Mai mult decat trufasa glorie, pictorul a nazuit prin unduirea sensibila a culorilor sale sa smulga zeilor eternitatea! Este artistul care a innobilat si a dat maretie aspectelor umile din natura. Peisagistica lui este expresia unei asemenea perceptii a realitatilor si trairilor simple si nebagate in seama. "Exista si in natura laudarosenie si zorzoane pentru incantarea privirii noastre" - medita el spre amurgul carierei in solitudinea atelierului sau. Intr-o astfel de perspectiva trebuie inteleasa intreaga lui pictura: sintetismul extrem al filosofiei lui coloristice; inselatoarea saracie a asocierilor tonale pe care le folosea; evitarea impastarilor agresive si arogante; tentele de o precizie si o spontaneitate deconcertante, care creau iluzia unei continue ebosari a suprafetelor pe care picta. Aerul de notatie libera (libertatea fiind unul dintre statornicele lui principii estetice si creative), de schematism compozitional repetitive, dar intotdeuna impecabil rezolvat pictural, ofera dimensiunea aproape didactica a viziunii si conceptiei lui plastice.
Ceea ce in ochii multora parea sa fie o limita sau o neputinta a mestesugului sau pictural era rodul unei atitudini ca si al unei optiuni estetice, ferm intemeiata pe o cultura plastica compatibila temperamentului si sensibilitatii lui artistice, cu consecventa intrupata in propria opera. "Lirismul e desprindere si coborare in miezul sensibil al lucrurilor ce ne inconjoara" - se scruta el, la un moment dat, justificandu-si inclinatia spre savoarea meditativa si atmosfera poetica a imaginii picturale. "Eu nu pot sa le dau semenilor mei decat bucuria si iluzia fericirii prin atributele imaginilor plastice!" - nota artistul in jurnalul lui de atelier. "Prin ele am vrut sa reprezint si durerea si bucuria vietii si zbuciumul catre bine, adevar si frumos."
Cu astfel de marturisiri de credinta si cu asemenea imbolduri morale, Popescu-Negreni a alcatuit in contururi de o eleganta simplitate a rostirii plastice si cu mijloace de o asceta austeritate, imaginea unui paradis terestru lipsit de orice retorism monumental sau de frivola epatare. Toate aceste atribute definind, in fond, un spatiu de o densa spiritualitate si o profunsda reverberatie sensibila si reflexiva. Sunt atributele ce au particularizat, pana la esentializare, conceptia lui plastica, intr-un timp in care in orizontul picturii autohtone concurau individualitati artistice remarcabile prin viziunea lor novatoare si de originala reconsiderare a marilor traditii picturale, de talia lui Petrascu, Lucian Grigorescu, Pallady, Henry Catargi, Catul Bogdan, Ciucurencu, Iser... Cu cativa dintre ei se afla in relatie simpatetica. In plan stilistic, sunt descifrabile azi destule afinitati si compatibilitati nepolemice. Se afla, cu alte cuvinte, circumscris unui flux de spiritualitate si tendinte estetice din epoca, caracterizat de temperanta in expresia pur plastica si de atitudine rezonabila, echilibrata si bine motivata cultural in exercitiul propriu-zis.
In pofida staturii sale dominatoare, atletice, prezenta sa publica era una discreta, bonoma, mai degraba modesta, ingandurata si aureolata de un soi de noblete a solitudinii in care traia si lucra. Dintre mai "tinerii" sai confrati, apartinand oarecum aceleiasi familii artistice si comportamentale, asa cum o tradeaza si cateva din filele Jurnalui sau, mai apropiat s-a simtit, uneori cu o simpatie fatis marturisita, de Ion Pacea, Traian Bradean, Aurel Nedel, Marius Cilievici, Vasile Grigore, Vasile Blendea si alti cativa, intre care exercitiile de simpatie si chiar de admiratie erau reciproce si lipsite de ipocrizia complezentei.
Intr-un fel, pictorul si omul Popescu-Negreni a trait cam cum a pictat si a gandit. Marturia operei este, pe acest plan, expresia sinceritatii si delicatetii absolute! Desi pictura lui este intruchiparea naturaletei in exprimare, lirismul si acuitatea sensibila a observatiei in limitele realitatii imediate fiindu-i instrumentele de lucru niciodata abandonate, el nu poate fi clasificat drept un incurabil "traditionalist". Pentru simplul motiv ca el cauta in orice pretext peisagistic, in orice ulcica sau razor cu flori, in orice obiect din ambianta domestica, sau in corpul uman, ori in imaginile de interior - substanta umanista a comunicarii sale plastice.
Nu a fost niciodata venerat si nici prea gratulat de recunostinta contemporanilor, decat cu foarte rare exceptii. Dovada sunt "colectionarii", care au facut posibila azi dezvaluirea publica, din aceasta "toamna centenara", de la Cercul Militar, a celor 106 tablouri ale unui remarcabil artist si destin uman, care a incercat prin pictura lui cum s-a priceput mai bine lumea! Cum singur ne-o spunea, cu putin inaintea plecarii definitive: "Resemnat, vin la atelier ca sa fiu multumit seara, la culcare, ca am deschis cutia de culori si am obosit pensula...".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
