Papă din 2005, Benedict al XVI-lea avea, la acea dată, 78 de ani. De la balconul Basilicii Sf. Petru, din Vatican, au fost atunci rostite, conform tradiţiei, cuvintele: "Habemus Papam!" - "Avem Papă!"
Papa, cum se ştie, este ales. După opt ani, Papa Benedict al XVI-lea a anunţat că abdică (sau se retrage, cum vreţi). Slăbit de vârstă şi de boală, acum în vârstă de 86 de ani, Suveranul Pontif a dovedit că are uriaşa putere de a-şi accepta şi recunoaşte lipsa de putere. În situaţia dată, anunţul retragerii/ renunţării/ abdicării este anunţul unui învingător, nicidecum al unui învins. Este anunţul făcut de un om-instituţie care, deşi ajuns în suprema funcţie/ poziţie/ demnitate a Vaticanului şi a întregii Biserici Catolice, admite că este acum, la fel ca oricare, doar un boţ de ţărână însufleţită, pe care timpul l-a tocit şi l-a uzat. Putea, Benedict al XVI-lea, să rămână aşezat în Scaunul papal. Putea alege să rămână un concept, o abstracţiune adorată, un subiect de PR. A ales însă calea cea mai anevoioasă, a ales soluţia cea mai umilă şi, de aceea, cel mai greu de acceptat. A ales să fie om. Cu slăbiciunile trupeşti şi neputinţele fiecăruia dintre noi. Mărturisite.
Gestul lui Benedict al XVI-lea ne spune că, pe coordonata timpului lumesc, "Habemus Papam!" ar trebui să fie flancat, de-a stânga şi de-a dreapta, de "Habemus Hominem!".
Papii, cum spuneam, sunt aleşi. De născut ne naştem cu toţii oameni. Unii (nu puţini, din nefericire), după ce sunt aleşi (şi nu neapărat Papi) uită ce sunt cu adevărat, şi anume ce-au fost când s-au născut. Ba uită chiar şi că s-au născut, se trag de brăcinari cu zeii şi "joacă la zaruri norocuri şi haruri..."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
