Dintre participantii italieni la colocviul international desfasurat la Roma (27-28 martie 2008) si dedicat memoriei marelui arheolog Dinu Adamesteanu, la 95 de ani de la nastere, cei mai multi veneau din sudul Italiei. Cum se va vedea, nu intamplator.
Nascut la Toporu, fostul judet Vlasca, la 25 martie 1913, tanarul arheolog Dinu Adamesteanu era inca bibliotecarul Academiei Romane din Roma (Scoala Romana din Roma) cand, in 1947, aceasta institutie remarcabila, intemeiata de Vasile Parvan in 1921, a fost inchisa de regimul comunist din Romania. Profesorul Scarlat Lambrino, pana atunci directorul scolii, si majoritatea discipolilor sai aflati atunci la Roma, intre care si Dinu Adamesteanu, au decis sa nu se mai intoarca in patrie, incepand sa inteleaga marile primejdii care ii asteptau acolo.
In anii 1949-1950, Dinu Adamesteanu a inceput cercetari arheologice sistematice, prin investigatii de teren si sapaturi propriu-zise, in Sicilia.
Mai intai la celebra Siracuza, apoi in multe alte asezari si in zonele inconjuratoare acestora, peste 20 la numar potrivit toponimelor care apar in rapoartele publicate in acei ani. Sarcina pe care si-o asumase era una dintre cele mai dificile, in situatia grea in care se afla Italia si mai ales aceasta regiune dupa razboi. Adamesteanu a pus atunci in practica tot ce invatase la Histria si apoi la Roma.
Despre o prima directie si metoda de cercetare am scris in notele anterioare, cand am amintit problema relatiilor dintre colonistii greci si autohtoni, in care arheologul fusese initiat la Histria. O alta directie pe care o vedea realizata - mai intai tot la Histria, chiar daca, desigur, nu era noua in Europa - consta in utilizarea fotografiei aeriene pentru cercetarea arheologica. Scarlat Lambrino, pe atunci responsabilul cercetarilor arheologice de la Histria, comanda in 1938 la Aeroclubul din Constanta - si obtinea - fotografierea cetatii greco-romane, cetate a carei interpretare istorico-arheologica o incepea atunci si pe aceasta cale. Or, Dinu Adamesteanu insotea tot mai mult cercetarile sale incepute in Sicilia cu studiul fotografiilor aeriene si cu prospectiunile geomagnetice, promovand in general noi metodologii de lucru cu caracter interdisciplinar. Devenea, totodata, prin spiritul sau latin si sufletul mereu deschis, din ce in ce mai legat de acel pamant meridional si de oamenii lui. Acestia l-au adoptat curand, adaptandu-i numele. Dinu Adamesteanu a devenit astfel acolo - de remarcat asemanarea fonetica - "Don Bastiano". Noul nume a devenit cel al unui personaj legendar, binecunoscut in sudul Italiei pana in zilele noastre. Plecat pentru cateva luni de cercetari de teren, Adamesteanu a ramas acolo cam doua decenii.
Au fost ani de munca neintrerupta, ale carei rezultate s-au vazut mai intai in numeroase rapoarte si studii, 35 publicate intre anii 1953 si 1966 numai asupra descoperirilor din Sicilia. Valoarea cercetarilor sale era deja foarte bine cunoscuta cand, in 1954, a primit cetatenia italiana. In 1956, Dinu Adamesteanu a fost numit, potrivit nomenclaturii specifice italiene privitoare la cercetarea, protectia si valorificarea patrimoniului istoric, supraintendent arheologic al regiunii din Sicilia cu sediul la Agrigento. In aceasta calitate, una dintre primele sale realizari notabile a fost reorganizarea sitului si muzeului de la Gela intr-o maniera moderna, exemplu urmat ulterior si de alte muzee de sit din Italia si mai apoi din strainatate.
Date fiind rezultatele obtinute si chiar insistenta sa in domeniul utilizarii fotografiei aeriene pentru arheologie, Dinu Adamesteanu a fost, din anul 1959, fondatorul si directorul Aerofototecii Arheologice Nationale din Roma, institutie creata pe langa Ministerul Bunurilor Culturale si Ambientale. A conceput si coordonat in aceasta calitate misiuni aparte de prospectari de teren si aerofotografice (incepeau sa fie folosite si fotografiile satelitare) ale tuturor siturilor arheologice importante de pe teritoriul Italiei. Primul rezultat remarcabil si de amploare a fost, in anul 1971, publicarea pe aceasta baza documentara noua, in coordonarea sa, a primei harti arheologice generale a Italiei.
Din anii '60, acelasi Dinu Adamesteanu a inceput o activitate didactica foarte apreciata si de perspectiva, prin cursuri pentru arheologii italieni si straini la Scoala de Aerocooperare si prin cursurile anuale ale Fundatiei Lerici si ale Institutului Central de Restaurare din Roma.
In 1959 si 1960 a condus, in numele Institutului Italian de Studii pentru Orientul Mijlociu, cercetari arheologice la Ghazni, in Afganistan. In 1963, a participat la cercetarile misiunii arheologice italiene in Israel, la Cezareea.
Dinu Adamesteanu a fost numit, la inceputul lunii iulie 1964, la conducerea Supraintendentei Arheologice Basilicata. Referitor la aceasta regiune acoperind sudul Peninsulei Italice, trebuie spus ca noul ei responsabil pentru arheologie, monumente si muzee se afla tocmai in centrul preocuparilor care il consacrasera deja stiintific in Italia si in lume. Abia in 1968 a inceput sa afle cate ceva despre ele si publicul, inca restrans, din tara lui de origine.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
