Autor a zeci de cărţi şi studii de lingvistică şi lexicografie, pasionat de mai puţin studiatele contacte lingvistice, creator al termenului „rumañol” pentru a defini amestecul de română şi spaniolă folosit în vorbirea curentă de către unii dintre românii ajunşi în Spania, stabilit el însuşi în această ţară de suficient de multă vreme, profesor la prestigioasa universitate din Las Palmas, excelent traducător din spaniolă şi portugheză, cunoscut ca tălmăcitorul în limba română al câtorva dintre capodoperele literaturii ibero-americane (de la Recursul la metodă sau Ritualul primăverii, de Alejo Carpentier, Gabriela lui Jorge Amado ori Trei tigri trişti, de Guillermo Cabrera Infante, la Obscena pasăre a nopţii, de José Donoso şi Detectivii sălbatici ai lui Roberto Bolaño), Dan Munteanu Colán a făcut întotdeauna lucrurile în care a crezut, ştiind să rămână mereu aproape de marea literatură. Şi a continuat să le facă şi după plecarea din România, la fel cum le făcuse şi înainte de acest moment. Dovadă – dacă era nevoie de aşa ceva... – volumul intitulat Lecturas subjetivas. Afinidades electivas, apărut în anul 2013, la Madrid, în condiţii grafice deosebite.
Cartea cuprinde, după cum autorul însuşi mărturiseşte, o vastă „selecţie de articole, cronici, eseuri şi studii” scrise, în linii mari, între 1965 şi 2011, apărute de-a lungul anilor în diferite publicaţii româneşti sau spaniole, alături de o serie de texte inedite. Numite de Dan Munteanu „exerciţii de critică literară”, textele acestea se dovedesc, însă, a fi ceva mai mult – şi, la o lectură atentă, mult mai mult. În primul rând datorită capacităţii analitice şi interpretative a autorului, care e dublată de fiecare dată de cunoaşterea în profunzime a tuturor aspectelor abordate, iar apoi deoarece cartea de faţă oferă cititorului un inedit portret de cărturar care a dorit, a ştiut şi a reuşit să rămână fidel ambelor sale patrii. Adică, aducând mai aproape de România, prin întreaga sa activitate, mari texte ale culturii hispane, dar şi ducând, simbolic, România în Spania, dacă e să amintim în acest sens doar minunatul volum de traduceri din poezia lui George Bacovia, apărut în 2008, la Santa Cruz de Tenerife.
Recentele sale Lecturi demonstrează, dincolo de subiectivitatea inerentă fiecărei fiinţe umane, asumată ca atare de autor, şi pasiunile de-o viaţă ale acestuia, altfel spus afinităţile sale selective – subliniate la rândul lor prin ecoul goethean al titlului. Cartea este împărţită în mai multe secţiuni, intitulate semnificativ: España, Islas Canarias, Hispanoamérica,Otros espacios. Iar dacă în prima parte Dan Munteanu are în vedere câteva necesare – de-a dreptul obligatorii – puncte de reper pentru toţi aceia doritori să cunoască spaţiul cultural spaniol (discutând, aici, în substanţiale studii, elemente de structură şi de semnificaţie ale romanului picaresc sau cavaleresc, dar şi sensurile lui Don Quijote, de Cervantes, sau avatarurile lui Don Juan, „seducătorul universal”), în cea de-a doua secţiune a cărţii cititorul poate afla detalii extrem de interesante despre Francisco Jordán, Antonio Cavanillas de Blas, Justo Jorge Padrón sau Rosario Valcárcel, între alţii. Cea de-a treia parte a recentului volum, dedicată universului hispano-american, este o adevărată istorie a literaturii din această fascinantă lume. Căci, de la excelente consideraţii referitoare la María, de Jorge Isaacs, roman văzut ca „sinteză a romantismului latino-american”, sau de la pătrunzătorul studiu despre Roberto Payró, „un clasic la literaturii argentiniene”, şi până la analizarea „romanului total” al lui Mario Vargas Llosa sau la cea a operei lui Ernesto Sábato, „demiurgul”, cititorul are în faţă aproape tot: note privitoare la costumbrismul cuban sau la „misteriosul Bomarzo”, de Manuel Mujica Láinez, dialoguri cu Nicolás Guillén sau cu Elvio Romero despre evoluţia literaturii din Cuba şi despre fenomenul „boom”-ului hispano-american, studii despre proza lui Alejo Carpentier şi „necesitatea de (re)descoperire a Americii” (desigur, din perspectiva „realului miraculos” teoretizat de acesta). Dar surpriza – să-i spunem aşa – pe care Dan Munteanu o face cititorilor (de astă dată mai ales celor de limbă spaniolă!) este reprezentată de ultima secvenţă a cărţii. Căci aceste „alte spaţii” pe care el le are în vedere vorbesc despre folclorul literar românesc, dar şi despre textele religioase apocrife în română, pentru a ajunge la „cercul blestemat” – imaginea sub semnul căreia e pusă lirica bacoviană. Însă autorul are temeritatea de a discuta şi „nemurirea lui Dracula”, ţinând seama de istorie, legendă şi semnificaţiile pe care figura aceasta le-a avut / le-a primit de-a lungul timpului.
Situându-se cumva de-a dreptul „la întretăierea culturilor şi sensibilităţilor”, după cum spune şi Guillermo García-Alcalde, cel care semnează cuvântul introductiv al cărţii, intitulat „Un scriitor şi două culturi”, cartea aceasta are marele – şi rarul! – dar de a rosti simplu şi convingător multe adevăruri, de a deschide cititorului (şi) drumuri mai puţin umblate, dar şi de a surprinde, chiar şi în cazul capodoperelor literaturii hispano-americane (sau mai exact spus tocmai în cazul lor!) acele elemente care, în ciuda numeroaselor studii care le-au fost dedicate anterior, au scăpat în general interpreţilor. Căci perspectiva lui Dan Munteanu e întotdeauna proaspătă şi cuceritoare, iar rigoarea academică nu cade niciodată în ariditate sau exces de sursologie. De aceea, cartea se citeşte de-a dreptul pe nerăsuflate, asemenea unui minunat roman ce depune mărturie, în fiecare pagină, despre fascinanta aventură spirituală a unui scriitor convins, asemenea lui Balzac, că „misiunea artei nu e aceea de a copia natura, ci de a o exprima.”
Dan Munteanu Colán, Lecturas subjetivas. Afinidades selectivas, Madrid, Ediciones de La Discreta, 2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
