Leo Guran era nelinistit. Nu pentru ca s-ar fi temut de ancheta care incerca sa-l prinda in lat. Nu din pricina asta. De zeci de ori se gandise la crimele pe care le comisese si nu descoperise nici o greseala in modul cum actionase. Practic, nu lasase nici o urma care sa-l incrimineze, chiar daca, oarecum, fusese imprudent si luase un taxi in noaptea rapirii ministrului Dragobei. Se gandise, de mai multe ori, sa-l caute pe taximetristul respectiv si sa-l suprime, dar, pana la urma, socotise eliminarea lui inutila. Chiar daca ii va cauta pe politisti, ce avea sa le spuna? Ca, intr-o noapte, luase un client dintr-un cartier marginas, il dusese pana la televiziunea unde lucra Alma Soran si il vazuse, dupa ce coborase din taxi, urcandu-se intr-un Cielo apartinand unei scoli de soferi? Si ce daca? Astfel de masini erau cu duiumul si nu era obligatoriu ca soferul ei sa fie asasinul cautat cu atata desfasurare de forte. Ii retinuse cumva chipul? Purtase cumva niste haine neobisnuite dupa care sa poata fi reperat? Era imposibil ca o cercetare, oricat de minutioasa ar fi fost ea, sa ajunga sa-i faca portretul-robot. Dar, mai mult ca sigur, taximetristul nici n-avea sa-i caute pe politisti, oricate banuieli i-o fi starnit episodul cu pricina. Parea un om serios, cu destule griji pe cap, n-ar fi riscat sa se faca de ras indrugand verzi si uscate unor insi sastisiti de cate baliverne le-o fi fost dat sa auda din partea unor cetateni cu simt civic dezvoltat. Asa ca in privinta lui nu trebuia sa-si faca nici o grija.
Altceva il framanta si nu stia pe ce cale sa apuce. Pentru urmatoarea sa victima pregatise ceva si mai infricosator, demn sa fie pomenit si peste veacuri in analele criminalisticii. Dar care va fi aceea? Ar fi trebuit ca viitoarea editie a Stelei Norocului sa inceapa sa fie promovata. Trecusera insa trei zile si pe micile ecrane nu aparuse nici un anunt in legatura cu noul invitat al Almei. Intr-un fel, asta ar fi trebuit sa-l bucure - nu-i ceruse chiar el fetei sa-si intrerupa emisiunea unde defilau numai impostori? N-o amenintase in biletele lui? Insa, pe parcurs, ii incoltise o alta idee. Sirul de crime trebuia sa se termine spectaculos, triumfal. De-abia dupa aceea se putea retrage in glorie. Or, daca de frica nimeni nu mai dorea sa apara pe platou la Steaua Norocului, pentru ca nu cumva pe urma sa dea ortul popii, proiectul sau grandios era complet dat peste cap. Totul se termina cu un mare fas. Desigur, politia inregistra un esec rasunator, cu un criminal in serie pe care nu aveau sa-l prinda niciodata. Gazetarii aveau sa-i faca pe anchetatori albie de porci. Dar victoria lui ar fi avut un gust amar, fiindca planurile i-ar fi fost dejucate. Si-ar fi savurat izbanda de unul singur, dar nimeni n-ar fi inteles de ce pornise lantul de crime, ce se ascundea in spatele lor. Ele ar fi fost atribuite unui nebun care, intr-o clipa de luciditate, se infricosase de consecinte si nu mai indraznise sa omoare pe nimeni. Scopul sau inalt ar fi cazut in derizoriu. Iar gandul ca ar fost socotit un dement cu porniri criminale il innebunea. Niste opere de arta in materie de crima sa fie catalogate drept acte izvorate din imaginatia unui individ cu mintile ratacite? Asa ceva ar fi insemnat o infrangere de nesuportat. Ce-ar fi trebuit sa faca? Sa-i scrie din nou Almei, somand-o, de data asta, sa-si continue emisiunea, amenintand-o ca, in caz contrar, va presara Bucurestiul cu victime alese la intamplare? Chibzui la ideea asta si nu i se paru prea buna. Nici s-o sperie pe Alma in asa hal incat sa-si realizeze emisiunile pentru a-si salva pielea nu i se parea o solutie indicata. Cel mai bine ar fi sa aiba rabdare, sa vada ce se mai intampla.
Gandurile astea ii treceau fulgerator prin minte in timp ce-si facea alergarea obisnuita prin Parcul Copilului. Era In continuare ger, fuioare de aburi se incolaceau prin aer cand respira pe gura. Nametii din jurul terenului aveau o culoare murdara. Pe cer nu se vedea nici o stea.
Era singur pe pista inghetata, insa nu simtea nici un fior de teama. Chiar isi dorea sa-l atace cineva, cerandu-i banii sau hainele de pe el. L-ar fi trimis fara nici o sovaire pe lumea cealalta, descarcandu-se de tensiunea nervoasa pe care o acumulase in ultimele zile. Isi biciui imaginatia ca sa descopere mogaldete amenintatoare pitite prin ungherele stadionului. Cand se apropia insa de ele, descoperea ca sunt niste banale tufe care asteptau sosirea primaverii ca sa infloreasca. In jurul lui nu era nimeni. Nu i se auzeau decat pasii sfaramand pojghita de gheata formata pe alocuri deasupra zgurii.
La un moment dat, contrar obiceiului sau, zambi. Isi dadu brusc seama ca si anchetatorii o presau, cu siguranta, pe Alma sa-si continue emisiunea. Era singura lor sansa de a-l prinde, sperand ca va face vreo greseala. Inviorat de acest gand, iuti pasul.
*
De data asta, n-am rezistat telefonului pe care mi l-a dat Miron Stratilat, si, desi n-aveam chef de nici o vizita, mi-am calcat pe inima si
i-am zis scurt:
- Fa-ti vant incoace!
Acum sta intr-un fotoliu, cu un pahar de whisky in mana dreapta, privindu-l de parca ar vrea sa calculeze viteza de topire a cuburilor de gheata. Din cand in cand, se uita si la televizor, unde se prezinta opinii pro si contra in legatura cu vizitarea planetei noastre de catre extraterestri. La un moment dat se infurie si izbucneste:
- Niste prosti! Si unii, si altii!
Stau si eu intr-un fotoliu, cu un pahar in care abia m-am inmuiat buzele.
- De ce? Nu crezi ca mai exista viata pe alte planete? Nu crezi in posibilitatea de a intra in contact cu alte civilizatii?
- Nema! Nu mai calca nimeni pe-aici! In vecii vecilor!
Il privesc cu surprindere - are el ceva in cap de-i asa de infierbantat.
- Inseamna ca au fost altadata?
- Cu siguranta.
Sare din fotoliu, gata-gata sa se izbeasca de plafoniera si incepe sa se plimbe prin spatiul stramt al incaperii.
- Cum asa? De unde stii?
- In orice caz, nu de la prostii astia de-si zic savanti.
- Dar de unde?
- Am eu un feeling al meu. A fost o vreme cand extraterestrii veneau pe Pamant cum ne ducem noi pe Coasta de Azur - ma rog, unii dintre noi. Nu trecea saptamana si sosea o nava de-a lor, burdusita cu omuleti verzi si cu potol de picnic. Aer curat, vegetatie din belsug, ape nepoluate... Sa tot iesi intr-un peisaj ca asta!
Ma uit la el sceptic.
- Mai sa fie! Si n-au lasat nici o urma a trecerii lor? Sau crezi ca, de pilda, piramidele ei le-au construit? Intre un gratar la iarba verde si un chef cu bere?
- Ce piramide? Care piramide? Alea au aparut acum cinci milenii. Extraterestrii isi luasera demult talpasita de aici.
- De ce si-au luat talpasita?
Soarbe zgomotos din pahar, dupa care il agita, atent la clinchetul cuburilor, semn ca bautura i s-a cam terminat.
- Din pricina dinozaurilor! zice el cu naduf.
Ii arunc o privire curioasa - ce-i mai trece prin minte partenerului meu?
- Din pricina dinozaurilor...
- Da, din pricina hardughiilor alea de carne.
I-au papat unul cate unul. Veneau bietii omuleti verzi cale de ani-lumina, prietenosi, cu ganduri de pace si armonie, iar T-Rex, Allosaurus, Stegosaurus, cum mama naibii ii mai chema, ii vanau ca pe trufandale, ii haleau pe nemestecate si apoi intindeau boturile lor urate spre cer si urlau: "Papa bun! Mai trimiteti!".
Izbucnesc in ras. De multa vreme n-am mai ras cu asa pofta.
- Nu rade, asta e adevarul gol-golut! Azi asa, maine-asa, pana cand s-au dumirit - ai vazut extraterestru prost? - ca planeta noastra e locuita de niste ciumeti hulpavi si tare ai dracului. Atunci si-au zis: "Halt! Pan-aici!". S-au infuriat si au trimis o bombardea nucleara, de-a facut zob toate lighioanele alea afurisite. Ce meteorit cazut din cer? Acum 65 de milioane de ani a fost prima bomba atomica detonata pe Terra, asculta la mandea! Pe deasupra, ne-au facut si de bafta in tot Universul. Oriunde s-au dus,
ne-au vorbit de rau. Le-au zis la toti: "Nu va duceti pe Pamant - sau cum i-or fi zicand ei planetei asteia pe care ne taram zilele - ca e jale! Sunt acolo niste namile care abia asteapta sa va infulece!". Asa ca in veci n-o sa mai calce pe-aici picior de extraterestru, chiar daca T-Rex si tot neamul lui au disparut, fie-le tarana cat mai grea. Pot sa-mi mai pun un pahar?
Ii fac semn cu mana sa se serveasca. Nu-l contrazic - pare ferm convins de teoria lui. Sau e doar o gluma?
- Parca ziceai ca vrei sa-mi spui ceva.
Se asaza din nou in fotoliu, plescaind multumit dupa ce a tras o dusca.
- Da. Am aflat ce-i cu tarusul care s-a gasit infipt in pieptul ministrului.
Ma uit la el cu speranta - poate ca in sfarsit am dat de o urma mai de Doamne-ajuta!
- Zi!
Mai soarbe din pahar inainte de a-si continua vorba. Se uita si pe fereastra - dincolo de ea e o bezna s-o tai cu cutitul.
- E cioplit dintr-un lemn pentru gratar care se vinde in supermarketuri. Sunt vreo zece lemnisoare de astea puse intr-o plasa cu ochiuri. Costa o groaza de bani! Ai naibii! Unii se imbogatesc din orice! Si sunt fraieri care cumpara asa ceva! Le e lene sa taie niste vreascuri din padure ca sa faca focul. Sunt prea domni, vor totul de-a gata...
Nu-l mai urmaresc pe Miron. Ce-a aflat nu valoreaza nimic. Doar n-o sa ne apucam sa-i pandim pe toti cei care cumpara lemne pentru gratar. Pentru a nu stiu cata oara imi zic ca avem de-a face cu un asasin extrem de abil si de precaut. Unde o fi acum? Ce mai pune la cale? Fiindca, din cat am reusit sa-l descifrez pana acum, nu cred ca are de gand sa se opreasca.
- Ai vorbit cu Alma?
Capata o expresie visatoare.
- E de-a dreptul ingrozita. Nu mai vrea sa faca emisiunea.
- Asta nu-i bine. Nu mai avem nici o posibilitate sa punem mana pe asasin.
Se umfla in pene.
- Am apelat la farmecul meu personal. Am incercat s-o linistesc. Am implorat-o. Pana la urma, am convins-o sa continue. Dar e o alta belea.
- Care?
- Nu mai vrea sa vina nimeni la emisiunea ei. A sunat la mai multi posibili invitati. Toti au refuzat-o. Steaua Norocului e in aer. Gata!
- Ai o lista a lor?
Scoate din buzunar o coala de hartie si mi-o intinde.
- Nume de nume. Doar nu vrei sa-l convingi pe vreunul sa-si bage pielea la saramura.
- Poti sa fii convins ca asa o sa si fac.
- Succes! Dar nu cred.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
