Dacă ar exista un top al cuvintelor în vogă, mijlocul anului2011 ar consemna, cu siguranţă, în fruntea clasamentului semnătura, în variantele ei electronică şi digitală . Frecvenţa sporită asintagmei semnătură electronică/ digitală în media românească aacestor zile se explică prin proverbialul zor al românului pentru arezolva în ultima clipă lucruri pe care ar fi trebuit şi ar fiputut să le facă pe îndelete, din timp: după 1 iulie 2011, suflareaantreprenorială din ţară, fie ea mare, mijlocie sau mică (suflarea,nu ţara) trebuie să emane declaraţiile fiscale exclusiv în formatelectronic, transmiţându-le via internet, iar semnarea lor,evident, trebuie făcută tot electronic sau digital (pentru perecheaomonimică digital "dactilar"/ digital "numeric" trimitem laarticolul nostru din 19 august 2009).
Nici semnătura electronică, nici semnătura digitală (vom vedea,mai jos, că semnifică lucruri diferite) nu sunt acte ale persoaneiumane reale, autonome, ci artefacte, creaţii ale persoanei create,ideaţii de grad secund, menite lumii paralele, virtuale. Spredeosebire de iscălitură (care continuă să fie pusă cu creionul pehârtie), semnătura electronică nu reprezintă persoana reală, ci oidentifică în spaţiul virtual, conform unor reguli stabilite de oautoritate mundană supraindividuală (statul).
Legea românească în materie, promulgată în primul an al nouluimileniu (Legea 455 / 2001), defineşte, la articolul 4, paragraful3, semnătura electronică (în cuprinsul legii nu se foloseşteadjectivul digital) drept "date în formă electronică, caresunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronicăşi care servesc ca metodă de identificare". Paragraful următor(par. 4) delimitează semnătura electronică extinsă, care arecaracter de unicitate (este legată exclusiv de semnatar, pe care îlidentifică în spaţiul virtual, lipsa ei însemnând fie că textul nuemană de la cel care pretinde că l-a creat, fie că textul a fostmodificat pe parcursul până la destinatar). Paragraful 6 defineştedatele de creare a semnăturii electronice: "coduri sau cheicriptografice private, care sunt folosite de semnatar pentrucrearea unei semnături electronice", iar paragraful 7 precizează ceeste un dispozitiv de creare a semnăturii electronice: "softwareşi/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele decreare a semnăturii electronice". În sfârşit, certificatul estedefinit, în par. 11, drept "colecţie de date în formă electronicăce atestă legătura dintre datele de verificare a semnăturiielectronice şi o persoană, confirmând identitatea aceleipersoane".
Pentru cititorii confuzionaţi de amestecul acesta de jargonjuridic şi informatic, să încercăm să sintetizăm, într-un limbajcât mai apropiat de limbajul comun, mecanismul de "semnare" a unuidocument electronic. Dacă "semnătura electronică" este genul,"semnătura digitală" este specia. Putem semna electronic undocument aplicându-i, de pildă, o semnătură fizică scanată şistocată pe computer. O asemenea semnătură nu este însă una sigură,mai ales atunci când documentul urmează a fi transmis pe canalepublice, nesigure, cum este internetul. Pentru aceasta este nevoiede o semnătură digitală.
Semnătura digitală a devenit posibilă numai după ce, pe lamijlocul anilor '70, a fost imaginat sistemul de cifrareasimetrică, bazat pe folosirea unei chei publice şi a uneia private(cel clasic, simetric, folosea o singură cheie, secretă, şi pentrucodarea şi pentru decodarea mesajului). În clipa în care amterminat de scris-redactat, la computer, un document şi trebuiesă-l semnăm, documentul este criptat utilizând o cheie privată,urmând a fi decodat de către destinatar cu ajutorul unei cheipublice. Am spus "o cheie" şi nu "cheia", pentru că perechea dechei, publică şi privată, este generată de un dispozitivindividual, de tipul e-Token, de fiecare dată când este semnatdigital un document. Destinatarul primeşte documentul, îl decodeazăcu ajutorul cheii publice şi primeşte, ataşat documentului, uncertificat care atestă că documentul provine de la persoana carel-a semnat şi că nu a suferit modificări în timpultransmiterii.
Dacă în Statele Unite deosebirea dintre semnătura electronică şicea digitală este legiferată, în UE se vorbeşte exclusiv desemnătura electronică, corespondentul semnăturiidigitale fiind la noi, în legea din 1991, semnăturaelectronică extinsă.
Presa noastră foloseşte indistinct perechea semnăturăelectronică - semnătură digitală, uneori în cuprinsul aceluiaşiarticol: "Camera superioară a Parlamentului german a aprobat, lasfârşitul săptămânii trecute, o măsură prin care se autorizeazăsemnătura electronică în tranzacţiile efectuate pe Internet ş…ţLipsa unui standard pentru semnăturile digitale a limitattranzacţiile din multe domenii..." (Adev. 13 III 01 p. 6). Unsinonim mai rar pentru semnătura electronică este amprentăelectronică ("Obligatorie de la anul, semnătura electronică vafi necesară de exemplu la înscrierea copilului la şcoală sau laînmatricularea maşinii. Amprenta electronică nu se va obţinegratuit, ci contra cost", antena3.ro 13 IV 10).
Nu ştim dacă mesajele de amor trimise pe internet vor fi, deacum înainte, semnate digital, dar cele către fisc poartă, după 1iulie 2011, încorporate, chiar dacă nerostite, versurile din titlulnostru…
Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi dinacest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR (Dicţionarul deCuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
