Destinul colajului, mai ales cel politic, sta in general intr-un echilibru tragic. Pe muchia unui cutit caruia, gustand celebra gluma pe de-a-ndoaselea, nu-i lipseste manerul, dar, in schimb, este prevazut si cu lama. Adica, e gata sa intre in zona frivola a caricaturii, lasand undeva, mult in spate, arta. In cazul lui Ion Barladeanua, ei bine nu! Lucrarile lui se salveaza nu prin excelenta grafica, ci prin epic. Ele folosesc resturile a trei presedinti ai Romaniei (Ceausescu, Iliescu, Constantinescu) si le recicleaza savuros intr-un cadru naratologic. Continand, fiecare, o poveste pe care intentiile autorului (bineinteles, hatre!) o nareaza nestingherite. Cu tot dichisul insolitului aflat cu un picior in abnorm: dislocari temporale, asocieri bizare, jocuri de transgresie semantica etc. Si la urma de tot, impresia generala: un plescait de placere, multumit, al spiritului de fronda. Ca o razbunare. Ca o reparatie morala. Ca o despagubire pentru suferinta.
O problema clara de est-etica! Altfel, cum poti sa intelegi un militian cu chipul lui Alain Delon si flancat de doi porci, care dirijeaza circulatia intr-un sat prapadit, avand in spate cuplul "odiosul&sinistra", ce-l priveste euforic, la picioare cu manifestul FDUS? Sau un Iliescu "un om intre oameni", tinuta casual, camasa albastra, atitudine degajata, de "lasati romanii sa vina la mine!", iar langa el o bufnita mare, cu o privire cinica, totul pe un fundal patriotic de munti si campii, iar deasupra, pe cer, curcubeul? Ori un Constantinescu arborand zambetul de "lider regional", in spate cu o blonda care tine in brate o gorila si cu un saint-bernard la picioare, iar in dreapta, doi soldati de garda ce stau smirna? Sau Sergiu Nicolaescu, in chip de comisar Moldovan, cu tigara-n coltul gurii, intr-un cimitir, avand in spate doua cruci pe care se afla fotografiile Ceausestilor, iar in fata, printre lumanari, o sticla de tuica marca turt, o inscriptie "Embassy Number 1" si un falus iesind dintr-un flacon pe care scrie "Fruit"?... Singurul inconvenient de perceptie consta in faptul ca unele lucrari sunt alb-negru, iar altele color. Primele sunt mai "sigure", fiindca, e adevarat, sperie, emana reminiscente, ingrozesc, dar, finalmente, impresia de ziar linisteste (iti spui: "Bine ca nu (mai) e adevarat!"). Pe cand colorul aduce cosmarul mult mai aproape de timpul receptarii.
Bricolajul acestui batran de 62 de ani e aidoma proiectului sau artistic. Fabulos. Nu numai fiindca el insusi este eroul unei vieti absolut naucitoare (coborat din Moldova, a fost, pe rand, muncitor la stuf, docher, gropar, taietor la gater, paznic, zidar la Casa Poporului si, in fine, acum, "freelancer" in selectarea gunoiului dintr-o curte de bloc de pe Calea Mosilor!). Ci si pentru ca face un imens hatar politicii. O scoate din efemer si ii da pe obraji cu un pic din chinorozul eternitatii.
amza_sebastian@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
