Ziarul de Duminică

Disertaţie (de doctorat) asupra Legii creditului de încredere nerambursabil/ de Lucian Vasilescu

Disertaţie (de doctorat) asupra Legii creditului de încredere nerambursabil/ de Lucian Vasilescu

Autor: Lucian Vasilescu

28.02.2014, 00:08 149

Să zicem aşa: la o vreme umbli din poartă-n poartă cu căciula-n mână şi te milogeşti de toţi cei pe care-i întâlneşti să te crediteze. Că eşti la nevoie, că vai de capul tău, că mult bine se va întoarce asupra celor care te vor ajuta, că le vei da înapoi însutit, că viaţa lor se va schimba în bine, că tot felul de gargare. Mulţi, foarte mulţi „pun botul” şi-ţi dau ce le ceri. Aferim! Aferim! – spui şi le pupi tuturor vârful bocancului şi poala hainei. Iei ce-ai căpătat şi te duci de unde-ai venit. La vremea scadenţei creditului, oamenii care te-au scos din mizerie vin să-ţi ceară ce li se cuvine, plus ce le-ai promis. Te găsesc îmbuibat şi bronzat prin cele exotice locuri, numărându-ţi paralele, care sunt atât de multe încât mereu te încurci şi trebuie s-o iei de la capăt şi de câte ori o iei de la capăt ele se fac tot mai multe şi mai multe. Eşti în pragul depresiei (în termeni de specialitate se numeşte depresie de exces de numerar).  

Hai siktir! – le spui creditorilor adunaţi la termopanele tale cu basca-n mână. Hai siktir!, desculţilor, amărâţilor, neciopliţilor. Cum îndrăzniţi să mă inoportunaţi când taman îmi număr paralele că, uite, iar trebuie s-o iau de la început şi astea iar se vor înmulţi de n-o s-o scot la capăt decât la o nouă reformă monetară, care să mai taie vreo 7-8 zerouri.

Dar, boierule... – îndrăzneşte cineva timid, din mulţimea de creditori. Niciun dar! – i-o tai scurt, tragi termopanul după tine şi te prăvăleşti pe canapeaua pufoasă, din piele de prost, ca să-ţi tragi oleacă sufletul după aşa mitocănie. Deschizi un flacon de parfum de 10 ml pe care ai dat vreo 50 de salarii medii pe economie (cu primă de Crăciun cu tot) să se mai ducă mirosul de mitocan şi, moleşit de mireasmă, aţipeşti. Dar înainte de a aţipi mai apuci să-ţi pui secretarele, badigarzii, valeţii, majordomii, bucătăresele şi şoferii să te trezească, nesmintit, la data şi la ora viitoarelor alegeri.

Când vei îmbrăca iarăşi cămeşa cu mâneci suflecate şi-o vei porni din nou, din casă în casă, să le ceri la gogomani să te crediteze cu încredere pentru încă un mandat, pentru încă o cură de îmbuibare.

Cam aşa stă, zic eu, povestea cu scindaţii de-acum. Au cerşit şi-au căpătat un credit (masiv) de încredere şi l-au halit şi-au dat „canci” înapoi şi nici n-o să mai dea vreodată.

Aferim! Aferim!

Vorba unui fotbalist (i-am uitat numele): „Viaţa merge înainte!”

AFACERI DE LA ZERO