Ziarul de Duminică

Scrisoare către Împărăteasă/ de Stelian Ţurlea

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Stelian Turlea

21.11.2013, 23:51 310

Pavel Şuşară

Sissi

Editura Tracus Arte

„Sissi / sau/ o scrisoare târzie pentru/ Elisabeta Amelia Eugenia de Wittelsbach,/ Împărăteasă a Austriei şi Regină a Ungariei,/ căreia toată Împărăţia îi spune Sissi,/ scrisoare pe care n-am s-o expediez niciodată,/ nu pentru că aş un bărbat timid, deşi s-ar putea spune şi asta,/ ci pentru că ştiu din surse sigure că Imperiul este/ înţesat de spioni şi s-ar putea ca mesajele mele/ să ajungă în mâinile Împăratului ori, şi mai rău,/ pe mâinile dulăului Karl Kraus şi m-aş face atunci/ de râsul boemilor, al moravilor şi al huţulilor,/ al regimentelor grăniceşti şi al garnizoanelor/ de husari, şi n-ar fi potrivit ca prietenul meu/ Franz Josef,/ pe care Vasile Kazar l-a desenat, până/ în ultima lui clipă de franciscan translucid,/ în ascunzişul său de Monarh al lumii/ subpământene, să neglijeze treburile oştirii şi/ problemele grele ale Împărăţiei şi să citească/ scrisorile confidenţiale pe care eu, Pavel Şuşară,/ un supus loial şi un răzvrătit la fel de onest, le scriu iubitei mele Împărătese şi regine şi pe care,/ în mod sigur, nu ar putea să le înţeleagă nici/ Împăratul şi cu atât mai puţin presa vieneză,/ în marea ei majoritate în mâinile ungurilor/ cartofori, secesionişti şi mustăcioşi.”

După aceste versuri albe începe scrisoarea, despre fapte petrecute în zilele noastre, cu personaje din zilele noastre – între ele Adriana Babeţi, Livius Ciocârlie, Cornel Ungureanu, Daniel Vighi şi alţii –, dar şi nenumărate poveşti din istoria familiei Şuşară şi a altora, şi acestea multe închipuite, o proză întreruptă de versuri, fapte care se petrec la noi, dar şi prin Balcani, o lume fabuloasă, de fantezie, de basm, în care se amestecă istorii adevărate cu prejudecăţi şi superstiţii şi cu o nostalgie după vremuri apuse. Un lung poem ameţitor, pe mai multe voci, a autorului Şuşară, bănăţean cum nu se relevă altul în literatura noastră de azi, a multor personaje care se identifică cu greu, dar şi a Împărătesei însăşi. Un admirabil poem – cum altfel să-i spunem? (de altfel autorul însuşi numeşte textul său un poem: „am învăţat de la Gogol şi Erofeev ce este un poem”) în care stălucesc versuri ca acestea: ”În clipa / asta e toamnă, Împărăteasa mea, / peste Alpi se adună nori alburii / şi dinspre pusta Ungariei bat vînturi subţiri. / Poate le simţi şi tu, / atunci cînd ieşi din vis şi din melancolie, / pentru că, înainte să ajungă aici, / ele trebuie să treacă, fîlfîind, / şi prin părul tău, la / Viena.”  

În Colofon, autorul mărturiseşte: „Deşi scrisă abia în 1998, toamna, după prima mea vizită la Viena, această scrisoare pentru Sissi mi-a răscolit, încă din copilărie, simţurile, mintea şi imaginaţia.Venită în comunitatea grănicerească a Văii Almajului, aşezată frumos în memoria bătrânilor soldaţi ai Imperiului, aşa cum frumos erau aşezate, în valizele ponosite, bietele suveniruri de pe drumurile străinătăţii, legenda lui Sissi a devenit, cumva, un inalterabil patrimoniu local, impregnând, cu duhul ei misterios, deopotrivă sentimentul identitar şi inepuizabila generozitate a fanteziei.”

„Pentru soldaţii întorşi acasă din încercările la care i-a supus armata imperială – declara autorul la o lansare –, Sissi reprezenta o imagine protectoare, o zână protectoare, deşi nu cred că ei au văzut-o vreodată. Imaginea ei atât de pregnantă, capacitatea ei de a da personalitate curţii imperiale, frumuseţea ei, stranietatea, misterul cu care s-a învăluit şi în care a fost învăluită –  toate au creat o imagine cu atât mai pregnantă la periferie. Mitul Sissi are şi o componentă legată de periferia Imperiului, această componentă este cea care m-a sedus în copilărie, cea care mi-a posedat imaginaţia multă vreme. Sissi este o fantasmă care reuşeşte să scoată din amorf ceea ce un alt tip de experienţă nu reuşeşte.”

Iar la peste cincisprezece ani de la finalizarea textului – şi altă poveste scurtă şi fabuloasă petrecută cu un unchi soldat dinspre mamă, cu vreo jumătate de secol în urmă – artistul plastic Mircea Bochiş a desenat fantasmele Împărăţiei („şi-a permis mici intervenţii sub forma unor desene, cuvinte şi cifre”), iar prietenul Ioan Cristescu a ambalat cum se cuvinte, la Tracus Arte, scrisoarea de dragoste. O carte pe care o răsfoieşti ca pe exemplarele rarisime din vechime, în care puţinii cititori au adăugat vorbe despre impresiile de lectură, dar şi evenimente din viaţa lor, cu totul diferite de conţinutul tomului.

O carte superbă în tot.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO