Ziarul de Duminică

Despre corupţie, în stil englezesc/ de Iacob Florea

Despre corupţie, în stil englezesc/ de Iacob Florea

Autor: Iacob Florea

12.04.2011, 23:57 121

Mi-aş dori, în rândurile care urmează, să am concizia şisimplitatea unui sinopsis. Aş vrea să pot să vă fac să vedeţidintr-o dată toată imaginea, şi contextul, şi circumstanţele, şiîntreaga poveste. Ca şi cum v-aţi uita la un tablou de la odistanţă numai bună de privit. Îmi dau seama că n-am abilităţilecuvenite, aşa că îmi voi lua îngăduinţa să vă povestesc câtevascene din viaţa unor indivizi.

La urma urmei, asta face şi filmul "Cromofobia" pe carel-am văzut deunăzi la televizor şi la care mă voi referi în cele ceurmează. Nu vreau să vorbesc despre valoarea filmului, nu e rostulacestor rânduri să dea note. (În treacăt fie spus, deşi nu e ocapodoperă, filmul mi-a plăcut. Dacă nu mi-ar sta gândul la câţivaprieteni ţâfnoşi, aş spune chiar că mi-a plăcut foarte mult. Slabăconsolare, dar nu rezist să nu-mi amintesc că şi Homer mai aţipeadin când în când.)

Filmul şerpuieşte prin viaţa câtorva personaje. O familie, soţ,soţie, un băieţel, el este avocat, ea, critic de artă. Înţelegem cătatăl avocatului este un fost judecător, unul venerabil. Oprostituată, grav bolnavă şi mama disperată a unei fetiţe. Unziarist, un muzeograf, un asistent social, fost poliţist,completează lista celor prinşi în insectar. Societate londoneză,membrii unei caste, middle class, câţiva marginalizaţi. Ce leagăaceste destine modeste, aceste parcursuri mai mult sau mai puţinmediocre?

Nu e numai ceaţă la Londra. Sunt şi zile fatidice. Sau pur şisimplu plictisitoare. Sunt şi după-amiezi calme, când poţi ascultacâteva adevăruri grave, când le poţi privi în faţă ferm şidefinitiv. Sunt şi seri numai şi numai nefericite. E un tăvălugacolo care încearcă să niveleze (şi reuşeşte, Dumnezeule!), nimiccare să producă panică, nici măcar nelinişte, câteva pâlpâiri delumânare stârnite de curentul unei uşi trântite.

E o scenă în "Cromofobia" care nu-mi dă pace şi desprecare, de fapt, vreau să vorbesc. E o scenă care mă urmăreşte, adevenit o obsesie suportabilă ca izbitura unui cărăbuş înfereastră.

Avocatul, proaspăt acţionar la casa de avocatură unde munceşte,are o problemă. Trebuie să administreze firmele unui individ caretocmai a fost numit ministru în guvernul britanic. Legislaţiaengleză spune că, pe perioada cât îşi exercită mandatul, ministrulnu are voie să facă nici o sugestie, să dea nici o indicaţie sau săvândă vreun "pont" administratorului. Or, ministrul nu respectălegea, îi dă o "mutare în plic" administratorului.

Avocatul e bulversat, ştie că a încălcat legea, dar nu l-arefuzat pe ministru. Se refugiază într-un restaurant şi, printreaburii oblojitori ai băuturii, mărturiseşte unui fost coleg defacultate, actualmente jurnalist, situaţia în care se află. Care vasă zică, avocatul n-a făcut încă nici o mişcare, nu a speculat încăîn nici un fel "pontul" pe care l-a primit de la ministru.

În aceeaşi după-amiază, spre seară, tatăl avocatului,venerabilul judecător, înţelege că este tatăl fetiţei prostituatei.Nu i se spune direct, prostituata îi înmânează o fotografie cufetiţa. Şi el înţelege, ştie, acceptă. E o acceptare potolită, otăcere şi o gestică simplă acolo. O privelişte onestă şi, într-unanume fel, onorabilă.

Ştiu că simplific foarte mult, dar, după cum am mai spus, euvreau să descriu mai ales o scenă. Şi, fără să mai fiu atent lanuanţe, la câteva importante accente ale filmului, mă grăbescnecugetat spre ea. Prietenul avocatului, jurnalistul, face oanchetă rapidă, apoi îi mărturiseşte acestuia că va fi datăpublicităţii. Ancheta apare pe prima pagină a ziarului. (N-am fostatent, nu ştiu dacă jurnalul era Sunday Times, mai mult casigur că nu.) Avocatul, disperat, îşi sună tatăl şi-i cere să deacâteva telefoane, să rezolve problema. Judecătorul îi cere un răgazde jumătate de oră, după care îşi sună fiul şi-i spune că nu poateface nimic, că nu poate să mintă. "Bine", spune avocatul,"dar şi tu minţi, toţi minţim". Se poate ghici aici un micşi exasperat şantaj. Şi judecătorul, omul acela care frecventaseprostituatele timp îndelungat, care dusese o viaţă dublă nu lipsităde consecinţe, răspunde simplu: "În situaţia asta nu pot sămint".

Stau şi mă tot întreb de zile bune oare ce pietricică i-o fiintrat venerabilului judecător în pantof şi-l rănea şi nu-l lăsa înpace? Şi ce mama dracului de pantofi o fi purtat?

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO