"Dupa ce l-a alungat pe Sviatoslav de la Dorostolon, in vara lui 971, Tzimiskes, se stie, n-a mai reconstituit Statul bulgar contra caruia Nikephor Phokas ii chemase in ajutor pe rusii de la Kiev" (Nicolae Banescu, 1946).
M-am referit in finalul notelor din precedentul articol la contributia savantului roman de renume international Nicolae Banescu (1878-1971) in domeniul istoriei bizantine la Dunarea de Jos si in Balcani.
Cartea din care am citat in preambulul acestor randuri a fost, practic, penultimul aport stiintific mai amplu al lui Banescu. Ultimul, foarte important si astazi, era o sinteza privind vechiul stat bulgar si tarile romane si a aparut la Bucuresti, in limba franceza, in 1947. Curand dupa aceea, profesorul-cercetator a fost trecut de catre autoritati in umbra.
Faptul a devenit ca si definitiv sub dictatura comunista dupa ultimul sau discurs la Academia Romana al carei membru era, sustinut la 27 mai 1948 si intitulat Masura lucrurilor. A fost publicat in 1994 in revista Academica de regretatul academician Virgil Candea, recent plecat dintre noi (1927-2007).
Ulterior, a fost reluat partial si recomentat de catre colegul Tudor Teoteoi in prefata la prima editie a cursului de Istorie a Imperiului Bizantin al marelui profesor, lucrare aparuta cu primul volum la Editura Anastasia, in anul 2000.
Asadar, cartea in limba franceza din care am citat in traducere motoul de fata a aparut in 1946, cu titlul Les duches byzantins de Paristrion (Paradounavon) et de Bulgarie, adica Ducatele bizantine Paristrion (Paradounavon) si Bulgaria, 193 p. Volumul purta nr. III din seria noua de istorie initiata de Institutul Roman de Studii Bizantine din Bucuresti. Acest institut, ca si cel pomenit ceva mai incolo, avea sa fie desfiintat la scurta vreme dupa aceea de catre guvernarea comunista. In incheierea prefetei datate august 1945, autorul adauga o nota de subsol unde tinea sa mentioneze un detaliu astazi foarte interesant ca martor pentru documentarea istoriei recente: "Aceasta carte, destinata seriei de istorie a Institutului de Studii si Cercetari Balcanice, fusese complet incheiata si trasa cand bombardamentul din 6 mai 1944 a distrus editia; s-a putut gasi doar un singur exemplar. Am profitat de reimprimarea volumului pentru a aduce unele ameliorari si cateva dezvoltari noi privind supravietuirea dominatiei bizantine in regiunea dunareana la sfarsitul secolului al XII-lea si in cursul secolului al XIII-lea".
Cu privire la "thema" Paristrion sau Paradounavon, numita (in greceste, de fapt, "thema" este de genul neutru, deci ar fi trebuit sa scriu "numit") - ca si Bulgaria din acea perioada - ducat, termenul din urma se justifica prin traditia militara si juridica romana. Potrivit acesteia, comandantul militar al unei provincii din Imperiu era un duce (dux, in limba latina).
In argumentarea sa documentara privind acest "ducat" sau "thema", Nicolae Banescu aducea in cartea sa din 1946 noutati de ultima ora. Se adaugau atunci altor descoperiri din ultimele decenii pe care le evocase deja unele foarte recente. Banescu semnalase deja in Byzantinische Zeitschrift (adica Revista bizantina) de la Munchen, periodic de specialitate de neevitat pentru toti cei care se ocupa de istoria Bizantului, in 1942, descoperirea la Dinogetia a unui tezaur de monede bizantine de aur. Noutatea se datora initierii in 1939 a cercetarilor arheologice de acolo de catre profesorul Gheorghe Stefan (1899-1980), membru al Academiei Romane din 1952. Din cele 106 monede, 103 purtau efigia imparatului Vasile al II-lea, supranumit si Bulgaroctonul (976-1025), celelalte trei apartinand urmasilor acestuia. Tezaurul fusese publicat de catre Gheorghe Stefan in revista de specialitate Dacia, intemeiata de Vasile Parvan in 1924. In numarul VII-VIII din 1937-1940 al revistei, aparut in 1941 in conditii grafice remarcabile pentru vremea de razboi de atunci, Gheorghe Stefan publica sub titlul Dinogetia I, intre paginile 401-425, un raport in limba italiana, amplu si bogat ilustrat, al primelor cercetari arheologice de la Dinogetia. Acolo, autorul descoperirilor comenta spre concluzie: "O renastere a vietii fortaretei se constata catre sfarsitul secolului al X-lea si in cursul secolului al XI-lea. O demonstreaza numeroasele monete de bronz din timpul lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul si ale succesorilor sai, ca si tezaurul de aur care trebuie sa fi fost ingropat in timpul lui Constantin al IX-lea. Aceasta inflorire, care se poate constata in toata Dobrogea, este desigur legata de victoriile obtinute de armatele imperiale impotriva lui Sviatoslav, care au dus la o noua perioada de dominatie efectiva a Bizantului la gurile Dunarii. S-a constatat de fapt existenta unui ducat de granita in regiunea Dunarii de Jos, ducat care purta numele de Paristrion".
Iata cum aceste descoperiri de la Dinogetia confirmau ipoteza lansata la Banescu intr-un studiu din 1923, iar acesta revenea cu noile documente care ii sprijineau punctul de vedere deja exprimat.
Impreuna cu noutatile adaugate in acei ani, acesti martori numismatici, carora li s-au adaugat intre timp alte descoperiri furnizate de arheologie, sprijineau deja foarte convingator constructia istorica edificata de Nicolae Banescu. Ea nu doar ca a ramas in picioare, dar s-a consolidat prin documentarea adaugata de atunci incoace. Mai mult, ceea ce istoric, pe baza surselor scrise, era doar verosimil s-a confirmat arheologic si numismatic. Inceputul revirimentului despre care scriau Banescu si Stefan l-au fixat cu siguranta tot descoperirile de la Dinogetia pentru anul 971, adica din timpul imparatului Ioan Tzimiskes (969-976), confirmandu-se astfel rezultatele imediate ale evenimentelor amintite mai sus.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
