Publicarea listei titlurilor subventionate pentru tiparirea in acest an a provocat destule reactii de nemultumire punctuala si, mai ales, de principiu. Au dreptate, desigur, cei ce obiecteaza comisiei de selectie neclaritatea criteriilor, cazurile de dubla finantare sau de transfer ilicit al subventionarii unor publicatii dinspre forurile tutelare catre bugetul destinat editurilor sau prezenta pe lista a unor carti semnate chiar de membrii ei.
Dincolo de aceste lucruri vizibile, nu stim, insa, de exemplu, in ce masura s-au gandit forurile noastre de decizie politico-financiara si la sprijinirea concreta a publicarii in strainatate a unor carti romanesti. Nu se prea cunosc exemple de acest fel, desi toate tarile "serioase" contribuie adesea substantial la promovarea culturii lor in lume, prin progame speciale, consecvent sustinute, si prin agentii de promovare calificate. Cum s-a tot spus, traducerile facute si publicate in tara, desi nu tocmai inutile, nu inseamna mare lucru fara o difuzare in exterior. Nu-i vorba ca nici cele putine tiparite de edituri straine de prestigiu nu prea sunt ajutate macar la nivelul difuzarii.
In legatura cu difuzarea, nu e inutil sa li se readuca aminte factorilor decizionali ca esential ramane si cuantumul bugetar destinat bibliotecilor publice pentru achizitionarea de carte, mai ales acum, cand cumparatorul individual nu are mai nimic in buzunar. O finantare cat de cat corecta a acestora ar asigura tiraje acceptabile, ce ar reduce costurile de tipar si ar permite - in sfarsit - si plata muncii scriitorului, socant si umilitor desconsiderat in conditiile actuale, in care multe edituri si aproape toate revistele de cultura il lasa sa se bucure doar de "onoarea" a de a se vedea tiparit.
Un caz de-a dreptul dramatic ramane in continuare cel al realizatorilor de editii critice, preluate acum, din mers, de cate doua-trei institutii de "salvare" temporara, in locul editurii specializate care fusese daramata Minerva, si care sunt platiti sub orice nivel de demnitate. Sa mai spunem - a cata oara?- ca legea sponsorizarii culturii nu e nici ea incurajatoare? S-ar putea adauga si nedumerirea ca Asociatia Editorilor din Romania n-a gasit inca un sistem de difuzare cat de cat pus la punct si ca putine edituri stiu sa-si faca o publicitate de o anumita eficienta.
Problemele cartii si ale scriitorilor nostri raman, asadar, deschise, intr-o tara din a carei Constitutie lipsea pana si cuvantul "cultura". Va fi fost el, oare, reintrodus, la "revizuire", si cu ce efecte pentru viitorul - inca foarte nesigur - al cartii romanesti si al autorilor sai?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
