Ziarul de Duminică

De la neolitic la postmodernism/ de Raluca Băloiu

De la neolitic la postmodernism/ de Raluca Băloiu

De la neolitic la postmodernism

Autor: Raluca Baloiu

28.09.2012, 00:03 327

Vizitând expoziţia de la Orizont (unul din spaţiile în care se desfaşoară amplul eveniment "Arte în Bucureşti", aflat la ediţia a III-a), gândul m-a trimis la acel téchnē grecesc care viază numai prin existenţa unuiepistêmê.Téchnē, nu în sensul de meşteşug (aşa cum eronat s-a răspândit termenul în decursul timpului), ci în sensul de a deţine ştiinţa producerii artei şi, mai apoi, ştiinţa de a produce propriu-zis arta. Într-un cuvânt, aşa cum téchnēînsoţea epistêmê, în viziunea lui Platon şi Aristotel. Cum ştiinţa artei (epistêmê)naştearta meşteşugului (téchnē), se poate remarca în lucrările de artă decorativă, efort curatorial lăudabil al Cristinei Bolborea şi al lui Alexandru Dan Roşeanu.

Traseul expoziţional este deschis de lucrări, ce se impun în spaţiul galeriei prin dimensiunile augmentate. Uneltele neolitice ale lui Nicolae Moldovan transformă materialul într-un obiect artistic. Argila, cea cu ajutorul căreia este creată forma, devine, de data aceasta, cea care modelează forma. Materialul modelat devine unealtă în lucrările "Nicovala", respectiv "Dalta". Artistul aduce în contemporaneitate uneltele neoliticului, la o formă epurată, cizelându-le cu straturi de angobă. Materialul devine un mijloc de exprimare plastică şi pentru Cristina Bolborea. Artista investighează materialul, descoperind proprietăţile energetice ale acestuia. Cristina îşi alege un obiect casnic, dar de-o importanţă majoră în cultura chineză. Subiectul ales din arealul oriental, este lăsat undeva în subsidiarul lucrării. Cu o întreagă istorie în spate, acest tip de pernă a fost utilizat de chinezi, cu scopul de a conserva energia corpului. Chinezii aveau credinţa că, în timpul somnului, pernele moi ar putea fura energia vitală. Utilizarea frecventă a acestui tip de pernă a permis, în secolul al VI-lea, dezvoltarea motivelor decorative. Cristina surprinde exact acest moment din istoria artei - începutul producţiei de perne din ceramică, din timpul dinastiei Sui - moment pe care îl aduce în contextul contemporaneităţii. Energiile din material, îşi dovedesc încă o dată existenţa prin lucrarea "Structuri", a lui Lucian Butucariu. Sculptura din sticlă termofuzionată vine să dovedească, încă o dată, că materialul construieşte forma. Şi pentru Vasile Tolan materialul devine subiectul lucrării. Totul porneşte de la ludicitatea materialului - un experiment în porţelan… Tehnica naşte limbajul artistic, iar mesajul în sine ocupă un loc secund. Papirusul reprezintă mai degrabă mesajul materialului şi al transferului de text. Aş îndrăzni să spun că Tolan este un scrib al contemporaneităţii. Liviu Russu experimentează şi el o nouă formă de material, gresia. Maniera de lucru a sculptorului monumental Liviu Russu transpare în lucrarea de dimensiuni mici, "Fort". Trecerea de la consistenţa şi însemnătatea materialului, la contopirea acestuia cu forma si conţinutul - asemeni unui tot unitar - o regăsesc în sculptura "Mirabila sămânţă" a Gherhinei Costea. Materialul îmbracă forma, care conturează pe parcursul expoziţional, nu doar abstracţiuni, ci şi personaje. Lucrarea "Almanahul semnelor", instalaţie a tinerei Ioana Stelea, surprinde plăcut prin reprezentare şi tehnică. Artista degrevează figurativul de înfăţişare, redând numai esenţialul formei umane. Jocul introspectiv al Anielei Ovadiuc, transpare prin cele nouă autoportrete, din plăcuţe ceramice obţinute cu ajutorul transferului de imagine. Daniela Făiniş - obişnuita simezelor în aer liber (vezi expo Mogoşoaia), vine în expunere cu un portret la dimensiuni mici - o schiţă grafică, în "Crochiul vremurilor noastre". O altă lucrare care aminteşte de grafică, este porţelanul Dianei Butucariu - o carte - obiect. În "Amintiri de case", tânăra absolventă, îşi alege anumite pasaje din spaţiul căminului, transformând astfel obiectele casnice, uzuale, într-un subiect artistic. O friză a "Închipuirilor", cu personaje asemănătoare desenelor rupestre, vine să completeze spaţiul expoziţional în aceeaşi gamă. "Expresiile corporale" ale Ioanei Stoica şi "Personajul" Irinei Silvestru amintesc de figurativul cu însemne totemice, iar fragmentul de corp al Ileanei Ştefănescu, este un clar exemplu de postmodernism. În acelaşi spirit, Nicolae Moldovan vine în completarea simezei, aducând un personaj suprarealist, parcă din piesa lui Alfred Jarry, "Ubu Roi". Odată cu acest personaj, artistul ne invită să părăsim atmosfera neoliticului, cu care ne familiarizase la începutul expunerii.

Jocul tapiseriilor pe simeză începe cu simbioza muzicală din "Octopus", lucrarea lui Alexandru Dan Liviu Roşeanu, în tehnica haute-lisse. Dorina Horătău vine, în completarea simezei tapiseriilor, cu un imaginar subiectiv al temporalităţii, ilustrat conceptual în asamblajul "Lucruri din trecut". Colajul textil serigrafic al Otiliei Boeru - "Paravan, aripa stângă" este un bun exemplu de artă conceptuală, amintind de butadele politice ale lui Petru Lucaci. "Farmacia" Mădălinei Papastere trimite la o artă conceptuală, fără conotaţii sociale sau politice, dar cu substrat metafizic - spritul volatil al instalaţiei din sticlă devine reprezentarea păsărilor albastre din lucrarea "RS". Radu Popovici aminteşte de conceptul beuysian - "orice obiect poate deveni artă" - prin expunerea mecanismului unui aparat de radio. Vasele din "Cultura Bucureşteni", lucrare a lui Iulian Vîrtopean trimite spre pop art, ca dealtfel şi chiuveta din porţelan a lui George Cristea, denumită "Abis". Nicolae Zâmbroianu se apropie de optic-art prin lucrarea textilă "Izvor".

Pe un filon oarecum mai clasic, dar nu definitoriu, Marijana Biţulescu conturează puncte energetice din pânză textilă. Cella Neamţu este prezentă cu un motiv, devenit deja nelipsit al simezelor încă din anii '90 - fereastra de lumină. Şi nu în ultimul rând, lucrările Danei Marinescu, aduc o notă de umor, prin acordarea noilor posibilităţi de fiinţare obiectelor artistice desuete. Artista repune în discuţie kitsch-ul - din păcate un criteriu obişnuit societăţii noastre, care se situează în afara unei ştiinţe solide (epistêmê), şi a unui meşteşug artistic (téchnē).

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO