Ziarul de Duminică

Dezamagirea aproapelui

20.04.2007, 17:31 550

Istoria a surprins pe scala evolutiva a naturii umane ierarhii ale durerilor, neputintelor, reusitelor, esecurilor, asteptarilor, implinirilor, dorintelor. Dezamagirea aproapelui in istorie este insa traita de la forme grotesti si agresive (vezi Idele lui Marte si asasinarea lui Cezar etc.) la forme abia disimulate, caci unii au fost ucisi afectiv si spiritual, de aceia foarte apropiati lor, si nestiind de tradare au continuat sa-i iubeasca, sa le fie loiali.
As incepe cu forma cea mai subtila, aceea prin care aproapele te tradeaza atat de rafinat, incat tradarea lui poate lua forma unui compliment. Un fel de "omorandu-l pe el a ales pentru mine" cum a spus bietul poet Scipio, din vremea lui Nero, atunci cand a aflat de uciderea tatalui sau de catre imparat.
Urmeaza o forma mai grosolana a dezamagirii, si anume tradarea aproapelui prin amanare, dar oferindu-ti laude constante. Asta se intampla atunci cand seful tau, de pilda, iti spune cat ii esti de indispensabil si ca intr-o buna zi te-ar vedea in locul lui, iar in realitate iti blocheaza toate proiectele si te denigreaza printre colegi, in lipsa ta.
In sfarsit, cea mai nedorita dezamagire este tradarea marlanului, abia voalata, facuta prin interpusi. Prietenul invidios probabil pe cariera ta, te va lovi prin ricoseu, cu spijinul unor terti pe care nu-i cunosti. Si femeile se mai folosesc de asemenea tertipuri pentru a starni gelozii gratuite sau sa-si alimenteze naivitatea irationala ca sunt mereu pe val.
Dezamagirea aproapelui in istorie se poate trai la masculin si feminin deopotriva si este cuantificata de niveluri de educatie, cultura, profunzimi si fineturi sau poate fi traita pe o varietate de paliere comportamentale tributare trasaturilor de caracter: ironie, cinism, prostie, ignoranta, indiferenta etc. Ma refer aici la specificul romanesc al problemei, definit de Ury Benador in nuvela Final grotesc.
Dezamagirea aproapelui pare sa aiba un singur antidot: sinceritatea, adevarul crud spus deschis, pe silabe, cu atentie la detaliu. Argumentez aici pe doua tipuri comportamentale feminine privind tipologia dezamagirilor traite de barbatii care le-au iubit. Iar diferenta de limbaj, comportament, finete si subtilitate afectiva sta tocmai in finalitatea relatiei. Este vorba de Alexandru Obregia si Alexandru Odobescu. Aproape aceeasi generatie. Amandoi trecuti de 40 de ani s-au indragostit de doua adolescente de 18-19 ani. Daca ar fi fost incadrate in actualul Cod civil ar fi fost majore, insa la 1900 erau minore! Majoratul se implinea atunci la 21 de ani. Alexandru Obregia s-a indragostit de o evreica care i-a spus deschis sa renunte la tot bagajul afectiv de pana atunci pentru a i-l darui ei, iar doctorul a renuntat la familie si copii. Teribil, dar totusi a avut posibilitatea sa stie, sa aleaga. Alexandru Odobescu s-a indragostit de o romancuta, cu mofturile specifice spiritului valah, oscilant si despiritualizat. Una se spune, alta se intampla. Rezultatul a fost dramatic pentru destinul sau: s-a sinucis.
Sinceritatea transata de sentimentele care te incearca fata de cineva anume ar trebui abordata cu suficient curaj pentru a spune ce simti, ce-ti place si ce nu, sa avertizezi asupra dorintelor, limitelor si tolerantei suportabile si probabile.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO