• Leu / EUR4.7216
  • Leu / GBP5.2121
  • Leu / USD4.2706
Ziarul de Duminică

Dobrogea. O scurtă istorie (II)

24 iun 2010 345

Se împlinesc 130 de ani de la alipirea Dobrogei la România, întimpul lui Carol I. Puţini cunosc istoria framântată a acesteiprovincii.

Dezvoltarea Dobrogei în secolul al XIX-lea ar fi fost mai marefără războaiele care din nou i-au însângerat întinderea. În timpulrăzboiului ruso-turc din 1828-1829 toată partea de nord a Dobrogeia fost ocupată de trupele ruseşti. 18.000 de turci, 200 de tunurimoderne, întreaga flotilă dunăreană a otomanilor au căzut înmâinile ruşilor. Cu acest prilej 65 de sate au fost rase de pesuprafaţa pământului. După 10 ani de la război Babadagul n-aveadecât 500 de case, Isaccea 150, iar Constanţa abia 68. Provinciaera departe de a se fi refăcut, când, în 1853 a izbucnit războiulCrimeii. Dobrogea a fost iarăşi una din principalele zone deoperaţiuni, înainte de transferarea lor în Crimeea.

Tratatul de la Paris din 1856 a avut o importanţă enormă pentrutoate provinciile româneşti, inclusiv pentru Dobrogea. Amesteculdirect şi de atâtea ori brutal al Rusiei în această zonă a fostpentru moment îndepărtat. Legăturile Dobrogei cu Principatele s-auextins şi întărit; instituirea protecţiei colective a celor şaptemari puteri a fost urmată de deschiderea unor consulate aleputerilor creştine a căror prezenţă a venit în sprijinul populaţieinemusulmane; în 1856 s-a creat Comisia Europeană a Dunării care acontribuit la înviorarea economiei Dobrogei, la creştereaimportanţei politice a acestei regiuni, unde au început să fieatrase capitalurile occidentale. În sfârşit, Congresul de pace dela Paris, făcând din problema ţărilor române o chestiune deimportanţă europeană, a înlesnit cadrul internaţional favorabilunirii lor. Şi după ce în 1859 s-au unit Moldova şi ŢaraRomânească, în condiţiile create de războiul ruso-româno-turc din1877-1878, s-a putut uni şi Dobrogea. Victoriile ruso-române de pecâmpurile de luptă din Bulgaria au reclamat această unire, pe caretratatul de pace de la San Ştefano din 3 martie 1878 şi apoiCongresul de la Berlin dintre 13 iunie-13 iulie 1878 auconsfinţit-o. Din păcate, această unire, din cauza Rusiei, a apărutca un schimb de teritorii româneşti.

Articolul 46 al Tratatului de la Berlin preciza: "Insuleleformate de Delta Dunării, precum şi insula Şerpilor, sandgiaculTulcei, coprindênd districtele (cazac) Chilia, Sulina, Mahmudie,Isaccea, Tulcea, Bababdag, Hârşova, Kiustenge, Medgidie, se vor unicu România. Principatul mai primeşce apoi ţinutul coprins, la sudulDobrogei, de uă linie care începe de la Silistra şi se termină lasud de Mangalia, pe Marea Négră. Linia graniţelor se va fixa decomisiunea europénă instituită pentru delimitarea Bulgariei". Dupăcum se poate observa tratatul nu peciza cărei părţi, române saubulgare, urma să-i revină Silistra, cetate fortificată înapropierea Dunării, de o mare importanţă strategică pentru ambeleţări, prin poziţia sa faţă de fluviu. Faptul va provoca tensiuni înraporturile ruso-române şi bulgaro-române. Vreme de câteva luni, lasfârşitul anului 1878 şi începutul lui 1879, chestiuneaapartenenţei Silistrei, dar mai ales a înălţimii ArabTabia, situată la mică distanţă de aceasta şi caredomina bătrânul fluviu prin poziţia sa colinară, a răscolitpasiunile politice în cel mai înalt grad, ducând până la rechemareabaronului Stuart, reprezentantul diplomatic al Rusiei la Bucureşti,ceea ce practic semnifica ruperea relaţiilor diplomatice cuImperiul ţarist. Provincia intră greu în corpul statului român(abia legea din 1880 încadrează noua provincie României). Armatarusă se retrage cu greu din Dobrogea. Imperiul ţarist continua sămenţină aici armatele a IV-a şi a XII-a, iar Carol I se plângea înjurnalul său că trebuie să vegheze ca o "santinelă la post",conflictele zilnice cu ruşii fiind o realitate. Lipsa uneidelimitări precise a frontierei sudice a Dobrogei a generat o starede anarhie în provincie, cu efecte grave asupra vieţii de zi cu zia locuitorilor, iar inexistenţa unei poliţii organizate a acutizatstarea de insecuritate, jafurile şi tâlhăriile proliferând în voie.În judeţul Constanţa locuitorii din zonele rurale, ruinaţi derăzboi, erau "reduşi a deveni muritori de fóme", iar: "Populaţiuneaîntrégă este desarmată, numai făcătorii de rele sunt armaţi" (sic).În cele din urmă problema delimitării graniţei Dobrogei de Sud afost tranşată oarecum în favoarea României, dar îndârjirea de carea dat dovadă Rusia într-o chestiune minoră, târguielile şi jocurilede culise, manevrele neloiale ale diplomaţiei ţariste, ce seadăugau încălcării flagrante a Convenţiei româno-ruse din 4 aprilie1877 prin anexarea de către Imperiul de la răsărit a Basarabiei, acondus la o stare de totală neîncredere în foştii noştri aliaţi dintimpul războiului de independenţă. Viaţa publică a fostperturbată de excesele trupei ruseşti, care s-a comportat adesea cao armată de ocupaţie, nu ca una aliată, dând apă la moară vocilordin parlamentul României ce vedeau în teritoriul de dincolo deDunăre numai o sursă de necazuri.

Carol I, mult mai realist, aprecia că noua provincie poate aveaun viitor strălucit: "Recunoaşterea măririi noastre dincolo deDunăre trebuie să o acceptăm - deşi aici un partidşconservator, n.ed.ţ se străduie împotrivă - ca săavem ieşire la Mare, sigura cale pentru a impulsiona comerţulnostru. Aceste noi judeţe au un mare viitor, numai că trebuie să lescoatem din starea jalnică în care le-au lăsat turcii şi trebuiescconstruite imediat şosele şi şcoli. Dobrogea are o reputaţie maiproastă decât merită, dar ţara este fertilă şi pământurilemicului Balcan, pe care le cunosc, sunt foarte frumoase"."Voiu iubi Dobrogea cum iubescu România din care face acumparte, ambiţiunea mea ş,ţ stăruinţele mele vor fi de a da acesteiţări desvoltarea morală şi materială la care'i dă tot dreptuladmirabila sa poziţiune", anunţa domnitorul la Tulcea, în timpulprimei sale vizite în Dobrogea din 1879. Cu podul de la Cernavodă,cu portul şi oraşul Constanţa, cu amenajarea litoralului de laMarea Neagră... suveranul şi-a văzut visul cu ochii.

ION BULEI (n. în 1941). Profesor universitar la Facultatea deIstorie a Universităţii din Bucureşti, a fost ataşat cultural laRoma, director al Institutului Român de Cultură de la Veneţia. Inprezent este şi director al Institutului de Stiinţe Politice şiRelaţii Internaţionale al Academiei Române. Membru al UniuniiScriitorilor, al Comisiei Internaţionale de Relaţii Internaţionaleşi în colegiul de redacţie al mai multor reviste de specialitate.Specializat în problematica evoluţiei fenomenului politic românesc,a participat la editarea unor instrumente de lucru privind istoriamodernă a României, la diverse proiecte de cercetareinternaţionale, a publicat un număr considerabil de articole,studii şi cărţi pe teme dintre cele mai diverse, privind istoriaRomâniei şi a primit Premiul Academiei Române şi Premiul special alUniunii Scriitorilor. Cartea sa "Scurtă istorie a românilor" aapărut nu numai în numeroase ediţii în româneşte, dar şi întraduceri în franceză, engleză, germană, italiană şi greacă. A fostdecorat cu ordinul Steaua Românei în grad de Ofiţer, în anul2000.

Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7216
Diferență: -0,1438
Ieri: 4.7260
Azi: 4.2706
Diferență: 0,3077
Ieri: 4.2652
Azi: 5.2121
Diferență: 0,9921
Ieri: 5.1738
Azi: 4.3268
Diferență: -0,5196
Ieri: 4.3396