Ziarul de Duminică

De la comedie la comA¨die

De la comedie la comA¨die
07.01.2003, 00:00 39

Comedia este, se stie prea bine, un gen foarte iubit de public. Oricat ne-am preface ca, la teatru, dorim sa asistam la dezbateri grave, oricat am pretinde ca tragedia sau, macar, drama ne inalta moral si ne rafineaza sufleteste, parca-parca ne simtim mai bine atunci cand, din sala, privim la intamplari vesele si ascultam vorbe hazoase. E un lucru pe care si teatrele il cunosc; mai mult, pe care il exploateaza pentru a ne convinge sa le trecem pragul. La fel de bine se stie insa ca nu e deloc usor sa pui in scena comedii...
...Nu ca ar fi, automat, mai simplu sa montezi (bine) drame! Comedia are insa nevoie din partea creatorilor ei scenici de un "simt" aparte, care nu e totuna cu simtul umorului - pe care, totusi, il include -, nici cu simtul ritmului - pe care, totusi, il reclama -, nici cu simtul "poantei" - pe care, totusi, il presupune. Scurt pe doi: nu se stie de ce, dar e greu sa faci comedie.
Teatrul de Comedie este o institutie care, prin insasi denumirea ei, are ca obligatie montarea acestui gen. Cea mai recenta realizare a sa se numeste ...escu  de Tudor Musatescu, in regia lui Alexandru Dabija. Scrisa in 1933, ca un fel de continuare a deja celebrei Titanic Vals, ...escu  e o satira politica ascutita, infatisand masinatiunile unor parlamentari din epoca; din toate epocile, iti vine sa zici, uitandu-te in jur... Adolescentii si tinerii din Titanic...  au crescut, au slujbe, partide, neveste, amante; fauna care, in textul-mama, evolua in lumea marunta a mahalalei de provincie, s-a mutat la Bucuresti si... conduce natiunea. Comedia, mai incrancenata decat precedenta, nu are insa forta si nici adancimea aceleia.
Alexandru Dabija a intuit bine natura mai superficiala a textului si a ales, stilistic, o tonalitate mai usoara, incercand, conform propriilor declaratii, sa refaca stilul interbelic de mizanscena, in care inovatia regizorala propriu-zisa era minima. Asadar, in decorul hiperrealist al lui Puiu Antemir, sub un ecleraj lipsit de modulatii, piesa este lasata exclusiv in sarcina actorilor. Procedeu temerar astazi, caci, daca un interpret cu experienta si "clasa" lui Ion Lucian se descurca excelent, acaparand, practic, scena, ori de cate ori intra, un tanar cu scoala mai recenta, precum Radu Banzaru, pare picat din (in) alta lume. Tot asa, daca Vladimir Gaitan, Gabriela Popescu, Mihaela Teleoaca sau Gheorghe Simonca propun cu autoritate "portrete" ce se retin, Delia Nartea sau Mihaela Macelaru schiteaza cu timiditate "aparitii" ezitante. Or, comedia interbelica excela tocmai prin jocul actoricesc...
Teatrul "Nottara" este, la randul sau, prin asezarea "la bulivar", o scena dedicata comediei. Printre ultimele productii "de profil" se numara Doamna nevazuta de CalderA3n de la Barca, in regia lui Alice Barb. Imi amintesc de piesa dintr-o inregistrare radiofonica avand-o in rolul "titular" pe Carmen Stanescu; sunt ani de atunci, dar inca n-am uitat hazul sprinten al acelui spectacol si farmecul interpretilor (pe care doar ii auzeam!). Am mers la "Nottara" cu speranta ca voi regasi acea piesa delicioasa pe care o tineam minte.
Superbele decoruri si costume semnate Stefania Cenean, muzica bine aleasa (de regizoare) si un foarte impresionant "numar" coregrafic sustinut de Adrian Dumitru, tanar actor care a urmat stagii de pregatire pentru dansul flamenco in Spania, m-au facut sa cred, la inceput, ca experienta placuta se va repeta. Eroare! Spiritualele replici ale lui CalderA3n, dramaturg de geniu din secolul17 (secolul spaniol "de aur"), devin in spectacol pretext pentru jocuri de cuvinte si... de gesturi cel mai adesea triviale, de o comicarie caznita, obosita si nesarata. Actorii - cu exceptia lui Catrinel Dumitrescu si, poate, a Cristinei Stoica-Ivanciuc, care izbutesc sa pastreze tonul corect si o oarecare subtirime a intruchiparii - vorbesc rau, se misca dezordonat si par nelalocul lor in vesmintele elegante. Surpriza cu atat mai dezagreabila cu cat o stiam pe Alice Barb ca pe un om de gust si un artist de tinuta. Dar, pasamite, e mai usor sa faci comA¨die decat comedie...   



Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar



 

AFACERI DE LA ZERO