprimat in cuvinte durerea oamenilor si spectacolul care a avut loc cand credinciosii, adunati seara pe campul gol, au ingenuncheat, cu mainile impreunate in forma de cruce, pe locul unde fusese altarul si, hohotind, au implorat mila divina". 



27 DECEMBRIE 1943
Intr-un lagar din provincia siberiana Magadan a murit de foame preotul Piotr Iakovlevici Vins, unul dintre conducatorii bisericii baptiste din Uniunea Sovietica. "In cursul iernii lui 1937 - isi aminteste fiul lui Piotr, preotul Gheorghi P. Vins - au trecut deseori prin fata casei noastre convoaie masive de detinuti, barbosi si cu fetele supte. Imbracati in zdrente sumbre, cu desagi in spate, ei inaintau supusi pe sosea, in directia garii, privind avid in toate partile, cautandu-si din ochi rudele sau prietenii. Am iesit in strada si le-am cercetat fetele, cu speranta nebuna ca tatal meu s-ar fi putut afla printre ei. Dar cand mi-am dat seama ca tata nu era in nici un convoi, m-am intors acasa cu inima impovarata de durere".
 
Din volumul cu acelasi titlu, in pregatire la Editura Masina de Scris. Traducere din limba franceza de Domnita Stefanescu



 

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7383
Diferență: -0,1433
Ieri: 4.7451
Azi: 4.2016
Diferență: -0,1995
Ieri: 4.2100
Azi: 5.3832
Diferență: -0,3923
Ieri: 5.4044
Azi: 4.1734
Diferență: -0,0216
Ieri: 4.1743