A apărut, la jumătatea lunii aprilie, la editura Odile Jacob,volumul "Marea fraudă. Crimă, subprime, şi crizefinanciare"(foto 1)*. În doar 300 de pagini, autorul(poliţist, între altele) retrasează istoria crizei ale căreimanifestări le resimţim, din plin, şi azi - o istorie remarcabilăprin limpezimea sintezei, dar înfricoşătoare prin naturaconcluziilor.
Autorul volumului, Jean-François Gayraud (foto 2),diplomat al Institutului de Studii Politice din Paris şi alInstitutului francez de criminologie, este specialist în crimăorganizată, jurist şi, actualmente, comisar de divizie în cadrulPoliţiei naţionale (dar având doar funcţii didactice). Omulanchetează cu răbdare, pune filă lângă filă, dă la o parte totbalastul (cine dintre noi ar avea timp şi chef să citească miile depagini ale Raportului Comisiei Congresului American, din ianuarie2011, sau raportul Levin-Coburn al Senatului?) şi ridică, însfârşit vălul asupra realităţii dezastrului. Interesant este faptulcă investigaţia sa ajunge la aceleaşi concluzii cu cele aleparlamentarilor americani, dar pe căi complet diferite. În plus,aşa cum sugeram, nu e nevoie să stai cu picioarele în apă rece casă citeşti tot vraful fastidios de amănunte pescuite de americani,ba mai mult, te poţi delecta cu stilul în care sunt expuse faptele,pentru că Gayraud are un condei alert şi temeinic exersat (esteautorul unor volume de succes, precum "Showbiz, people şi corupţie"sau "Lumea mafiilor").
Cea mai izbitoare evidenţă a studiului este că marea crizăa subprimelor a fost o vastă operaţiune criminală în care au fostimplicaţi, în grade desigur diferite, bună parte dintre actorii depe Wall Street. Adio, deci, concluziilor acelor economişti care nuau încetat să vorbească despre "disfuncţionalităţile pieţelor" saucare au invocat "teoria ciclurilor". Şi, tot aşa, adio soluţiilorsimpliste care au folosit străvechea logică a "ţapului ispăşitor"şi care au desemnat doar câţiva tartori, vinovaţi în principal decinism. Cangrenarea societăţii contemporane de către crimaorganizată a atins un înalt grad de periculozitate şi nu poate fioprită decât prin diagnostice criminalistice necruţătoare, precumcel de faţă.
Analiza lui Gayraud porneşte de la o subtilă descriere acadrului politic care a îngăduit marea escrocherie. Istoria crizeiactuale ar începe, potrivit autorului, de la marea criză a caselorde economii americane (savings and loans) din anii 80,neglijată mult timp de către analişti. Între 1982 (Garn St. GermainAct) şi 1999 (Glass-Steagall Act), un grup de oameni de afaceri(atât republicani cât şi democraţi) a dărâmat sistematic totansamblul de metode de siguranţă şi prevenire pus la punct deRoosevelt (New Deal) după mare criză din 1929, cu acordul uneiimportante părţi din intelectualitatea americană a marilor"business schools". Rezultatul a fost prăbuşirea caselor deeconomii americane care, potrivit lui Gayraud, l-au costat pecontribuabilul american echivalentul întregii implicări financiarea SUA în cel de-al Doilea Război Mondial. Această slăbire amăsurilor de siguranţă a permis valuri întregi de jafuri, comiseuneori de diverse mafii, alteori de către înşişi conducătoriicaselor de economii, ademeniţi de noile oportunităţi de îmbogăţirepeste noapte.
În 2008, susţine autorul, a fost reluat, practic, acelaşiscenariu, atât doar că amploarea lui a fost una planetară. Înfundal, cam aceleaşi personaje, printre care faimosul AlanGreespan. Iar în final, un avertisment care dă de gândit: Madoffeste, cu siguranţă, un negustor necinstit, dar în spatele luiexistă o suită impresionantă de hoţi neprinşi.
*) La Grande Fraude. Crime, subprimes et crisesfinancières de Jean-François Gayraud, ed. Odile Jacob, 22,90€
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
