Ziarul de Duminică

Disecţie pe un cuplu încă viu... / de Elisabeta Lăsconi

Disecţie pe un cuplu încă viu... / de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

19.09.2013, 23:57 154

...face Margaret Mazzantini în „Nimeni nu se salvează singur”, al treilea roman tradus la noi, şocant prin subiect şi limbaj. Delia şi Gaetano au trăit o poveste de dragoste, unică în frumuseţea ei, s-au căsătorit şi au doi copii. Care încă n-au crescut mari când fisurile apar şi le distrug cuplul şi viaţa de familie. Aşa că vine, inevitabil, separarea: Gaetano pleacă şi Delia rămâne cu băieţii, fiecare experimentând frustrări şi vinovăţii.

Cina celor doi le oglindeşte perfect drama din prezent, iar alunecările în trecut, şi ale lui şi ale ei, sunt întrebări lungi, minuţioase, ale momentelor esenţiale, ca să poată găsi exact clipa din care a început destrămarea. În restaurantul unde iau cina, la masa vecină, se află un cuplu vârstnic, spre care privesc mereu, despre care fac presupuneri, cu care ajung şi să discute înainte de plecare.

Un cuplu al zilelor noastră, în care se regăsesc mulţi tineri, care seamănă cu o felie crudă a vieţii din prezent. Cei doi îşi aduc în povestea lor de iubire suferinţele vechi – Delia a trecut printr-o fază de anorexie, apoi vindecată a devenit nutriţionistă, Gaetano se vrea cu orice preţ artist şi ajunge să scrie scenarii de film şi de televiziune. Amândoi, perfect conştienţi, duc în ei otrăvurile secretate din copilărie – nemulţumire şi ură faţă de părinţi.

Fiecare vede în celălalt un liman, îşi ostoiesc dureri şi îşi alungă fricile, se bucură de mici fericiri, cu o anume prudenţă, ca şi când s-ar teme că totul ar dispărea brusc şi ar rămâne iar singuri. Cuplul le absoarbe un răstimp energiile, se bucură unul de altul. Dar apar cei doi băieţi, se împart obligaţiile, şi unul şi altul se simt nepregătiţi în faţa grijilor aduse de creşterea copiilor, încercând să facă faţă, să reziste.

Ca părinţi, Gaetano şi Delia, se trezesc prinşi în corzi: Delia îşi păstrează slujba, Gaetano rămâne acasă cu copiii, timp în care îşi scrie şi scenariile, într-un amestec de concentrare la scris, de priviri aruncate spre cei mici, fumat şi furie. Nemulţumirile încep de la casa prea mică, de la dezordinea bărbatului şi de la treburile mărunte care tot sporesc şi-i revin femeii. Dar mai ales de la o anume disperare, că le fac propriilor copii ceea ce li s-a făcut lor şi i-a marcat definitiv.

Şi vin evadările. Întâi, Gaetano începe o relaţie ce-i oferă supapa şi descărcarea de dubla tensiune acumulată, acasă şi pe platouri, unde nevasta-l critică mereu, iar regizorii geniali îi demontează scenariul şi-i cer să-l refacă. De la trădare vin minciuni şi înstrăinare. Delia priveşte în jur, găseşte alt cuplu ce pare fericit, iar bărbatul are siguranţa, calmul şi forţa interioară ce-i lipsesc soţului ei. Adulterul ei este unul pur psihologic, dar are efect tot atât de profund ca partidele de sex ale lui Gaetano cu amanta lui.

Între cei doi soţi se află băieţii: Cosimo cel sensibil ca mama lui, observator atent al stării părinţilor, receptiv la tensiunea din jur, Nico cel energic, semănându-i tatălui. Ei devin şi obiect şi subiect al sentimentelor amestecate, de iubire şi ură. Amândoi îi percep pe rând ca ancore ce le dau stabilitate în haosul lumii, ori ca balast ce-i împiedică să evadeze şi să caute aventura miraculoasă a ieşirii din banalitate.

Jegul, mizeria vieţii cotidiene se strecoară în armonia precară a cuplului şi apoi a familiei, maculează tot. Oameni obişnuiţi în căutarea unui destin neobişnuit, Gaetano şi Delia vor de la viaţă mai mult, nu se mulţumesc cu tot ce au, par să nu ştie exact ce-şi doresc, nici încotro s-o apuce. Incertitudine şi derută, indecizii şi frustrări se tot acumulează până ce traiul comun devine insuportabil.

Margaret Mazzantini face disecţia cuplului, scoate din măruntaie rămăşiţe de frumuseţe şi puroiul colcăitor, cu limbaj dur, pe deseori trivial. Un roman diferit de Nu te mişca (ajuns la un tiraj de trei milioane de exemplare), de Venit pe lume (demn de Nobel, deşi autoarea lipseşte deocamdată de pe listele marilor case de pariuri), ce-ţi lasă gust de fiere.

 

Margaret Mazzantini, Nimeni nu se salvează singur, traducere din limba italiană de Gabriela Lungu, Editura Polirom, 2013, 208 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO