Ziarul de Duminică

Despre morţi, numai de bine…/ de Radu Constantinescu

Despre morţi, numai de bine…/ de Radu Constantinescu

Autor: Radu Constantinescu

13.05.2016, 00:06 331

Vasile Lechinţan - Cimitirul central (Hajongard), Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Fundaţia Culturală Carpatica

Este de notorietate faptul că marile (şi vechile!) oraşe include în oferta lor turistică şi… cimitirele.  Un city-break la Paris nu poate ignora celebrele Père-Lachaise sau Montparnasse, dacă ai ajuns la Washington un popas la Arlington este bine venit, ca sa nu mai vorbim de mult căutatul Novodevici al Moscovei. Revenind pe meleagurile noastre, bătrânul Bellu al Bucureştilor este pentru mulţi un popas de reculegere la mormântul lui Mihai Eminescu, după cum Eternitatea Iaşului rămâne legată de numele lui Kogălniceanu.

Nu altfel stau lucrurile în cazul Clujului. Cimitirul său Central este un veritabil Pantheon pentru odihna veşnică a unor oameni iluştri ai Transilvaniei şi ai României. Doar că, spre deosebire de alte asemenea locuri sacre din oraşele ţării, Cimitirul Central are o istorie infinit mai veche şi mai agitată. Unicitatea sa este legată de faptul că în creuzetul istoric al Transilvaniei şi-au legat destinele, de-a lungul secolelor, mai multe etnii, că aici au trăit împreună (mai bine sau mai rău) şi au trecut în eternitate români alături de maghiari, saşi şi armeni, polonezi, slovaci, evrei. Aşa cum au convieţuit, aşa se odihnesc acum în pace (după cum scrie pe monumentele lor funerare în româneşte, ungureşte, nemţeşte), unul lângă celălalt, mesaj al eternităţii  la adresa  deşertăciunilor existenţei. Cimitirul Central din Cluj este printe puţinele din Europa în care, în acelaşi perimetru, se află alături de ortodocşi, catolici, reformaţi şi un cimitir luteran, proprietate a Bisericii Luterane, precum şi, în vecinătate, gard în gard, vechiul cimitirul evreeiesc, proprietate a comunităţii respective. Mai mult dacât atât, prin extinderea perimetrului a luat fiinţă, la începutul secolului trecut Cimitirul Eroilor, pentru soldaţii căzuţi în Primul Război Mondial, apoi – în pas cu mersul istoriei – cimitirul Eroilor Sovietici, cimitirul Eroilor Maghiari, cimitirul Eroilor din Decembrie 1989…  

Suficiente motive, aşadar,  pentru ca istoricul Vasile Lechinţan să-şi propună şi să realizeze o monografie dedicată acestui loc de o sacralitate cu totul specială. Cu acribie şi rigoare ştiinţifică, cercetătorul clujean a investigat arhivele, a identificat acte şi documente originale, a confrunta diversele surse şi, în final, a pus la dispoziţia celor interesaţi o lucrare unică în felul ei. Informaţiile incluse în paginile sale se constituie în argumente ştiinţifice pentru revederea şi completarea unei Ordin al Ministerului Culturii din 2012 care declară monumente istorice 396 morminte, repectiv obeliscuri şi cavouri din Cimitirul Central, dintre care doar câteva, foarte puţine, româneşti, şi toate doar din partea  sa veche.

Revenind la istoricul cimitirului, care figurează pe Lista naţională a imobilelor cu valoare de parimoniu, autorul menţionează faptul că momentul înfiinţării sale este cunoscut: 11 mai 1585, când centumvirii oraşului (membrii consiliului celor 100 de bărbaţi) decid din motive de forţă majoră – epidemia de ciumă care bântuia comunitatea  – înfiinţarea unui cimitir pe dealul cu vii dinspre partea de sud a cetăţii, numit Hajongard (foarte probabil din germană, Hasengert „grădina cu iepuri”, numit astfel de saşii medievali ai Clujului). Cimitirul s-a extins peste alte două secole, tot din cauza unei epidemii de ciumă. Dezvoltarea economică ulterioară a urbei, imigrarea a numeroşi maghiari, secui, slovaci, germani, şi, după 1840, evrei face ca spaţiul afectat cimitirului să crească treptat.

Monografia lui Vasile Lechinţan trece în revistă aceste etape şi se opreşte asupra personalităţilor care îşi dorm somnul de veci în spaţiul sacru al Hajongardului. Cea mai amplă parte a lucrării este consacrată celor care au dat strălucire oraşului lor, care au căutat şi au reuşit să deschidă noi căi de civilizaţie vieţii urbane, relaţiilor interumane, interetnice şi interconfesionale în spaţiul multicultural al Clujului. Imaginea monumentelui funerar, fotografia personalităţii respective, precum şi o scurtă notă biografică compun o concentrată invitaţie la reculegere, într-un periplu pe aleile umbroase ale cimitirului. Selectez, cu titlu de exemplu, câteva nume în faţa cărora ne vom opri cu respect şi preţuire: Ion Agârbiceanu, Augustin Bena, Vasile Bogrea, Sámuel Brassai, Aurel Ciupe, Constantin Daicoviciu, Pavel Dan, Silviu Dragomir, Gy. Szabó Béla, Iuliu Haţieganu, Emil Isac, Tudor Jarda, Kós Károly, Kovács György, Adrian Marino, Hugo Meltz, Nagy István, John Paget, Marian Papahagi, Emil Racoviţă, Radu şi Dominic Stanca, Virgil Vătăşianu.

Considerat unul dintre cele mai frumoase, mai pitoreşti şi mai interesante cimitire vechi ale României şi ale Europei, Cimitirul Central din Cluj-Napoca merită cunoscut şi vizitat de toţi cei care poposesc în localitate. Monografia lui Vasile Lechinţan, aparută la editura Casa Cărţii de Ştiinţă, le va fi un ghid competent şi obiectiv.

AFACERI DE LA ZERO