William J. Dobson
Dictatura 2.0
În culisele luptei modiale pentru democraţie
Editura Litera
Colecţia Kronika. Traducere din limba engleză de Mariana Piroteală.
În întreaga lume, se poartă un război între dictatori şi cei care se ridică împotriva lor. Prin intermediul unor reportaje originale şi al unei analize strălucite, apreciatul jurnalist William J. Dobson dezvăluie mecanismele interioare ale regimurilor autoritare din prezent şi ne duce în spatele liniilor acestei bătălii pentru viitorul libertăţii.
Regimurile autoritare actuale, după cum arată Dobson, nu seamănă prea mult cu autocraţii secolului XX sau cu anacronicul regim nord-coreean. Un număr crescând de ţări conduse de dictatori şi preşedinţi pe viaţă nu au întărit statul poliţienesc, nici nu s-au izolat de lume. În schimb, şi-au adaptat cu inteligenţă guvernarea, plănuind să profite la maximum de pe urma sistemului global, fără a pierde din putere. Iranul are partide de opoziţie şi alegeri.
Cetăţenii ruşi au libertatea de a călători. În China, piaţa liberă a înlocuit planurile cincinale. Forţa brută a lăsat locul mijloacelor tehnocrate de control. Cu toate acestea, oamenii continuă să nu fie liberi. Dar, pe măsură ce dictatorii au devenit mai abili, la fel s-a întâmplat şi cu cei care li se opun. Acum, aceştia se confruntă cu milionari, filantropi, academicieni, bloggeri, ONG-uri, consultanţi şi grupuri studenţeşti, care au capacitatea de a-şi transmite într-o clipă mesajul în întreaga lume.
Dovedind o uimitoare cunoaştere a scenei mondiale, autorul Dictaturii 2.0 aduce în prim-plan acest joc de-a şoarecele şi pisica cu miză uriaşă şi ne arată modul în care fiecare tabără îşi perfecţionează strategiile pentru războiul care ne va defini epoca.
„Problema n-o constituie democraţia în sine. După cum a reamintit tuturor Primăvara Arabă, în anul 2011, chiar şi în plină recesiune mondială, idealurile de libertate politică şi economică nu şi-au pierdut atractivitatea. Oamenii de pretutindeni încă aspiră la libertate. Ceea ce s-a schimbat este natura dictaturii. Dictatorii şi autocraţii din zilele noastre sunt mult mai sofisticaţi, mai ageri şi mai abili decât odinioară. Confruntaţi cu presiuni crescânde, cei mai inteligenţi dintre ei nu şi-au înăsprit regimul în sensul transformării lui într-un stat poliţienesc şi nici nu s-au izolat de lume, ci au învăţat şi s-au adaptat. Pentru zeci de regimuri autoritare, provocarea reprezentată de avansul democraţiei a dus la nevoia de experimentare, creativitate şi şiretenie. Autocraţii moderni au pus la punct noi tehnici, metode şi formule menite să-i ajute să-şi păstreze puterea, ceea ce a dus la remodelarea dictaturii în epoca modernă.
Dictatorii din prezent înţeleg că, într-o lume globalizată, e mai bine ca şi cele mai brutale forme de intimidare – arestări în masă, plutoane de execuţie şi reprimări violente – să fie înlocuite cu forme mai subtile de coerciţie. În loc să aresteze membrii unui grup care apără drepturile omului, despoţii cei mai eficienţi ai prezentului trimit fiscul sau inspectorii sanitari să desfiinţeze aceste cuiburi de disidenţă. Legile lasă loc de interpretări şi apoi sunt folosite ca armă împotriva grupurilor pe care guvernul le consider o ameninţare.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
