Ziarul de Duminică

De la India la Indiile Africii/ de Marius Vasileanu

De la India la Indiile Africii/ de Marius Vasileanu

Autor: Marius Vasileanu

01.08.2013, 23:51 173

A rezultat o splendidă carte de amintiri: “De la India la Indiile Africii”, apărută anul acesta la Editura Pandora M (Grupul editorial Trei). Chiar dacă Daniela Ţane este foarte tânără încă, pare a fi trăit mai multe vieţi. Trebuie subliniat şi faptul că înainte de a ajunge să lucreze la Crucea Roşie, Daniela Ţane a fost timp de câţiva ani în India ca funcţionar pe probleme culturale în ambasada României. Iată de unde şi titlul cărţii de faţă: este rezultatul călătoriilor autoarei prin Asia şi India, în special, prelungite ulterior cu mai mulţi ani de misiuni în Indiile Africii (Etiopia) şi alte ţări ale continentului negru.

Publicate aleatoriu în diverse reviste, inclusiv în “Adevărul literar şi artistic“, scrierile Danei Ţane palpită de viaţă şi de bucurie. Este vorba despre bucuria de a descoperi oameni noi, locuri şi monumente, peisaje şi oameni, tradiţii şi culturi îndelung visate. Este, în fond, un jurnal de bord ale cărui trăsături iniţiatice personale devin exemplare şi importante pentru orice cititor.

Spre pildă, pentru cititorul fascinat încă de India, cele câteva pagini dedicate oraşului Calcutta (numit al “lui Eliade”) nu pot decât să-l îmbogăţească. Mergând pe urmele lui Eliade şi ale profesorului său Dasgupta, ale fiicei acestuia Maitreyi. Iată că, peste timp, Eliade pare a fi fost răzbunat: “La câţiva ani după dramatica poveste de dragoste a fiicei, soldată cu surghiunul tânărului Eliade din casa maestrului, profesorul însuşi cade în mrejele aceleiaşi iluzii (eterna maya despre care vorbeşte şi Eliade în Memorii), şi, îndrăgostindu-se de o studentă, fuge cu ea. Familia este stupefiată şi îl reneagă. Are loc divorţul, urmat de un adevărat scandal. «Viaţa nu este niciodată nedreaptă», sunt cuvintele cu care se încheie unul dintre filmele mele indiene favorite, care îmi revin cu regularitate în minte, în momente ca acesta.“ (p. 45). Autoarea a făcut îndelungi demersuri pentru instalarea unei plăcuţe memoriale pe fosta casă în care Eliade învăţase alături de maestrul său Dasgupta. Din păcate, birocraţia indiană cumulată cu birocraţia şi prostia românească au blocat acest gest.

Şi cum India înseamnă înainte de orice căutarea înţelepciunii, Danela Ţane ajunge să bată la uşa câtorva înţelepţi. Între aceştia, Suren Goyal – figură importantă (mareşal) al armatei indiene, dar, totodată, unul dintre cei care erau cu adevărat cunoscători ai tradiţiei spirituale a acestei ţări: “Bătrânul maestru are o mulţime de discipoli în câteva ţări din Europa de Est, printre care şi în România, unde a făcut mai multe călătorii, în anii 1970, pentru a preda yoga. Suren Goyal este maestrul spiritual la care visează orice căutător în domeniu. Întreaga sa persoană emană înţelepciune, căldură umană şi lumină. La cei aproape 90 de ani ai săi, deşi făptura îi este împuţinată sub povara anilor, vigoarea şi vitalitatea nu l-au părăsit şi nici agerimea spiritului. M-a primit deschis, cu prietenie, iar după ce a aflat că vin din România, a început să-mi povestească despre călătoriile făcute în ţara mea, din 1974 până prin 1984. Mi-a mărturisit că românii i-au plăcut în mod deosebit, pentru că sunt un popor care-l iubeşte pe Dumnezeu” (p. 90-91).

Locuri legendare, precum Rishikesh, ţări total exotice românilor, precum Nepalul, misterioase şi, într-o anume măsură periculoase locuri ale Africii – toate acestea se regăsesc în cartea Danielei Ţane. Nu în cele din urmă sunt de amintit misiunile sale în cele mai fierbinţi spaţii ale Africii ultimului deceniu – şi ne referim la zonele a căror temperatură este ridicată din motive politice. Câteva din tainele misiunilor încredinţate de Crucea Roşie sunt dezvăluite printre poveştile din taberele de refugiaţi.

Observaţiile antropologice sunt preţioase – aducând astfel noi mărturii legate de spaţii atât de străine românilor de rând: “De trei luni de când mă aflu în Tanzania, privesc cu ochi şi mai admirativi Etiopia, iar acum, revenită pentru o săptămână în Addis Abeba, aproape că am nostalgii. Costumele albe etiopiene, în special cămăşile lungi până la genunchi ale bărbaţilor şi pantalonii strânşi pe picior sunt mult mai aproape de kurta-pijama indiană, decât de coloratele bubule africane, înrudindu-se mult şi cu cioarecii şi cămaşa românească. Ortodoxia practicată de etiopieni, cu străvechi rădăcini iudaice, rigide, dar conservând o demnitate ce vine din negura timpurilor, e mai aproape de religiozitatea hindusă decât de creştinismul sincretic practicat în Africa, unde slujbele sunt de la un capăt la altul, o suită de cântări în ritmuri vii şi dansuri cu rădăcini păgâne“ (p. 289).

Cea mai bună încheiere a acestei prezentări îmi pare a fi totuna cu finalul prefeţei volumului, unde Sorin Alexandrescu rezumă esenţa cărţii şi vocaţia autoarei: “Daniela Ţane a descoperit, dincolo de cele două atitudini dificil de reunit, respectul pentru Asia ori Africa, şi refuzul mizeriei de acolo, a localnicilor şi a comercianţilor, o a treia valoare, supremă: forţa morală“ (p. 17).

Fără doar şi poate, forţa morală a acestor pagini provine din încărcătura lor spirituală - parte a spiritualităţii lumilor pe care Daniela Ţane le descrie.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO