La începutul acestui an am asistat la un eveniment foarteimportant care priveşte cartea şi despre care am şi scris laaceastă rubrică - lansarea primelor douăzeci de cărţi electroniceale Editurii Humanitas şi fireşte, a secţiunii Humanitas digital.Noroc că de faţă, spre a explica unora ca mine speriaţi debarbarisme şi cam nepricepuţi la tehnica de ultima oră, era şi PaulBalogh, tânărul director al noii divizii, care a oferit cugenerozitate informaţii şi a înlăturat temeri.
Mă întrebam atunci ce viitor vor avea cărţile electronice înRomânia? Probabil că da, îmi spuneam, piaţa de acest gen estefoarte dinamică, mai ales pentru generaţia tânără şi mai ales dacănu vom dori trecerea radicală, peste noapte, la noul sistem delectură. Mă mai întrebam dacă va dispărea obiectul cartetradiţională?
Primele răspunsuri aveam să le primesc în mai puţin de ojumătate de an, la Târgul de carte Bookfest 2011, desfăşurat lasfârşitul lunii mai. Atunci am înţeles că suntem cu adevărat laînceputurile cărţii electronice şi că nu prea am de ce să mă tem căva dispărea cartea tradiţională, cea pe hârtie. Din diverse motive,nu neapărat economice, chiar şi tinerii nu se înghesuie să cumperee-readere, iar descărcările de cărţi electronice au fost cu multsub aşteptările iniţiatorilor proiectelor de digitalizare. Probabilnu vor recunoaşte decât cu jumătate de gură...
Poate există raţiuni explicabile, în care nostalgia se amestcăcu puterea de cumpărare, deşi luate în ansamblu şi pe termen lung,cărţile electronice ar trebui să le bată de departe pe cele pehârtie. Poate n-a existat suficientă promovare ori chiar editoriitardiţionali vor fi pus frână, simţind sabia deasupra capului. Nuvreau să revin asupra avantejelor şi dezavantajelor fiecăruisistem, nici asupra faptului că încă puţini apelează la librăriileonline, chiar şi pentru produsele tradiţionale. Sunt convins cătehnica merge după regulile ei, nu ţine seama de dorinţeleoamenilor şi ceea ce este logic într-un proces se va împliniindiferent că vrem ori nu.
Veau să insist însă de astă dată asupra unei idei pe care am maisubliniat-o şi oricum nu-mi aparţine, doar o promovez şi eu. Anumecă atât biblioteca de hârtie, cât şi cea electronică ar trebui şiar putea să coexiste. Aş aduce un argument pe care l-am aflatrecent, ca un fel de revelaţie, citind una din cărţile ultime alelui Alberto Manguel. Entuziasmul digitalizării bibliotecilor arputea păli în faţa constatării că un CD-ROM are o durată de viaţăde doar 10 ani. Papirusurile de acum două mii de ani pot fi cititeşi azi şi la fel mai pot fi şi cărţile tipărite cu decenii în urmă,fie şi pe cea mai proastă hârtie. Fireşte, peste noapte, cum s-aîntâmplat adesea în ultimii douăzeci, treizeci de ani, se poatedescoperi un nou suport de informaţie care să concureze culongevitatea papirusului. Să-l aşteptăm, bucurându-ne de cartea pehârtie. Sau de cea electronică, după preferinţe.
Categoric nu cred, cum spunea prietena Doina Ruşti într-unrecent interviu publicat de ziarul nostru, că "în scurtăvreme, oamenii vor avea în buzunar, eventual în memoria mobilului,întreaga bibliotecă". Sau eu, cel puţin, nu voi apuca vremurileacelea...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
