Ziua aparitiei acestui "martor", vineri, 28 martie 2008, este cea de-a doua a colocviului international dedicat, la Accademia di Romania din Roma, memoriei marii personalitati a arheologiei greco-romane care a fost Dinu Adamesteanu (1913-2004).
Cu aproape 40 de ani inaintea acestui eveniment, in toamna fierbinte (la figurat) a anului 1968, l-am cunoscut pentru prima data pe Dinu Adamesteanu. Eram proaspat angajat la Institutul de Arheologie al Academiei Romane si - de doua luni - implicat in cercetarile arheologice de la Adamclisi, orasul antic Tropaeum Traiani, reluate in vara aceluiasi an 1968, pentru prima data sistematic, dupa o intrerupere de 57 de ani.
Atunci, in primele zile ale lui septembrie, Alexandru Simion Stefan si autorul acestor randuri, colegi de Institut si de cercetari la Adamclisi, au plecat pentru cateva zile la Mamaia, adica spre o tinta incredibila in acei ani pentru debutantii in domeniu: un congres international de specialitate.
Iata in cele ce urmeaza de ce anume eram irezistibil atrasi, chiar daca, plecand direct de la sapaturile arheologice, aveam, intre alte retineri, jena de a nu fi fost pregatiti vestimentar pentru un asemenea eveniment la care nu fuseseram invitati oficial, dar eram acceptati tacit de conducerea Institutului.
In coordonarea academicianului Emil Condurachi (1912-1987), director in acei ani al Institutului de Arheologie din Bucuresti al Academiei Romane si secretar general al Asociatiei Internationale de Studii Sud-Est Europene, era organizat la Mamaia, la hotelul Rex, colocviul international cu tema "Surse arheologice ale civilizatiei europene". Eram, asadar, martorul unei intruniri stiintifice de o viziune europeana, anticipand remarcabil relatiile din zilele noastre. Data fiind deschiderea politica a momentului, participarea a fost de o inalta tinuta. Elita stiintifica europeana a domeniului era prezenta majoritar, potrivit invitatiilor, unele exceptii datorandu-se mai curand situatiei politice inca aparent incerte din Europa de Rasarit, ca urmare a ocuparii violente a Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia.
Intalneam atunci direct o adevarata familie a arheologiei europene, careia, asa cum am constatat pe loc in acele zile, Dinu Adamesteanu, arheologul italian de origine romana, ii apartinea de drept. Public, l-am auzit pentru prima data la discutiile care au urmat partii cuvenite din temele generale ale Colocviului. Fusesera implicati, intre altii, prin rapoartele prezentate, savanti de talie europeana ca Pierre Demargne, Massimo Pallotino, Milutin Garasanin s.a. Pornind de la tema formulata atunci de Pallotino, "Italia care primeste si ofera", Dinu Adamesteanu observa necesitatea continuarii cercetarilor in domeniu. Rezumand, am putut constata accentul pe nevoia aprofundarii comparative a studiului relatiilor dintre greci si indigeni cel putin din vremea aparitiei primelor asezari ale acestora in spatiul circummediteranean si al Marii Negre din secolele VII-V inaintea erei noastre. Or, cum aveam sa aflu dupa aceea, una dintre temele de cercetare in care Dinu Adamesteanu fusese initiat si indrumat la Histria de catre marele savant roman Scarlat Lambrino (1891-1964), profesorul sau si primul responsabil marcant dupa Vasile Parvan al cercetarilor arheologice de acolo, era tocmai relatia dintre greci si indigeni.
Intelegeam atunci, dincolo de ceea ce stiam din bibliografia de specialitate, ca Dinu Adamesteanu aprofundase acest subiect pentru sudul Italiei, prin cercetari arheologice, prin valorificarea lor stiintifica si, cum aveam sa vad cativa ani dupa aceea, muzeistica, precum si prin formarea unei scoli in domeniu in Italia, cu deosebire in sud. Este ceea ce astazi se poate constata la fata locului si in biblioteci de specialitate, in fapt prin intregirea bine documentata a unui segment de istorie pana atunci mai putin cunoscut.
Atras din tineretea preuniversitara si universitara de istorie si de cercetarea documentelor, fiul de preot din Toporu a fost de la inceputul studiilor universitare, facute la Bucuresti, remarcat de profesorul sau Scarlat Lambrino. Acesta l-a sprijinit in obtinerea in 1938 a unei burse la Scoala Romana din Roma - Accademia di Romania -, institutie intemeiata, cum se stie, de Vasile Parvan.
Dupa incheierea bursei, a fost angajat bibliotecar al aceleiasi institutii devenite deja prestigioase, iar dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial, a fost implicat de Asociatia Internationala de Arheologie Clasica in reorganizarea Institutului German de Arheologie din Roma, in prezent detinatorul celei mai valoroase biblioteci de specialitate din capitala Italiei.
In 1947, autoritatile comuniste de la Bucuresti inchideau Accademia di Romania. Directorul ei, profesorul Scarlat Lambrino, avea sa plece, la solicitarea Universitatii din Lisabona, la catedra de epigrafie de acolo, unde si-a continuat si incheiat cariera stralucit. Ca si alti cativa fosti bursieri romani ai aceleiasi asa-numite Scoli Romane din Roma, pe atunci una dintre cele straine prestigioase din capitala Italiei, Dinu Adamesteanu n-a mai putut reveni in tara natala. Marea lui aventura arheologica italiana si internationala abia incepea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
